O viata complicata

                                                                       6
-Cum faci asta?, intreb eu aproape in soapta.
-Ce fac?
-Ma convingi sa fac ce vrei.Spui ceva si corpul meu face fie ca vrea fie ca nu.
El se uita in alta parte evitandu-mi ochii.Avea o fata trista ce imi facea inima sa planga si ma gandeam sa schimb subiectul dar sentimetul de curiozitate din mintea mea era mai puternic.
-Poti sa ai incredere in mine.De ce nu imi spui adevarul?
-Vrei adevarul ?! Bine!, spune el putin nervos si se ridica de pe pat apoi continua:
-Ai super-puteri!Faci parte din grupul numit "Magnificii" de cand ai avut primul vis ciudat la 7 ani.Ai puteri mari si eu trebuie sa am grija de tine.Eu trebuie sa am grija de toti pentru ca am fost ales de cei mai mari ca sa conduc grupul.Toti trebuie sa asculte de mine!Inclusiv tu!
-Si daca nu vreau sa ascult?
-Una din puterile mele e hipnoza, asadar, cum ai zis si tu.Faci ce spun fie ca vrei fie ca nu.
-Deci daca imi spui sa iti aduc un pahar cu apa eu o sa fac asta?
-Doar daca te uiti in ochii mei.
-Si cei mai mari cine sunt?
-Cei care controleaza aproape tot, sunt enervanti si o s-o incurc de la ei daca tu patesti ceva rau.
-Bine, vreau un pahar cu apa.
-Poftim?
-Imi e sete, vreau un pahar cu apa!Si adu si niste prajituri ca sa am ce face in timp ce tu imi spui toata povestea asta ciudata.
-Vorbesti serios?
-Da, as putea murii de sete si ai spus ca trebuie sa ai grija de mine.Asa ca mai bine te-ai grabii.
El iese din camera iar cand inchide usa eu ma ridic repede din pat.Incerc sa merg dar ma doare glezna si aproape cad jos.Usa se deschide si Eas intra in camera.Pune pe masa paharul cu apa si farfuria cu prajituri apoi se apropie de mine se aseaza jos si spune:
-Ce vroiai sa faci?
-Sa plec!, ii zic nervoasa.
-De ce?intreaba el incredibil de calm.
-Pentru ca nu pot sta aici.Du-ma acasa.
-Nu.
 Ma uit mirata la el care zambea si era foarte linistit.Aveam impresia ca se joaca dar asa era corect pentru ca si eu am facut asta mainainte.Ma durea glezna destul de tare asa ca nu mai imi pasa.Incerc sa ma ridic si inainte sa imi dau seama cum Eas m-a luat in brate.Ma pune incet pe pat si merge sa aduca paharul si tava apoi spune zambind:
-Poftim.
-Multumesc, zic eu si iau un fursec de pe tava.
-Nu bei apa?
-Mai indata.
-Eu spun ca o sa bei acum.
-De ce.... , dar inainte sa pot continua fraza mana mea a adus deja paharul la gura iar aceasta s-a deschis fara ca eu sa fiu deacord.Dupa ce am baut jumatate de pahar timp in care Eas s-a uitat zambind in ochii mei, mana mea a dus paharul jos.
-Gata, nu ma mai uit la tine, ii zic eu suparata.
-Nici nu e nevoie pentru ca o sa adormi.
-Cum? intreb eu si deja mi se facea somn.
-Am pus un somnifer in apa pentru ca nu pot sa iti spun acum toata povestea. Plus ca trebuie sa te odihnesti ca maine sa nu fii obosita la antrenament.
-Antrenamet? atat am putut sa mai spun pentru ca deja ochii mei s-au inchis de tot.
                                                                    Va urma

Categories: Poveste