Thursday, September 27, 2012

Identitate secreta 6


Teodor  statea in spatele biroului in scaunul sau confortabil cazut pe ganduri privind poza din fata lui.In acea poza era nimeni alta decat cea la care se gandea Teo, adica Sara.Pe birou se mai aflau si alte obiecte cum ar fi hartii, pixuri, dosare s.a. Teo parea abosrbit de acea poza pentru ca abia daca mai clipea din cand in cand.Dintr-o data cu o singura mana a aruncat tot de pe birouri inclusiv poza. Toate oobiectele au ajuns pe jos creand un zgomot care l-a facut pe Alin sa intre in biroul prietenului sau.Mai intai s-a uitat la lucrurile de pe jos apoi la amicul sau si a intrebat:
-Esti bine?
-As fi bine daca ea ar fi aici.
-Oamenii o cauta peste tot in oras dar tu ai invatat-o tot ce stie legat de lupta deci va fi greu sa o gasim.
-Eu am invatat-o… Spune Teo vorbind mai mult cu el insusi.Eu nu as merge in oras daca as fi urmarit deci nici ea nu a mers in oras.E inca in padure.
-Vrei sa le spun oamenilor?
-Da dar voi merge si eu personal.
El s-a ridicat si a plecat trecand in graba pe langa Alin.Telefonul care era adineauri pe birou a inceput sa sune atragandu-i atentia lui Alin.El a incercat sa faca un pas in fata spre telefon dar imediat s-a razgandit spunandu-si  in gand.Vad ca ai mult timp sa te gandesti la aia.Poate iti faci timp si pentru ce e in jurul tau.Ignorand melodia telefonului Alin inchide usa in urma lui. 
Intre timp in cabana din padure Dan privea la masa unde stateau 4 oameni spunand glume.Telefonul de la urechea lui suna dar se pare ca persoana de la capatul firului nu avea de gand sa raspunda. Vazand acest lucru Dan a inchis telefonul si a mers la masa celor 4 ajungand exact cand Cristina incerca din rasputeri sa o convinga pe Sara sa stea cu ei.
-Crede-ma ar fi super tare sa stai cu noi.Macar 2, 3 zile.
-Cum am zis ar fi frumos dar nu am haine la mine si chiar trebui sa merg in oras ca sa iau urmatorul autocar si sa ma intorc acasa.
-Dar ai zis ca nu trebuie sa ajungi urgent si iti pot imprumuta din hainele mele.Cred ca avem aceleasi marimi, a zis Cristina privind-o pe Sara de sus pana jos.In acest timp in care Cristina isi facea planuri Alex s-a aplecat putin spre Sara si a spus foarte incet ca numai ea sa auda.
-Sa stii ca nu ai sanse sa castigi.Cristina e foarte convingatoare si inca nu ai vazut nimic.
Sara a vazut zambetul plin de speranta a lui Alex ce ii era adresat ei si fara sa vrea a tras cu ochiul si la Ana care o privirea cu o privire plina de ura.In acea secunda nu a mai putut rezista si acele cuvinte ce aveau sa ii aduca probleme i-au iesit pe gura.
-Bine, pot sta o zi, doua.
-Daaa! Exclama Cristina iar pe fata lui Alex a aparut un zambet si mai mare.Dan a zambit dar Ana a ramas inexpresiva luand o gura din bautura ei.
In tot acest timp in care grupul vesel facea glume prin padure doi oameni umblau parand sa aiba o directie anume dar nu era deloc asa.Teo chiar nu avea idee pe unde ar putea fi Sara insa nu putea sta locului asteptand ca oamenii lui sa vina si sa ii spuna ca nu au gasit-o sau ca au gasit-o insa fara viata. Nu vroia sa se gandeasca la acest lucru insa stia ca ea e deja ranita si ca nu mai poate sa mearga mult fara sa se odihneasca, plus ca avea de nevoie de hrana sau macar de apa. Gandurile lui numai la ea erau chiar daca Alin incerca din rasputeri sa ii distraga atentia sau sa i-o indrepte spre altceva.
-Padurea e foarte mare Teo.In secunda asta ea ar putea fi in directia opusa. S-ar putea sa nu o gasim…
Teo s-a oprit brusc si incet si-a intors capul spre prietenul sau care s-a oprit si el.Alin nu a mai putut sa scoata o vorba deoarece privirea lui Teo era plina de manie.Alin stia ca prietenul sau e renumit pentru privirea groaznica pe care o are atunci cand se enerveaza.Multa lume zicea ca arunca flacari din ochi si intr-adevar privirea lui era printre cele mai infricosatoare.Daca se uita la tine simteai cum iti ingeta sangele in vene si nu mai erai in stare sa faci nimic.Din fericire in acea secunda telefonul lui Alin a inceput sa sune iar acesta si-a mutat privirea de la Teo raspunzand la telefon.Dupa ce a ascultat ce ii spunea cel de la celalalt capat al firului a inchis si fara sa se uite la Teo a zis:
-Unul din oameni a vazut cateva cabane in mijlocul padurii cam la 2 kilometri de aici.Se pare ca sunt si 2 masini acolo. Cand a terminat ce a avut de spus el s-a uitat spre Teo dar el deja era cu 3 pasi in fata si continua sa mearga.Ca sa nu ramana in urma Alin a inceput sa mearga si el putin mai repede pana cand a ajuns in rand cu amicul sau insa fara sa mai scoata o vorba.
La cabane Sara privea la lucrurile din camera ei in timp ce Cristina aranja bucuroasa patul pentru noua ei prietena.
-Deci ai vazut unde este baia, patul e facut si sper sa te simti bine.
-Cu siguranta ma voi simti dar am o intrebare.
-Ce anume? A intrebat Cristina asezandu-se pe pat asteptand ca Sara sa inceapa sa vorbeasca. Aceasta s-a asezat si ea pe scaunul de la birou si a lasat paharul pe mobila din lemn.
-E despre Ana…
-Nu mai trebuie sa spui nimic. Ar trebui sa fii orb ca sa nu iti dai seama cu cata ura se uita la tine si imi place asa de mult asta! A zis Cris incepand sa rada ceea ce a facut-o si pe Sara sa zambeasca putin.
-Deci ar trebui sa imi fac griji ca o sa ma sperie la noapte?
-Stai linistita o sa fie ocupata cu Alex.
In acel moment in mintea Sarei a aparut o scena cu Ana dormind in pat cu probabil iubitul ei Alex.Acum intelegea de ce Ana se uita atata de urat la ea si de ce ii disparea zambetul de pe fata cand Alex ii zambea ei si o ignora pe iubta lui.Iar faptul ca s-a purtat politicos cu Sara nu dovedea decat ca el e un adevarat gentalmen.
Sara povesteste
Dupa ce mi-a zis Cris acele vorbe imediat in mintea mea a aparut o imagine in care Ana dormea pe pieptul lui Alex in acelasi pat cu el.Nu puteam spune ca acest lucru m-a suparat dar cu siguranta nu mai aveam chef de zambete si cum Cris ma privea atent si-a dat seama de lipsa zambetului meu.
-Sincer e chiar amuzant cum reusesti sa o faci pe Ana geloasa fara sa vrei.De fapt nu tu o faci ci Alex, fara sa vrea bineinteles.
-Cum? La ce te referi? Cum adica fara sa vrea?
Noua mea prietena s-a ridicat de pe pat si incet a mers spre usa chicotind. S-a oprit in dreptul usii si-a intors privirea spre mine si cu un zambet foarte dulce pe buze mi-a zis:
-O sa afli si singura daca mai stai pe aici.
                                                                          Va urma
P.S. Mai citeste cineva aceasta poveste?Vreau sa stiu daca sa o continui sau sa renunt acum la ea si sa o reiau alta data.

Tuesday, September 25, 2012

Poti merge mai departe

Poti sa mergi mai departe pentru ca viata merge inainte si e mai bine sa mergi si tu o data cu ea decat sa o lasi sa te impinga de la spate. Poti sa spui ca mergi mai departe cu buzele iar cu inima poti sta pe loc.Poti sa crezi, sa te minti ca mergi mai departe cand de fapt tu stai pe loc.Poti sa iti creezi propria poveste in care mergi mai departe iar in realitate sa nu fie asa.Poti incerca orice ca sa fie bine si intr-o secunda se devina mai rau.
Poti sa faci asta, pot sa fac asta dar pot trai cu intrebarea oare de ce a fost asa?
Zambete si multa fericire mi-au inundat toata fiinta acum cateva saptamani in urma dar nu a fost pur si simplu ci cu un moitv.Mai bine spun ca, aceasta fericire a fost cauzata de ceva sau cineva insa cu ce rost? Daca oricum au venit mai multi nori, de fapt o furtuna, de ce a mai fost bine?Ca apoi sa urmeze o cearta de toata frumusetea? Care e legea fericirii? Azi si maine nu mai poti de bine si urmatoarele 14 zile crezi ca innebunesti de la atatea probleme?
Cel mai interesant e ca atunci cand acel ceva sau acel cineva incepea sa plece sau cand am inceput sa ma gandesc ca e mai bine sa il dau afara a venit si furtuna. Coincidenta? Inima mea vrea sa creada ca nu dar creerul imi spune ca e da...

Monday, September 24, 2012

Talent sau munca ?

Oameni talentati

In lume exista multi oamei care se nasc cu un talent deosebit sau care il castiga pe parcurs. Este acel talent pe care il ai si poti face ceva de exemplu sa desenezi, sa canti, sa dansezi etc. fara sa ai nevoie de munca pentru asa ceva dar este si atunci cand muncesti in fiecare zi si pas cu pas pana devii tot mai bun/ buna.Atunci munca ta da roade si intr-adevar oamenii iti recunosc talentul.
Acum, nu stiu daca cel despre care vreau sa va zic are un talent innascut sau daca a muncit mult pana sa realizeze niste imagini superbe in Photoshop dar stiu ca mie una chiar imi plac imaginile lui. Cu permisiunea lui as vrea sa va arat si voua cateva imagini care pe mine m-au lasat fara cuvinte la propriu :)) Sper sa va placa si voua :x




Fie ca ma credeti sau nu aceste imagini au fost facute de colegul meu George.
Eu as zice ca e un talent innascut dar combinat si cu munca. :d

Saturday, September 22, 2012

Printre randuri

Baiatul: vrei sa iti spun ca imi pare rau chiar daca tu ai inceput?
(Deja stiu ca da, dar vreau sa recunosti)
Fata: Nu
(As da orice sa faci asta)
Baiatul: Bine atunci o sa plec
(Te rog recunoaste o data ca ma placi )
Fata: ok
(Cum as putea sa iti spun ca imi piere zambetul cand vad ca pleci? )
Baiatul: Atunci asta a fost tot...
(Nu vreau sa se termine asa)
Fata: Priveste partea buna, inca mai ai fanele care te adora :))
(Cat le urasc pe fetele alea)
Baiatul: mda...:))
(Oare de ce nu vrei sa intelegi ca nu am nimic cu ele? )
Fata: Atunci noapte buna
(A mea deja e groaznica)
Baiatul: Noapte buna
(Fara tine e imposibil sa fie buna...)

P.s. in lumea mea, pot sa visez cat vreau...

Specific: Aceasta postare e bazata pe 20% fapte reale si 80% fictiune. E doar ceva ce a creat imaginatia mea in aceasta seara :d

Friday, September 21, 2012

Identitate secreta 5


Sara povesteste
Cand tratamentul s-a terminat mainile mele erau bandajate si ma simteam mult mai bine. Alex s-a ridicat de pe scaun si a strans trusa ducand-o in baie. Eu am ramas pe acel scaun privind prin jurul meu la lucrurile din incapere. Totul era aranjat frumos cu obiecte de ornament specifice acestei zone. Am zambit amintindu-mi ca o data si eu am fost cu Teo la o cabana.Bineinteles au mai fost si cativa prieteni care nu ne-au lasat sa fim singuri chiar daca atunci ne doream foarte mult putina intimitate. O usa s-a deschis trezindu-ma din amintirile mele placute si am crezut ca era Alex, de aceea am zis:
-Multumesc pentru… Dar nu am terminat fraza pentru ca mi-am intors privirea crezand ca il voi vedea pe chipesul meu doctor, dar in fata mea la cativa metri era Ana .Aceasta nu ma privea deloc cu o privire prietenoasa si avea mainile incrucisate la piept.
-Pentru ce imi multumesti? M-a intrebat ea pe un ton extrem de rece incat aproape ca am simtit frigul in oase. Aveam senzatia ca ea nu ma placea si ca acest lucru se datora lui Alex. Nu o cunosteam prea bine, de fapt nu o cunosteam deloc, dar ceva imi spunea ca indiferent de ce i-asi spune eu , ea tot pe a ei o tinea. In acest caz tot ce mai puteam face era sa intru in joc. Era periculos pentru mine insa ceva din inauntrul meu nu ma lasa in pace. O voce imi tot rasuna in cap “Haide, Sara, o s-o lasi sa se creada superioara tie? Esti mult mai buna ca ea”
Atunci m-am ridicat de pe scaun si zambind am privit-o fix in ochi pe cea din fata mea. Ma pregateam sa ii zic ceva care avea sa ii mai reduca elanul insa chiar atunci usa de la cabana s-a deschis si un tanar cu parul saten asemantor cu al Anei a intrat inauntru venind langa ea. El ma privea pe mine eu imi mutam privirea de la unul la altul. Cei doi semanau chiar foarte bine. Tanarul parea sa fie bine facut chiar daca hainele largi nu prea scoteau in evidenta acest lucru. Simteam cum ma examina din cap pana in picioare dar asa era corect pentru ca si eu ma uitam la el.Cand a terminat cu scanarea mea pe fata i-a aparut un zambet siret si mi-a zis:
-Eu sunt Dan, fratele Anei. Tu cine esti?
-Sara.Sunt doar in trecere  si voi pleca imediat.
-Imediat dar mai tarziu, s-a auzit vocea lui Alex de langa mine si abia atunci am observat ca s-a intors si ca avea un pahar cu apa in mana. A vazut ca ma uitam la el si mi-a zambit foarte dulce din nou facandu-ma sa ma intreb de ce face asta? Raspunsul din capul meu la aceasta intrebare ma facea sa ma simt oarecum bine dar totodata imi creea o senzatie neplacuta. Nu vroiam sa ma gandesc la ce ii putea face Teo daca afla ca el ma place si daca si mie imi placea de el.Primul lucru pe care l-am aflat despre Teo a fost ca era foarte gelos. De fapt, Alin m-a avertizat o data sa nu incerc sa il fac pe Teo gelos pentru ca eu voi pierde mai mult. Bineinteles ca pe atunci nu l-am ascultat dar chiar imi placea ideea ca Teo devenea gelos foarte repede.Ma gandeam ca daca vrea vreodata sa se desparta de mine il pot face gelos si asa avea sa se intoarca la mine.Din fericire asta nu s-a intamplat niciodata deci nu stiam cat de rau poate fi Teo insa imi puteam imagina.L-am privit inca o data pe Alex si i-am vazut buzele cum se miscau.
-Vad ca ati facut cunostinta.
-Da, asa este au facut dar Sara a zis ca trebuie sa plece, a zis Ana grabindu-se sa intre in vorba cu Alex.Nu Sara? A mai intrebat ea mutandu-si privirea spre mine. Ma intrebam daca ea realizeaza cat de evident e tonul din vocea ei.Fratele ei cu siguranta si-a dat seama pentru ca a zambit incercand cu o mana sa isi acopere zambetul dar era prea tarziu pentru ca eu l-am vazut.Fara sa vreau am zambit si din nou o voce imi spunea sa ii fac in ciuda Anei si sa zic ca pot sa mai raman putin dar realitatea si poate si teama putin nu ma lasau sa fac asta.Insa tot cu zambetul pe buze am zis:
-Da. Trebuie sa plec dar multumesc pentru tot. Ultimile cuvinte le-am zis uitandu-ma la Alex care la randul lui ma privea dar nu mai zambea.Avea o fata putin mohorata si oarecum acest lucru ma intrista si pe mine. Mi-am intors privirea de la el si mi-am fixat-o pe Ana asteptand sa vad satisfactie pe fata ei si chiar asa era.In secunda aceea chiar vroiam sa plec cat mai repede de acolo.Nimeni nu mai zicea absolut nimic asa ca am zis ca pot spune eu ceva, dar ce? M-am uitat la Dan observand ca si acesta ma privea.Atunci a aparut portita mea de scapare.
-Mi-a parut bine sa te cunosc, Dan.
-Si mie la fel Sara.
Am facut un pas inainte dar vocea lui Alex m-a oprit din a mai continua.
-Nu ai baut apa. Mi-a zis el intinzandu-mi paharul plin cu apa.Foarte ciudat dar chiar nu mai imi era sete.
-Multumesc mult dar nu mai imi este sete.
Am mai facut un pas si apoi altul cand din nou vocea lui Alex m-a oprit.
-Nu vrei sa stai sa o cunosti pe Cristina?Ei i-ar placea sa te intalneasca.
-Aaaa, ar fi frumos dar chiar trebuie sa plec.
-Te duci in oras?m-a intrebat Alex, Te pot duce eu daca vrei.E mai usor sa mergi cu masina decat pe jos. Chiar daca imi suradea ideea ceva imi spunea ca era mai bine sa refuz.Cu cat plecam mai repede singura era cu atat mai bine.Nu vroiam sa il implic pe Alex in viata mea insa se pare ca el nu vroia sa ma lase sa plec.Chiar imi doream sa mai stau putin aici pentru ca oarecum ma simteam protejata iar sentimentul era placut.Din nou parca gandurile mele au luat viata. “ Mai poti ramane putin.Nu o sa fie nimic rau.Teo nu stie unde esti. “
-De fapt, tocmai mi-am amintit ca nu trebuie sa merg chiar acum in oras.
In secunda urmatoare am vazut cum a murit zambetul Anei dar cum a luat viata un zambet foarte larg si fericit pe fata lui Alex.

Wednesday, September 19, 2012

Identitate secreta 4


-Am ajuns, a spus Alex ferind o crenguta ca Sara sa poata trece. Aceasta privea drept inainte si a vazut 2 cabane si 2 masini negre parcate sub cativa copaci ce oferau o oarecare protectie. Usa uneia dintre cabane s-a  deschis iar o tanara cu parul saten, foarte lung si drept a iesit pe veranda cu un telefon in mana.Tanara purta un tricou mulat cu un desen simplu cu bomboanele M&M imprimat pe el si o pereche de blugi negri, stransi ce ii scoteau in evidenta forma picioarelor. Aceasta si-a ridicat privirea de la telefon si si-a fixat-o asupra Sarei, examinand-o cateva secunde, apoi un zambet i-a aparut pe buze cand si-a mutat ochii asupra lui Alex. Acesta i-a facut cu mana zambind la randul lui iar acea tanara a inceput sa vina spre cei doi.Pe masura ce se apropia, Sara putea sa isi dea seama ca cea din fata ei e chiar foarte frumoasa.
-Sara, ea e Ana si Ana ea e Sara.
-Imi pare bine,a spus Ana dand mana cu Sara zambind mai tare, dar cam atat a fost schimbul de priviri dintre cele doua pentru ca Ana si-a mutat din nou ochii spre Alex.
-Chiar ma intrebam cand o sa te intorci.Cris si Dan  sunt in padure ca sa faca poze si eu am ramas singura.
-Puteai sa mergi cu ei.
-Da dar nu aveam chef. Deci, Sara ce te aduce pe la noi?
Inainte ca Sara sa poata raspunda, Alex a luat-o de mana si a trecut pe langa Ana spunand fara sa se uite la ea.
-Eu am invitat-o.
Sara se uita in urma spre Ana, careia i-a disparut zambetul privind spre cei doi cum se indepartau mai ales spre mana lui Alex peste mana Sarei.Urmarind privirea ei Sara si-a dat pentru prima data seama de atingerea calda a lui Alex iar acest lucru i-a povrocat o roseata usoara in obraji. Sara se intreba pana cand are de gand el sa o tina de mana dar nu a stat prea mult timp cu intrebarea asta in minte pentru ca in momentul in care cei doi au ajuns la usa cabanei de unde a iesit Ana, el i-a dat drumul la mana si zambind a deschis usa.
-Dupa tine.
Sara i-a zambit impresionata de acest lucru si a intrat in cabana observand ca aceasta are 3 camere, o baie o bucatarie si un salon. De afara parea mica dar de dinauntru chiar era spatioasa.Fiind ocupata cu privitul Sara nu a observat cand Alex a mers pana in baie si s-a intors de acolo cu trusa de prim ajutor.
-Poate vrei sa stai jos, i-a spus acesta cu zambetul pe buze. Sara si-a intors privirea spre el intrebandu-se daca el mereu zambeste atat de mult? Acesta i-a facut semn cu mana spre un scaun iar ea s-a asezat fara sa scoata o vorba. Inca nu stia ce sa spuna si inca nu stia daca poate sa aiba incredere in el. Alex, si-a tras un scaun in fata ei si a desfacut trusa de prim ajutor incepand sa ii dezinfecteze mainile apoi sa le bandajeze. Sara se uita la mainile lui cum lucrau usor si cu mare atentie. Fara ca ea sa isi dea seama Alex ii arunca priviri pe furis.El incerca din rasputeri sa ii vindece ranile usor ca ea sa nu simta durere insa era constient ca spirtul isi face efectul.

Sara povesteste

Cum bine stiti deja stateam pe un scaun confortabil in timp ce Alex, cel care zambea mereu imi vindeca ranile.Mainile lui erau puternice si se cunoastea ca mergea la sala sau ca a mers.Nu eram eu cea mai buna la capitolul  dragoste dar banuaim ca Ana era atrasa de fizicul lui sau poate chiar mai mult.Nu puteam sa o condamn pentru ca intr-adevar el chiar arata bine.De fapt, daca nu aveam problema asta enorma  puteam sa ma indragostesc de el.Insa nu aveam voie sa fac asa ceva.Nu ii puteam spune cine eram, sau mai bine spus cine  devenisem. Nu puteam spune asta la nimeni pentru ca nu vroiam sa sfarsesc intr-un laborator de chimie toata viata, din vina fostului meu iubit care nu stia sa separe apa normala de substantele lui chimice.Poate daca nu mergeam la el in acea zi ar fi fost bine si asta nu s-ar fi intamplat.Totusi ce era facut era deja facut si nu puteam da timpul inapoi.Exceptand faptul ca uneori aveam pofta de carne cruda era chiar amuzant sa puteai vedea mai bine noaptea, sa aveai o viteza mai mare si sa te poti catara in copaci. Mi-ar fi fost de folos noua identitate cand ma fluierau idioti pe strada.As fi putut sa ii bag putin in sperieti.Probabil va intrebati ca daca imi placea asa de mult noua mea identitate de ce fugeam de Teo. Ei bine, trebuia sa recunosc ca intr-adevar m-am indragostit de el insa apoi au inceput certurile tot mai numeroase , iar cand am baut acea substanta chimica din cauza lui, plus inca 2, 3 chestii, am hotarat ca trebuie sa fug de el. Insa trebuia sa recunosc ca a fost vina mea intr-o prvinta.Trebuia sa ma gandesc ca Alin e de partea lui. Nu mai vroiam sa stau in trecut asa ca am revenit la prezent.Aveam nevoie de o metoda buna ca Alex sa ma lase sa plec mai departe.Nu puteam ramane aici prea mult timp, pentru ca Teo ma cauta si cum il cunosteam eu stiam ca era in stare sa faca rau altora ca sa obtina ce vrea.Am simtit  o mica durere in mana stanga si fara sa vreau am scos un suspin mic. 
-Imi pare rau, mi-a zis Alex privindu-ma in ochii si zambindu-mi.Pentru o fractiune de secunda mi s-a parut ca se uita ciudat, in senul bun, la mine ca si cum m-ar placea dar asta nu era cu putinta, sau era?
                                                                   Va urma

Tuesday, September 18, 2012

Oboseala

Oboseala isi face simtita prezenta  si simti cum te termina pe dinauntru. Ai da orice pentru o clipa de liniste, pentru o secunda in care ploapele tale sa se inchida dar nu se poate. Somnul nu vine la tine chiar daca noaptea se transforma intr-un intuneric adanc iar linistea domneste peste tot.Soaptele somnului te cheama la ele, te invita sa vi in lumea lor, in lumea tuturor posibilitatilor. Insa nu e asa cum ti-ai dori.Uneori primesti  fix ce nu ai vrut dar poate trebuie sa te multumesti si cu atat. Nu se intampla mereu ce iti doresti dar totusi speranta nu moare asa de usor iar timpul trece si viata merge inainte oferind surprize placute sau neplacute.

P.s. promit ca urmatoarea postare va fi povestea :d

Sunday, September 16, 2012

Din rau in mai rau!!!

Chiar as fi vrut sa vin si sa va zic ca azi a fost bine la mine si ca totul o sa fie bine.Dar, fix cand imi ziceam in minte ca o sa fie bine, trebuie sa fie bine, o sa fie, am primit o veste care m-a facut sa cred ca e si mai rau.
Sunt la un liceu destul de bun, chiar foarte bun pot spune.Nu am nimic cu liceul dar am ceva cu profilul la care am cazut.Profilul meu e oribil.Colegii mei, pe 3, 4 sau mai multi dintre ei ii stiu de la fosta scoala si pot sa va spun ca nu imi placeau acele persoane. In cele din urma azi am zis  ca nu poate fi asa de rau.M-am gandit ca exagerez si ca pot trece peste asta. Dar am mai primit o veste. Proverbul meu preferat spune asa "nu zi hop pana nu sari" In cazul meu se pare ca am sarit prea repede si  hopul a venit mai tarziu.Am aflat de la o colega ca voi fi de dupa-amiaza la liceu.De la ora 14:00 la ora 20:00. Deci cand altii vor iesi la ora 14:00 si vor mai sta prin oras cu prietenii eu trebuie sa ies la 20:00 si sa merg pe intuneric jumatate de ora iar iarna va fi si mai frumos.Voi ingheta de frig pana acasa.

Oare de ce fix cand am incercat pentru a mia oara sa gandesc pozitiv sa ma gandesc ca o sa fie bine s-a facut si mai rau? Daca nu as sti ca cel din cer e bun si iubitor as crede ca ma uraste.
Chiar ma intrebam azi: ce poate fi mai rau? Si uite ca am primit raspunsul.Stiti ce urmeaza?Sa am niste prefesori aiurea si cireasa de pe tort sa imi placa din nou de cineva care sa ma deteste. In momentul de fata, in secunda asta, chiar imi vine sa cred ca e adevarat.

Din rau in mai rau... Sincer, chiar incepe sa imi fie frica sa zambesc, sa sper ca lucrurile sa fie bune, pentru ca ma gandesc ca o sa vina altele si mai rele.
Presimt ca voi uri liceul. De fapt, deja il urasc!

Saturday, September 15, 2012

O zi urata

Buna dimineata tuturor!
De fapt, sper ca la voi sa fie o dimineata frumoasa pentru ca la mine nu prea e. De  ce?Ei bine se pare ca m-a prins o raceala care imi da o durere mare de cap, un nas infundat si o voce de toata frumusetea.Cand am plecat miecuri intr-o scurta calatorie in alt oras, am planuit ca atunci cand ma intorc sa pun continuarea la poveste.Ieri cand m-am intors am zis ca as putea sa fac o postare despre toamna, dar azi mi s-a dus tot cheful.Poate e din cauza ca vremea e mohorata afara, poate e din cauza ca sufletul meu e mohorat, poate e din vina racelii sau poate sunt de vina doar ochii mei care se pare ca nu se mai corecteaza deoarece stau prea mult la pc.Nu stiu care din toate aceste motive e, poate  sunt toate insa nu cred ca voi mai fi asa de des pe aici.
Imi cer scuze ca nu reusesc sa va citesc toate postarile si sa imi spun parerea dar chiar imi doresc sa nu mai port ochelari. Stiti ce e culmea culmilor? Ca acum cand am hotarat sa am grija de ochii mei se pare ca inspiratia s-a intors la mine.As avea cel putin 2 postari formate in minte pe care as putea sa le pun pe blog, insa stiu ca mai trebuie sa astepte.
Oficial, azi e una din zilele mele proaste, atat fizic cat si sentimental.
La voi e o zi frumoasa?

Sunday, September 9, 2012

Mesaj

Nu am mai compus de mult timp o poezie pentru ca nu am mai avut inspiratie dar totusi azi am vrut sa scriu cateva versuri :d


Un mesaj scurt si la subiect,
Pentru mine, poate fi un defect.
Sunt doar vorbe nevinovate,
Sunt doar vorbe ce vor fi uitate.

Totusi, un mesaj eu o sa zic,
Chiar daca nu inseamna nimic.
Vor fi scrise pe o foaie.
Aceste vorbe nu vor mai sta in ploaie.

Mesajul meu incepe acum,
Asternand vorbe pe drum.
Vorbe de marimea unui pumn,
Ce alta data au fost facute scrum.

Hai sa zambim impreuna la greu,
Aceste vorbe spun mereu.
Hai sa fim impreuna pentru totdeauna,
Sa ne tinem de mana intr-una.

Hai sa dansam pe iarba moale.
Vino sa strigam in pesterile goale.
Hai sa spunem un te iubesc,
Sau doar un simplu te doresc.

Multe vorbe ar mai fi de spus,
Insa timpul nu e de-ajuns.
Mesajul se opreste aici.
Daca vrei sa stii mai multe, ghici,
Ce e in mintea mea si vei afla,
Ceva ce multe poate schimba.

Friday, September 7, 2012

Identitate secreta 3


In timp ce urmaritorii plecau inapoi spre masina, Sara alerga din rasputeri vrand sa fie cat mai departe de el. Din cauza ca plamanii ii luau foc de la atata alergat a trebuit sa se opreasca pentru a-si mai trage sufletul insa teama la gandul ca Teo, putea din clipa in clipa sa fie in spatele ei, nu a lasat-o sa se odihneasca prea mult si a inceput din nou sa alerge cu toata puterea ramasa. Stia ca atunci cand a incercat sa scape de el a luat-o la dreapta abatandu-se de la drumul spre acel sat. Trebuia sa gaseasca o modalitate de a regasi directia spre sat. Poate daca se urca in alt copac ar fi putut sa vada mai bine dar mainile o dureau prea tare. Din cauza rostogolirii sangele a inceput din nou sa iasa din ele. Insa nu doar asta era problema. Picioarele ii erau extenuate, iar buzele ei ar fi dat orice pentru un strop de apa. Mult prea obosita ca sa mai poate continua, a cazut in genunchi simtind ca daca nu se intampla o minune nu avea cum sa mai scape. Probabil Teo va ajunge langa ea in cateva minute si atunci totul avea sa se termine. Incercarea ei de a evada si de a incepe o viata noua se va duce pe apa sambetei.
-Hei, esti bine?
Sara isi ridica privirea spre cel care a vorbit crezand ca e unul din oamenii lui Teo dar daca ar fi fost asa, probabil ca ar fi incercat sa o prinda, insa tanarul din fata ei parea ingrijorat de starea ei.
-Te-a trimis Teo?
-Cine ? Ce ai patit la maini ? Te-a atacat un animal?
-Nu, spune ea si incearca sa se ridice dar picioarele ii tremurau asa ca Sara a fost nevoita stea jos.Cand a vazut starea ei acel tanar s-a apropiat incet dar cu pasi siguri si i-a zis:
-Nu pari prea bine.Te pot ajuta daca ma lasi.
-Sunt bine, serios.Poate doar putin obosita,dar daca tot vrei sa ma ajuti imi e foarte sete.
-Din pacate nu am apa la mine dar te pot duce pana in tabara noastra.Eu cu sora mea, un prieten si o prietena stam 4 saptamani intr-un loc de campare, nu departe de aici.
Sara se uita la chipul tanarului incercand sa-i citeasca intentiile dar cel din fata ei parea chiar sincer insa putea fi o capcana pusa de Teo.Totusi, altceva de facut nu mai avea.Era prea obosita ca sa mai mearga singura si nu putea ramane acolo deoarece in padure erau si animale.A avut noroc ca nu a dat peste ele pana acum dar norocul nu tine la infinit.Putea sa mearga cu el doar ca sa bea apa si apoi va merge spre oras.Chiar daca picioarele ii tremurau, a reusit sa se ridice sprijinindu-se de un copac. Tanarul se uita la ea nestiind daca sa o ajute sau daca poate sa mearga singura.Insa atunci cand Sara a incercat sa faca un pas, oboseala si-a spus cuvantul , iar picioarele au lasat-o balta, aceasta cazand din nou in genunchi.
-Te pot duce in brate, daca…
-Nu ! Multumesc dar ma descurc, spune ea intrerupandu-l pe cel care vroia doar sa o ajute dar Sara inca nu  avea destula incredere in el.Mai incearca o data sa se ridice si din fericire de data aceasta adunandu-si toata puterea a reusit sa stea singura pe picioare si sa faca pasi in fata.Cei doi mergeau de 2,3 minute prin padure fara sa scoata vreun sunet.Sara se uita cu, coada ochiului la cel de langa ea gandindu-se ca de acum inainte nu trebuie sa aiba incredere in oameni.Cu cat stiu mai putini cine era ea cu adevarat, cu atat mai bine.
-Aaa, am uitat sa ma prezint.Eu sunt Alex, spune acesta zambindu-i , ceea ce a facut-o pe Sara sa observe culoarea albastra a ochilor lui ce pareau ca au un farmec deosebit.Pentru cateva secunde tanara nu a fost in stare sa mai scoata o vorba.
-Imi spui numele tau? intreaba Alex, ingrijorat de starea ei.Mai intai nu se poate tine pe picioare si acum nu mai vorbeste.Probabil chiar se simtea rau si avea si ranile alea pe maini ce nu aratau deloc frumos. Vazand ca ea tot nu zice nimic, Alex isi scoate telefonul.Abia atunci Sara a revenit cu picioarele pe pamant.
-Ce faci?
-O sun pe Cristina, ca sa cheme un doctor.Nu esti deloc bine.
-Ba da, serios.Sunt doar obosita, te rog sa nu chemi nici un doctor nu am nimic.
Alex se uita la ea serios, neintelegand de ce se poarta asa ciudat.De pe fata ei se putea citi o usoara nota de teama.Sara se gandea ca daca o va consulta un doctor isi va da seama imediat cine e iar atunci chiar avea sa fie moarta.Mai bine ar fi stat cu Teo decat cu sa o vada un doctor.
-Imi pare rau dar chiar ai nevoie de un doctor.
Acesta incepe sa formeze un numar iar Sara incepe sa mearga in directia opusa.Alex se uita la ea cum se indeparteaza apoi isi pune telefonul inapoi si incepe sa alerge dupa ea.
-De ce pleci?
-Nu merg la un doctor, ii raspunde aceasta cand el s-a pus in fata ei ca sa nu mai poata trece.Sara a incercat sa faca un pas spre stanga dar Alex din nou s-a pus in fata ei.
-Da-mi un motiv bun si nu il chem.
-Sunt doar niste zgarieturi pe care le am de la un copac.Nimic mai mult.Am vazut un animal salbatic si am fugit de el.Cand m-am uitat in spate ca sa vad daca vine dupa mine m-am impiedicat si astfel a inceput sa curga sangele dar acum s-a oprit.
Sara stia ca nu e frumos sa-l minta pe cel care vrea sa o ajute dar nu-i putea spune adevarul.Alex se uita la ea simtind ca ii ascunde un lucru foarte important si ca nu avea cum sa se raneasca asa de la niste copaci.Insa cine era el ca sa incerce sa sape mai adanc.Daca ea nu vroia sa ii spuna era treaba ei.
-Bine, nu voi chema un doctor dar tot trebuie sa promiti ca ma lasi sa iti pansez mainile.
-Bine, spune ea si ii zambeste facandu-l si pe el sa zambeasca.Cei doi se priveau ca si cum o mica scanteie este intre ei insa Sara stia ca asa ceva nu se poate. Ea, nu mai putea sa simta ceva pentru altceva pentru ca acest lucru ar fi adus doar suferinta.

Wednesday, September 5, 2012

Identitate secreta 2

Inainte sa incepeti sa cititi vreau sa va spun ca am schimbat putin numele pentru ca intr-adevar erau ciudate :)) Sper ca acest lucru sa nu fie o problema si sper sa va placa noile nume. Iata numele:
Cen = Teodor (Teo)
 J.    = Alin
Soll  = Sara



Soarele stralucea pe cerul albastru plin cu norii albi, ce se miscau lenesi deasupra Sarei care dormea linistita, in culcusul format din frunzele ce ii oferau protectie. Tanara ar fi dormit mai mult, dar datorita pasarilor care faceau zgomote acest lucru era imposibil. Se pare ca natura nu vroia sa o lase pe Sara sa doarma insa nici nu era nevoie pentru ca prin padure mai umblau 2 oameni ce pareau a fi in cautarea a ceva sau a cuiva .Cei doi nu aveau chipuri prea fericite. Pe fata unuia dintre ei se citea nervozitate iar pe chipul celuilalt era o urma de tristete. Spre deosebire de Sare, care a avut un somn linistit si placut, Teodor si Alin nu au inchis un ochi toata noaptea. Acestia au umblat aproape toata padurea in cautarea fugarei insa din pacate pentru ei nu au gasit nimic. Cautarea lor a fost una foarte linistita deoarece nimeni nu a scos vreun cuvant sau vreo silaba. Parea ca prietenia dintre cei doi s-a cam racit insa nu era asa iar Alin era constient de acest lucru. Imediat ce o vor gasi pe Sare, Teodor va fi prea fericit ca sa mai stea suparat. Asa se mai intampla si in trecut cand cei doi indragostiti se certau, Teo era morocanos dar cand se impaca uita de tot si de toate deci, totul avea sa se rezolve repede. Asta doar daca o vor gasi pe Sara insa aceasta problema nu prea putea sa fie discutata pentru ca nimic nu putea sta in calea lui Teodor, atunci cand vroia ceva, mai ales daca era vorba de fata care i-a luat mintile. Alin era convins ca daca nu ar fi aparut Sarea, lucrurile ar fi mers foarte bine. Dupa parerea lui  Sara era de vina pentru tot si merita sa primeasca mult rau iar prietenul lui avea tot dreptul sa o distruga, de aceea nu prea intelegea de ce Teo a reactionat asa de urat cand a aflat ca ea a fugit intr-o padure.Dupa el asta era ceva de bine insa dupa cel mai bun prieten al lui nu era asa ca trebuia sa respecte acest lucru.
-E vina ei, spune Alin simtind cum ura ii se aduna in inima iar in gandul lui treceau multe imagini in care Sara platea pentru ce a facut. Spre deosebire de gandurile lui Alin in mintea lui Teodor era cu totul alta atmosfera.Acesta nu era nervos, ba dimpotriva, era chiar fericit gandindu-se cat de mult o vrea acum, dupa ce a incercat sa fuga.El nu credea ca Sara are si o latura salbatica dar probabil aceasta latura i-a aparut datorita schimbarii. Datorita acestei amintiri fericirea lui Alin s-a mai diminuat fiind inlocuita cu un sentiment de alerta ce a fost provocata de un sunet.
-Alin, ai si tu senzatia ca esti urmarit?
-La ce te referi? Umarit?De un animal?
-Nu.Urmarit de un om, spune acesta si se uita in sus la crengile unui copac.Intr-un loc din acel copac crengile mai mici si frunzele erau turtite.Noaptea nu iti puteai da seama de acest lucru dar ziua, in lumina puternica oferita de soare era chiar imposibil sa nu vezi acel loc.Urmarind privirea prietenului sau , Alin se uita si el in sus si vede acel loc.Nu a fost greu sa isi dea semaa de ce au fost turtite frunzele ma ales pentru ca Teo a inceput sa mearga mai repede inainte.
-De unde stii ca a luat-o pe aici?
-Nu stiu dar cam la 2 kilometri de aici este un sat.Probabil l-a vazut de acolo de sus si acum merge acolo.
Intr-adevar Teo avea perfecta dreptate. Sara se indrepta grabita spre acel sat pe care l-a vazut.Inima ei bubuia acum datorita vederii chipului fostului ei iubit. Vroia sa fie cat mai departe de el cat mai repede si spera din toata inima ca nu a auzit-o cand a coborat din copac.Dar chiar daca vedea locul unde a stat nu avea de unde sa stie in ce parte merge ea deci putea rasufla usurata insa inima ei tot nu  vroia sa se calmeze. Ceva ii spunea ca nu avea sa scape prea usor insa ceva din ea nu o lasa sa se predea.Trebuia sa continuie, in speranta ca pana la urma Teodor se va plictisii si o va lasa in pace. Fiind obosita Sara se opreste sprijinindu-se cu mana de trunchiul unui copac si inchide pentru cateva secunde ochii ca sa se mai linisteasca.
-O sa fie bine, o sa fie bine, isi repeta ea cu voce tare incercand sa se convinga de acest lucru.
-Bineinteles…
O voce din spatele ei a facut-o sa deschida brusc ochii si sa incremeneasca.Aceasta voce a auzit-o de mii de ori atat in realitate soptindu-i vorbe la ureche dar si in somn. La un moment dat auzea peste tot acea voce si acest lucru ii aducea zambetul pe buze insa acum o ingrozea.Putea sa fuga dar stia ca el o va ajunge in cateva secunde, mai ales ca erau doi si ea una.Trebuia sa gaseasca o modalitate de a-l face pe Teo sa nu o urmareasca.Dar ce?Se uita pret de o secunda in jurul ei pe jos vede o bucata ascutita de lemn.Cu o miscare brusca si rapida, apuca lemnul de jos si se intoarce spre cei din spate.Din fericire acestia erau la 3,4  metri distanta.
-Sara, putem rezolva asta ca doi oameni civilizati.Nu vei pati nimic rau dar lasa lemnul ala jos, te rog, spune acesta si incearca sa faca un pas spre ea, insa ea face unul in spate.
-Daca mai faci un pas, o sa apas atat de tare cu lemnul in mana incat imi voi taia venele.
-Bine, nu mai fac nici un pas. Hai sa rezolvam asta altfel. Doar stii ca te iubesc si vreau sa te ajut sa fii din nou cine erai.
-Ca ultima data, nu?!Mincinosule! striga aceasta la el si incepe sa fuga in directia opusa.Spera sa fii avut elementul surpriza si sa fie macar cu 2, 3 pasi inaintea lor. Insa Sara nu stia ca fostul ei iubit era un  alergator excelent , de aceea in jumatate de minut a ajuns-o din urma.Cand a vrut sa o prinda de mana aceasta a luat-o brusc spre dreapta reusind pentru cateva moment sa faca o distanta semnificativa intre ei dar din nou Teo a ajuns-o din urma.De data asta chiar a apucat-o de mana insa cand sa o faca sa se opreasca, Sara s-a impiedicat si a cazut jos, rostogolindu-se la vale, iar Teodor la fel. Cei doi s-au rostogolit pana cand acea vale a inceput sa capete forma plata. Atunci, tanara s-a ridicat repede si a incercat sa fuga dar Teo a prins-o de picior.Din cauza acestui lucru, Sara a cazut pe burta reusind sa isi faca alte zgarieturi.Intoarsa pe spate aceasta a incercat sa isi elibereze piciorul lovind mana lui Teo cu celalalt picioar iar acesta din cauza durerii provocate a fost nevoit sa ii dea drumul.Profitand de ocazie Sara a inceput iar sa fuga, dar de data asta mult mai repede iar Teodor a ramas in loc pana cand a ajuns Alin la el.
-Ce facem?Mai mergem dupa ea?
-Nu, ii raspunde Teo, nu acum.

                                                                 Va urma

Monday, September 3, 2012

Doar o poveste


Am zis sa fac o alta poveste si desi la inceput aveam alta pregatita pentru voi, m-am razgandit si am zis sa scriu la aceasta. Sa nu credeti ca e cine stie ce dar nu pot sa ma las de scris povesti deci nu am ce face:))

                                                           Identitate secreta 
                                                                       1

Intr-o noapte intunecata, in care tacerea domnea peste tot simtindu-se ca o gheara infipta adanc in spatele cuiva, o tanara astepta masina ce avea sa o duca departe de viata asta. Fata cu parul brunet, ondulat si lung, avea doar un rucsac in spate si se uita foarte atenta in stanga si in dreapta. Dupa 2, 3 minute ce pareau a fi o vesnicie pentru ea, o masina a oprit iar tanara a urcat rasufland oarecum usurata. Masina se indrepta spre iesirea din oras iar inima celei din masina se relaxa tot mai mult cu fiecare kilometru parcurs. Dupa 5 ore de mers pe drum, tanara a adormit foarte adanc pe bancheta din spate. Soferul arunca un ochi pe furis la ea apoi isi scoate telefonul din buzunar si formeaza un numar. Dupa 2, 3 secunde se aude o voce la celalalt capat al firului care spune:
-Ce face, felina mea?
-Este bine Cen. Acum doarme.
-Sa inteleg ca a obosit micuta. Daca a fugit atat de mine nici nu ma mira.
-Totusi o lasi sa scape asa de usor dupa tot ce ti-a facut?
-Nici gand! O s-o las putin sa se odihneasca, apoi vin dupa ea. Sa ma ti la curent si ai grija sa nu o faca nimeni sa sufere. Vreau sa fiu eu primul.
Chiar daca nu-l putea vedea, soferul isi imagina ca prietenul lui are un ranjet pe toata fata. Se uita putin in spate la cea care dormea apoi isi intoarce privirea spre drum si  inchide telefonul.Tanara a inceput sa se foiasca putin, in cele din urma deschizand ochii. Isi duce o mana la frunte si cu o voce somnoroasa il intreaba pe cel de pe scaunul din fata, care o privea din nou foarte atent cu coada ochiului.
-Cat e ora?
-Culca-te la loc, o sa ajungem imediat. Daca dormi si cand ajungem te duc eu in brate.
-De cand ai tu atata grija de mine?
-Orice felina trebuie sa se odihneasca.
Tanara se uita la el incruntata, pe fata ei adunandu-se o furie ce parea incontrolabila. Nu suporta ca cineva sa-i spuna asa si de fiecare data cand cineva rostea acel cuvant, gandul ii zbura la el, la cosmarul ei, la cel care i-a distrus viata prin cuvintele lui dulci si zambetul lui viclean. Acel zambet care a ademenit-o de zeci de ori, tot mai aproape de capcana lui .Cel din fata vazand ca inca are privirea incruntata si ca se gandeste, profitand de situatie apasa pe acceleratie dar simturile tinerei erau in alerta asa ca aceasta si-a dat seama ca masina a prins viteza.
-De ce ai accelerat?
-Cum ti-am spus. Ar trebui sa dormi. O sa fie bine cand te trezesti.
Tanara mai  sta alte cateva secunde pe ganduri intrebandu-se ce are de gand sa faca amicul ei si cand si-a dat seama, ochii i s-au marit de uimire dar mai ales de teama. Un “ Nu” slab, i-a scapat de pe buze iar J. aruncand o privire in oglinda a observat chipul ei ingrozit dar mai ales incercarile de a descuia usa. Din pacate pentru tanara, J. a blocat usile si a marit si mai tare viteza. In mintea lui era un singur gand care avea legatura cu Soll, adica tanara din spate si Cen, cel de care incerca Soll sa fuga dar mai ales cel mai bun prieten a lui J. Din moment ce se apropia ziua lui Cen, J. dorea sa ii faca un cadou special iar Soll era exact ce isi dorea Cen, insa J. era constient ca atunci cand Soll va ajunge in alt oras va incerca sa fuga si de el. Daca facea asta el nu mai avea cum sa o gaseasca, cu atat mai putin sa ii ofere celui mai bun prieten al lui cadoul pe care il vroia.
-De ce faci asta?! Credeam ca esti de partea mea!
-Dar sunt de partea ta, Soll, insa se pare ca nu vrei sa intelegi. Tu esti legata de Cen, nu ai cum sa scapi asa ca de ce sa amanam inevitabilul?
-Pentru ca Cen, a innebunit!Ce persoana normala mintal tine inchis un om?!
J. a izbucnit cu toata puterea in ras si aproape ca era sa scoata masina de pe drum daca nu invartea repede de volan. Se pare ca vorbele lui Soll, l-au amuzat peste masura pentru ca in timp ce ea incerca orice ca sa deschida usa, el continua sa rada dar din fericire pentru ea, J. a mai redus viteza. Si-a intors capul spre ea si inca zambind pana la urechi a intrebat-o:
-Tu chiar te crezi om?
Poate datorita acestei intrebari sau poate nu dar in ace moment in mintea lui Soll a aparut o idee mica si periculoasa dar era singura ei sansa. Trebuia sa se concentreze iar prin acest mod daca avea noroc putea sa iasa din masina. Ocazia perfecta s-a ivit cand J. a intors din nou capul in fata iar Soll a reusit sa deschida usa si sa sara afara din masina. Din pacate, masina mergea cu viteza foarte mare asa ca tanara a reusit sa se aleaga cu julituri si rani ce nu puteau fi numite neinsemnate. Din fericire afara era intuneric iar in fata ei, ca de nicaieri a aparut o padure. Fara sa se gandeasca prea mult tanara a luat-o la fuga prin padure exact cand J. a oprit masina si s-a dat jos din ea. Vrand cu disperare sa o prinda, acesta a inceput sa alerge dupa ea prin padure insa din nefericire pentru el intunericul ii era un dusman foarte mare. Spre deosebire de Soll care dintr-un motiv special putea sa vada perfect noaptea, J. nu putea sa faca nici 5 pasi fara sa se impiedice insa nu vroia sa renunte. Cu multi pasi inaintea lui tanara se intreba cum sa faca sa scape de el. Padurea asta parea enorma si nu putea fugi toata noaptea prin ea deoarece pasi ei faceau zgomot cand calca pe crengi si in plus se simtea obosita. Deschiderea fortata a acelei usi plus ranile pe care le avea au obosit-o destul de tare dar nu avea de gand sa se predea asa de usor.Nu daca J. o va duce din nou la Cen.
Soll se uita in sus la crengile copacilor ce erau solide si pareau sa ofere un camuflaj perfect cand o alta idee i-a venit in minte. Putea sa se catere in copaci si sa stea acolo pana cand J. va renunta si va pleca.Atunci putea sa se dea jos si sa mearga spre cautarea altui oras. Din pacate ruscsacul ei era in masina deci telefonul, banii si putinele haine pe care si le-a luat cu ea erau pierdute. Totusi se putea descurca si fara ele, ba chiar era bine venita si o slujba dar inainte de asta avea nevoie sa scape de urmaritor. Cataratul in copac nu a fost prea usor dar in cele din urma a ajuns in ascunzatoarea unor frunze. Statea destul de confortabil si pe nesimtite somnul a pus stapanire pe ea.
Intre timp la masina J. vorbea la telefon iar persoana de la celalalt capat al firului parea destul de nervoasa.
-Imi pare rau Cen, eu…
-Esti un dobitoc! De ce ai accelerat si mai ales de ce nu ai gasit o scuza buna pentru asta?!!Acum imi spui ca e intr-o padure?!Ce naiba cauta fata visurilor mele acolo?!!Asculta bine la mine! Daca Soll, e ranita de vreun animal periculos sau daca se raneste prin alt mod, promit sa uit ca esti prietenul meu si promit ca o sa te distrug!!
-Nu se va intampla asta. O s-o aduc inapoi teafara…
-Nu! Nu vreau sa o ma atingi, niciodata!O sa vin chiar eu sa o caut si tu sa nu faci nici o miscare!M-ai inteles?!
-Dda… a raspuns J. balbaindu-se cu o privire foarte dezamagita. Cen, ii era ca un frate mai mare de cand parintii lui au murit si toti i-au intors spatele. Atunci a aparut familia lui Cen si l-au adoptata si pe J. deoarece micul lor baiat a insistat acest lucru. Cand parintii au murit Cen , s-a ocupat de tot. Atat financiar cat si spiritual iar acum J. vroia sa faca si el ceva pentru fratele lui dar cum Soll a fugit, lucrurile s-au intors impotriva lui.
                                                                     Va urma

Saturday, September 1, 2012

Zambete peste zambete

Zambete ieri, zambete azi, zambete maine, zambete ziua, zambete chiar si noaptea in vis.Saptamana asta a fost sarbatoarea zambetelor.De ce? Sa nu va ganditi ca a fost asa pentru ca vine scoala :)) Din acest punct de vedere ar trebui sa nu fie zambete insa ele tot continua sa vina si tot sa vina. Cu motiv sau fara uite ca ele nu vor sa plece iar pe mine nu ma deranjeaza asta. Sarbatoarea zambetelor a fost pornita cu acordul meu pentru ca am hotarat sa schimb ceva la mine si cred ca reusesc. Stiu doar ca de atunci zambetele si-au facut o petrecere si se pare ca aceasta petrecere s-a lungit apoi s-a prelungit si a tot continuat pana in momentul actual, cand se pare ca zambetele s-au atasat de mine iar eu de ele si momentan vom sta impreuna.

Uitati-va pe cer, poate vedeti vreun zambet. Uitati-va in jurul vostru pentru ca sunt sigura ca veti vedea multe zambete. Zambetele sunt mereu cu noi sau pe langa noi doar ca uneori nu le putem vedea datorita lacrimilor ce au acoperit ochii dar totusi zambetele nu pleaca nicaieri...

Linkwithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...