Saturday, October 29, 2011

Nu se poate!

Cine a spus ca poti sa uiti pe cineva la care ai tinut?
Nu cred ca a spus nimeni asta pentru ca nu poti.Nu poti sa treci asa prin viata fara sa iti pese de nimic pentru ca asta nu se numeste viata.Nu poti sa uiti de cineva peste noapte daca inainte cu o zi i-ai spus ca il iubesti.Insa daca acea persoana se poarta urat atunci de ce nu poti sa il uiti.Bine poate voi puteti dar eu una nu.De ce? Se spune ca dragostea iarta tot,sufera tot etc.Atunci daca e asa sa ierti tot unde mai ajungi?Mereu la aceleasi greseli dar le ierti.Poate veti crede ca in cazul asta e mai bne sa nu ierti dar chiar si asa credeti ca poti sa uiti usor pe cineva drag?
"Timpul vindeca ranile" deacord dar asta nu se intampla in o zi, doua.Dureaza mai mult dar ... eu as vrea sa uit acum.De ce nu se poate?

Friday, October 28, 2011

Secretul tau II

                                                            -XIV-
-Eu nu plec nicaieri pana nu imi spui cine esti, spune Francesca hotarata.
-Atunci uitati cum facem.Voi mergeti cu masina lui Jon la politie pentru ca o sa intarziati iar eu raman cu Francesca aici pana o conving cine sunt si o sa va ajungem din urma.
Cand ceilalti au plecat Andres spune pe un ton nervos:
-Nu inteleg, ce-i cu tine?E deja prea mult! Cei care ma cunosc de o viata nu au zis nimic si tu care nu iti amintesti de mine spui ca nu sunt Andres.Dar cine sunt atunci?!
Ea se uita la el ganditoare.Intradevar era adevarat ce spunea el  dar ceva dinauntrul ei ii zicea ca acesta nu e Andres.Dar atunci cine era?De ce simtea asta?Andres ii intrerupe gandurile spunand:
-Nu mai am timp sa stau cu tine.Urca in masina sau ramai aici.
-Raman aici, spune ea vrand sa vada ce o sa faca.
-Daca tu ai chef de joaca te anunt ca eu nu ma joc in timpul serviciului.
-Bine atunci hai sa mergem.
-De ce te-ai razgandit asa de repede?
-Ai dreptate.Toti te-au vazut si te-au recunoscut ca si Andres ,deci nu am de unde sa stiu cine esti.
-Presupun ca asa e.
-Inainte sa plecam pot sa iti spun ceva? intreaba ea zambind dulce.
-Orice, raspunde el vrajit de farmecul ei.
-E ceva secret, spune Francesca si se apropie de el dar in loc sa ii spuna ceva in soapta ea il saruta.Amintiri uitate ii apar in minte ca un film derulat foarte repede.Multe imagini cu ea alaturi de o persoana dar acea persoana nu e Andres, acea persoana e.... Francesca il impinge si spune:
-Alex!
-Trebuia sa ma gandesc ca ai tu ceva in minte.Dar nu am ce face,Andres e detectivul nu eu.Acum banuiesc ca ti-ai amintit de fratele meu nu?
-Nu.Mi-ai amintit de vremea cand lucram cu tine la acel jaf care a fost in urma cu cativa ani.Cand am reusit sa il rezolvam erai atat de fericit incat m-ai sarutat fara sa realizezi ce faci.
-Si aia a fost o greseala mare pentru ca te-ai distantat de mine.Dar sa sti ca Andres putea sa aleaga.
-Ce vrei sa spui?
-Sefa i-a spus ca poate sa rezolve cazul ala cu tine sau sa meraga cu Layla. Si el a ales-o pe ea in locul tau.Tu chiar nu vezi ca Andres nu te iubeste?
Alex isi scoate pistolul si il indreapta spre ea dar o pasare ii distrage atentia iar Francesca incepe sa fuga printre copaci.In spatele ei se aud bubuituri ale armei.Simte respiratia cuiva in spatele ei .Se opreste si se intoarce dar in loc sa il vada pe Alex cu o arma il vede pe Andres.
-Andres, spune ea zambind .
-Daca Alex e identic cu mine de unde sti ca nu sunt el?
-Eu am incredere in inima mea si ea imi spune ca esti Andres.
O alta bubuitura se aude mai aproape de ei asa ca amandoi incep sa alerge. Din pacate in fata lor apare o prapastie.
-Se pare ca aici se termina totul.Nu mai aveti unde merge asa ca putem incepe negocierile, spune Alex tinand pistolul indreptat spre ei si tragandu-si sufletul.
-Ce negocieri? intreaba Andres.
-Sincer chiar nu vreau sa ii omor pe fratele meu si prietena mea veche.Deci ce trebuie sa faceti acum este sa va aliati cu mine si sa distrugem centrul de detectivi care imi strica mereu toate planurile.
-Si daca nu vrem ce ne faci? intreaba Francesca.
-Ei bine in spatele vostru e o prastie frumoasa.Voi alegeti.
Francesca se uita la Andres zambind iar acesta la ea si spune:
-As fi vrut sa petrec mai mult timp cu tine.
-Chiar daca nu imi aimtesc de tine simt ca te iubesc.
-Macar asa o sa fim impreuna mereu.
Cei doi se imbratiseaza apoi se iau de mana si....
-Ce vreti sa faceti?Ati inebunit? intreaba Alex incepand sa fie speriat.Nu!!!!
Dar e prea tarziu.Cei doi au cazut in prapastie.Peste o luna in sectia de politie.
-Deci sa mai recapitulam o data.Francesca si Andres cei mai buni detectivi au mers la New York pentru a rezolva un caz si tu imi spui acum ca acel caz e rezolvat dar ei sunt morti si nici macar nu le-ati gasit cadavrele?
-Apa le-a luat doamna.Nu are rost sa mai cautam pentru ca nu le vom gasi.
-Dar cum au murit?
-Au sarit de pe stanca.Intradevar e trist dar acum nu se mai poate face nimic.
-Puteti pleca, spune sefa celor doi detectivi foarte buni care nu mai exista acum.
"Macar asa o sa fiti impreuna mereu" adauga ea...
                                                                     Sfarsit

Wednesday, October 26, 2011

Secretul tau II

                 -XIII-
-Esti frumoasa.
-Serios? De asta iti arde tie acum?
-Imi pare rau, nu m-am putut abtine, spune el ridicandu-se si o ajuta si pe ea sa se ridice intinzandu-i mana.
-Cum ai intrat aici?
-E un geam fara gratii in pod.Haide sa mergem de aici.
-Dar ceilalti?
-Nu mai e nimeni in casa asta.
-Dar Layla,Lya si Marian?
-Sunt toti cu Jon la masina.Ne asteapta, haide sa mergem.De ce ai privirea asta?
-Nu te cred, spune ea serioasa.Ceva se intampla dar ce?Oare Andres spunea adevarul?Dar cum au ajuns ceilalti la masina asa de repede.Ceva era putred aici. In casa domnea o liniste de mormant.Prin casa a trecut o briza usoara de vant. Dar de unde daca usile si gemurile sunt inchise?Poate de la geamul din pod dar usa catre pod era inchisa. Francesca nu isi aducea aminte de Andres dar ceilalti spuneau ca face parte din politie insa fetei i se parea ca are ceva ciudat in privire. Ceva malefic.
-Haide Francesca sa mergem , spune el brusc si o trage de mana jos pe scari foarte repede.
-Nuu!!, striga ea si isi smulge mana din stransoarea lui. El se opreste si se intoarce cu fata spre ea.Avea aceeasi privire ca atunci cand i-a spus ca e frumoasa. O privire pe care o arata un baiat unei fete frumoase cand o vede pentru prima oara.Apoi zambind intreaba:
-Nu vrei sa pleci din casa asta?
-Cine esti?
El nu ii raspunde. Doar o privea fara sa scoata un sunet sau sa se miste.Parea ca analizeaza situatia si ceva nu intelege.
-Andres. Cine crezi ca sunt?Chiar nu ma mai ti minte? Sunt iubitul tau.Hai sa mergem ca s-ar putea sa se intoarca Ken si atunci o sa scapati mai greu de aici.Plus ca ai fi foarte suparata daca as patii ceva rau nu?
-Sincer chiar nu imi pasa daca patesti ceva sau nu.Inca nu imi amintesc de tine si nu cred ca o sa imi amintesc vreodata.Tot ce vreau eu e sa rezolv acest caz si sa merg acasa, spune Francesca coborand restul scarilor.
Andres se uita la ea de parca nu intelegea despre ce vorbeste.
-La ce te referi?
-La ce ma refer in legatura cu ce?
-Cum adica nu iti amintesti de mine?
-Ce intrebare prosteasca.Ai si tu amnezie ca mine?Bine nu amnezie totala pentru ca singurele lucruri pe care nu mi le amintesc sunt cele legate de tine.
-Corect.Ai dreptate.Uneori uit de asta. Hai sa mergem la ceilalti.
Cei doi au mers prin padure, Andres fiind in fata. Tot drumul niciunul nu a scos un cuvant.El nici macar nu se uita in spate sa vada daca Francesca mai e sau nu.Ajung la masina unde erau ceilalti.Layla foarte bucuroasa il imbratiseaza iar el acepta zambind larg.Jon se rezema de masina iar Francesca merge langa el.Acesta zambeste si spune:
-Cat ma bucur ca esti bine Francesca.
-Da o sa avem timp pentru povesti mai incolo. Cine esti? Intreaba ea uitandu-se la Andres serioasa. Acesta o priveste fara sa spuna nimic.Layla se uita la cei doi cum se privesc drept in ochi apoi zice pe un ton nervos:
-Nu vezi ca e Andres? Ce te apuca Francesca?
-Asta nu e Andres.
El lasa capul in jos avand o privire trista.Linistea dintre ei a fost intrerupta de sunetul unei pasari care a zburat dintr-un copac.
-Inteleg daca nu iti aduci aminte de mine,spune el  privind-o trist apoi adauga. Cred ca ar trebui sa mergem pentru ca suntem asteptati la politie. Urcati in masina.
                                                                Va urma

Tuesday, October 25, 2011

A doua poveste?

Cand o poveste se termina incepe alta.Asa e dar acum nu stiu ce sa cred. Poate fi asta a doua poveste insa nu vreau sa am bucur degeaba si apoi sa mi se naruiasca toata visele.Insa  nu am de gand sa nu ii ofer macar o sansa.Voi lasa lucrurile sa mearga in voia lor.Si poate va ajunge inima mea sa uite ce a fost in trecut si sa priveasca in prezent.Totusi trecutul se uita greu si stiu ca mereu imi voi aminti de ce a fost si am simtit.
Oricat de mult am vrea sa fugim de ceva ,acel ceva vine dupa noi.Si atunci cum putem scapa de asta? Cum putem fi impacati cu ce a fost si sa ne bucuram de prezent?

Sunday, October 23, 2011

Poze! 1

Nu mai stiu ce sa scriu dar in schimb am facut niste poze.

Friday, October 21, 2011

The End

Am incercat. Chiar am incercat.Nu poate spune nimeni ca nu am facut asta.Am vazut ca nu merge asa ca am zis sa renunt. M-am mai gandit o data si am ales intre:
Ce vreau eu si ce imi spunea inima ca e mai bine.
Am ales ce am vrut eu.Am vazut ca nimeni nu ma sustine si am vrut un semn ca sa stiu ce sa fac. Si l-am primit.Chiar daca nu a fost ce am vrut eu am hotarat sa fac ce imi spune inima.Nu stiu ce va fi de acum in colo dar stiu ca tot timpul trrebuie sa ne ascultam inima. Ea stie cum e mai bine.Poate uneori o sa greseasca pentru ca nimic nu e perfect dar, de cele mai multe ori are dreptate...
Jocul s-a terminat si eu am pierdut...

Thursday, October 20, 2011

Secretul tau II

                                                                  -XII-
E despre doua fete care sunt prietene foarte bune de la gradinita.Una e frumoasa,desteapta, descurcareata, placuta de toata lumea mai ales de baieti.O cheama Layla.Cealalta e timida nu vorbeste cu nimeni, la scoala se descurca foarte ,e ultima din clasa si nu stie cum sa se aranjeze ca sa semene mai mult cu o fata.Pe ea o cheama Francesca.Toata lumea o evita infara de Layla.Datorita Laylei cele doua au devenit prietene foarte bune.La varsta de 17 ani datorita unui baiat ce a venit la liceul lor lucrurile s-au schimbat.Baiatul pe nume Andres arata extraordinar de bine. Toate fetele roiau in jurul lui inafara de tine care parca nici nu il vedeai.Mie mi-a placut imediat de el si am incercat sa il cuceresc ceea ce nu a fost deloc greu pana cand te-a vazut pe tine.Nu stiu ce a vazut la tine cand ma avea pe mine cea mai frumoasa fata din liceu dar am observat ca nu isi mai lua ochii de la tine.Am incercat de toate doar ca el sa se uite la mine.Dar nu! Zici ca erai un magnet.Atunci am inceput sa nu te mai suport. Vorbeam mai urat si  deschideam subiecte de cearta des. Aproape mereu se sfarsea cu lacrimile tale.Trebuie sa iti spun ca imi pare teribil de rau pentru asta.Andres a observat ce faceam si a inceput sa se distanteze de mine si sa stea mai mult cu tine incercand sa te faca sa razi. Si a reusit. Cand eu fierbeam de nervi tu te indragosteai de el si el de tine.Apoi voi v-ati angajat la politie uitand cu totul de mine.Va mergea foarte bine pana am aparut eu si am schimbat totul. Am convins-o pe directoare sa ma lase sa lucrez cu Andres si tu sa lucrezi de una singura pentru ca erai un detectiv asa de bun.Pentru cateva zile Andres a fost al meu dar a trebuit sa vin aici la rugamintea mamei mele iar el a trebuit sa se infiltreze intr-o banda de mafioti ca se ii poate prinda.Misiunea ta de anul trecut.Am inteles ca a iesit bine pana la urma.Deci acum ce spui? De ce zambesti asa?
-E o poveste draguta dar chiar te astepti sa cred asta?
-Vrei sa spui ca nu mai ti minte asta?
-Ti-am spus deja.Nu stiu nimic in legatura cu Andres.
-Deci... nu il mai iubesti? intreaba Layla cu o ezitare in glas.
-Nu.E doar al tau.Dar acum sa revenim la lucruri cu adevarat importante. Cum iesim de aici?
-Pai, se poate daca....
POC!!
-Ce-a fost asta? intreaba Layla.
-S-a auzit din bucatarie, spune Francesca.
Cele doua pleaca repede in bucatarie si acolo gasesc un vas cu apa spart in mii de bucatele pe jos.O usa se aude scartind din pod, apoi  un tipat ascutit de fata. Francesca si Layla urc repede scarile pana la etaj unde nu era prea multa lumina. Un sunet de usa trantita o face pe Francesca sa tresara.Se intoarce dar Layla nu mai e in spatele ei, a disparut.In casa domnea o liniste de mormant.Ea face cativa pasi spre usa din capatul coridorului.Vede cum clanta se lasa in jos si se ascunde repede dupa perdea cand usa se deschide incet.Din nou un scartait prelung apoi un om imbracat in negru cu fata acoperita isi face aparitia de dupa usa si merge pe coridor spre scari. Trece incet fara zgomot prin dreptul Francescai. Ea incearca sa nu respire de teama ca omul sa nu isi dea seama unde e dar din pacate el se opreste si asculta atent.Isi da masca de pe fata jos dar fiind in spatele perdelei Francesca nu poata sa vada cine e.El smulge perdeaua cu o miscare brusca si o tranteste pe Francesca jos imobilizandu-i mainile cu mainile sale.Cei doi se privesc in ochi.
-Francesca!
-Andres?!
                                                         Va urma

Wednesday, October 19, 2011

...

Cad stropii de ploaie peste tot
Soarele a plecat si acum e mort.
Nimic nu mai e ce-a fost.

Totul s-a daramat,
Lumea s-a stricat,
Fericirea a plecat,
Norii s-au adunat,
Ploaia nu a incetat.

Tot ce e bun  a disparut,
N-o mai iau de la inceput,
Nu vad ce rost ar avea,
Oricum nimic nu s-ar schimba.

Poate ma insel si nu stiu eu,
Dar vad ca e tot mai greu.
Soarele nu vrea sa se arate.
Fericirea e departe.
Bunatatea a plecat,
Norii din nou s-au adunat,
Dragostea s-a intristat.
Tot ce am avut am stricat.

Oricum nu mai conteaza acum
Am aruncat tot in drum.
Nu cred ca mai pot lua
Ce am avut candva...

Sunday, October 16, 2011

Multumesc pentru ca esti tu!

Poate am stiut ca va fi asa sau poate nu.
Intr-o poveste trebuie sa fie si momente rele inainte de finalul fericit dar poate nu e si in cazul meu.Poate povestea mea e una din acelea care nu au Happy End.Poate asa e mai bine, poate o sa sufar acum dar cine stie?Cred ca voi merge inainte prin ploaie si furtuna care vor incerca sa imi puna piedici dar voi merge inainte gandindu-ma la tine si cat de fericita m-ai facut in unele momente insa in altele a fost chiar opusul.
Poate o sa ma mai uit inapoi si poate o sa mai am o urma de tristete pe fata dar poate o sa zambesc.Da, cred ca o sa zambesc deoarece in ciuda faptului ca nu a fost asa cum am vrut eu, nu regret nici o secunda ca te-am intalnit.
Stiu ca probabil nu vei citi asta niciodata dar totusi eu vreau sa iti multumesc.Multumesc pentru ca esti tu.

Saturday, October 15, 2011

Secretul tau II

                                                              -XI-
A doua zi dimineata soarele stralucea pe cerul albastru iar razele sale incercau sa se strecoare printre copacii inalti in casa iar cateva au reusit sa intre in dormitorul Francescai.Aceasta deschide ochi incet si se uita in jur nestiind unde se afla.Abia cand Layla a deschis usa intrand cu o tava cu mancare in maini toata scena de aseara i-a venit in  minte.Layla lasa tava pe pat,merge si inchide usa apoi rezamandu-se de ea spune:
-Deci cum ai dormit?
-Bine ,chiar surprinzator de bine.Ce e asta?intreaba ea si ia biletul alb de langa vaza cu un trandafir rosu de pe tava cu mancare.Francesca citeste biletul apoi il rupe in bucatele.
-Ia asta de aici ca nu vreau nimic de la el!
-Deci daca nu iti place de fratele meu,cine e norocosul?
-Daca nu imi place de cineva nu inseamna ca trebuie sa existe un "norocos".
-Hm, interesant.
-Ce e asa de interesant?
-Eu stiu ca voi detectivi nu amestecati viata personala cu munca.Trebuie sa fiti indiferenti orice s-ar intampla.Ce iti spune seful trebuie respectat.Nu conteaza cine e la mijloc, ruda sau prieten.Nu am dreptate?
-In mod normal da dar... (Francesca se da jos din pat si face cativa pasi pana in fata Laylei la o distanta de 2 metri.) vrei sa sti de ce se spune ca sunt cel mai bun detectiv din orasul meu?
-Sa auzim.
-Pentru ca nu am respectat aceste lucruri.
-Stiam eu ca esti o persoana diferita,spune Layla zambind.
-Diferita? Te inseli. Multi detectivi nu respecta ordinele.Daca ai face parte din politie ai sti.
-Te asigur ca stiu si eu cum sunt unii detectivi.Am cunoscut multi detectivi dar tu ai ceva diferit.
-Cred ca doar ti se pare.Totusi de unde sti cum sunt detectivi?
Layla zambeste si se uita in jos apoi ridica privirea si spune inca zambind.
-Sincer credeam ca o sa iti amintesti de mine.De fapt e un lucru incredibil ca ne intelegem asa de bine dar cred ca asta e din cauza ca Andres nu e aici nu?
-Nu inteleg Layla. Ce legatura are Andres cu asta?
-Stiu ca te pricepi sa fi o prefacuta dar acum nu e cazul.Eu te cunosc bine, poti sa recunosti.
-Ce sa recunosc?Habar nu am despre ce vorbesti.
-Bine aproape m-a convins actoria ta de doi bani.Aproape.E imposibil sa nu iti amintesti de mine.Am petrecut mult timp impreuna.
-Bine vad ca nu merge asa.In timpul unei misiuni de anul trecut am ajuns inconstienta la spital Atunci mi-am pierdut memoria.Acum imi amintesc tot inafara de ce are legatura cu Andres.Inclusiv  el.
-Deci nu sti cine e Andres?! intreaba Layla foarte uimita.
-Toti spun ca e prietenul meu si ca am fost impreuna dar eu nu imi amintesc nimic si cred ca ar fi imposibil sa nu imi amintesc de cineva pe care l-am iubit.
-L-ai iubit.Vorbesti la trecut. Sa fiu sincera chiar imi place asta?
-Poftim?
-Cred ca trebuie sa iti spun o poveste care se cheama: "Eu rivala ta!"
                                                                 Va urma

Friday, October 14, 2011

Leapsa

1. Iti zic in vre` un fel?
Denisa ( simplu si la obiect :)) )
2.Cum ne-am cunoscut?
Prin blog.:d
3.Vorbim des?
Sincer?? Nu.
4.Suntem prieteni?
Momentan nu, dar se poate rezolva ;;)
5.Numele tau din telefonul meu.
Inexistent.
6.Petreci timpul cu mine?
In ultima vreme am un program prea incarcat.
7.Vrei sa vorbim mai des?
Suna tentant :))
8.Vrei sa te imbratisez?
Sigur ca da :d
9.Ce suntem noi?
Orce vrem :d
10.Am incredere in tine?
Nici macar eu nu mai am in mine :))
11.Esti important pentru mine?
Banuiesc din moment ce te-ai gandit si la mine;;)
12.Te iubesc?
Nu .
"Iubesc" e un cuvant foarte, foarte mare dupa parerea mea. 
13.Te gandesti la mine?
In secunda asta da.
14.Adevarul este ca....
E foarte frumos din partea ta sa imi dai si mie leapsa. Chiar mi-ai facut o surpriza.Multumesc mult:d
15.Cea mai buna trasatura?
Dumnezeu stie care e. :)
16.Crezi ca trebuie sa dai asta si celorlati?
Da.Cine vrea, poate sa o ia.

Thursday, October 13, 2011

O picatura

O picatura a cazut din cer.Norii sunt negri de furie, tristete,razbunare, dorinta arzatoare de uitare dar nu se intampla nimic. Vantul s-a saturat de atata ura si a inceput sa bata cu putere.Parca ar vrea sa strice tot in calea lui dar ceva il opreste.Apele curg nervoase la vale cu gandul de a lua tot cu ele indiferent daca e obiect,mic,mare,animal sau om.Vor sa inece tot dar parca exista un zid invizibil ce le opreste.

Toata lumea fuge in stanga si in dreapta, in deal si in vale dar degeaba.Norii devin tot mai negri acoperind fiecare particica din cer, vantul duce in aer,frunze,hartii, valurile apelor sunt tot mai mari si mai inspaimantatoare.Lumea parca a innebunit.Totul se destrama, tot ce au adunat in atatia ani grei s-a dus pe apa sambetei intr-o secunda.Totusi pe un deal o tanara sta si se uita la cerul gri.Un tanar vine langa ea si spune:
-Ce faci aici?Incurand o sa inceapa ploaia si natura se va linisti.E pe sfarsite.
-Nu.... asta e inceputul pentru ce va urma.
Apoi in clipa urmatoare stropii au inceput sa cada.Vantul s-a oprit iar apa si-a vazut de drumul ei lasand micul oras de la poalele muntilor in pace.
Poate o batalie s-a incheiat dar marele razboi vine curand...

Tuesday, October 11, 2011

Cuvinte nerostite

Cuvinte nerostite, eternitate
Cuvinte nerostite pentru eternitate.Poate ai incercat sa le spui dar nu ai reusit...Poate ca iti pare rau dar ce mai poti face?Nu va sti niciodata acele cuvinte nerostite...Dar de ce? De ce nu le-ai spus? Ce rau se putea intampla?
Nu mai ai ce face acum.Asta e... Timpul nu sta pe loc si in nici un caz nu ne asteapta iar daca te gandesti sa ii ceri macar o secunda in plus... te asigur ca nu iti va da.Timpul e neiertator dar poate asa ne trebuie... Macar asa poate ne invatam minte.Poate asa vom sti sa pretuim fiecare clipa nu sa spunem " E lasa ca o sa ii zic mai indata, ce conteaza cateva minute in plus?" Ei bine uneori cateva minute se transforma in cateva luni sau cativa ani.

Cuvinte nerostite pentru eternitate
Ti-ai pierdut sansa frate...

P.S. spune acum cat inca mai poti pentru ca mai tarziu nu o sa auda toti

Sunday, October 9, 2011

Haideti!

Haideti sa visam cu ochii deschisi,
Sa facem o lume de nedescris.
Sa ne imaginam ca mereu va fi asa,
Si ca rele nu vor exsista.

Haideti sa mergem pe drumul ingust
Mereu catre apus.
Haideti sa cautam flacara vietii,
Sa stam in racoarea diminetii.

Haideti sa visam inca o data
Ca povestea noastra nu e moarta.
Haideti sa aducem din nou personaje,
Sa ne jucam cu ambalaje.

Haideti sa dam de veste,
Ca lumea e cum este.
Asculta in continuare
Si mergi mereu spre zare.

P.S. Nu ai de unde sa sti pana nu incerci ,corect?

Friday, October 7, 2011

Ea.Totul pentru el

Un baiat si o fata stateau sub un copac uitandu-se la marea minge galbena de pe cerul albastru fara nici un nor.Ea mai intorcea din cand in cand capul si il privea pe baiatul de langa ea ce o tinea de mana.El parea absent.Era intr-o lume diferita, speciala, o lume a amintirilor. In fata ochilor ii apareau imagini  vechi uitate si pastrate in unul din sertarele inimii. In acele imagini noaptea domnea peste tot.El era alaturi de persoana iubita si se uitau visand la praful stelelor de pe marele abis intunecat.Cantecul gratioaselor randunele l-a readus in lumea cea reala unde el este sub un copac alaturi de persoana iubita pentru care si-ar da foarte bucuros viata in orice moment.Ea. Fata care pentru el inseamna totul, cea care ii insenineaza ziua, cea care mereu zambeste cand el e trist, cea care tace pe moment cand el face o prostie dar ii va spune mai tarziu ce a gresit...

Wednesday, October 5, 2011

Secretul tau II


                                                                 -X-
-E o mica poveste legat de asta. Eram nervoasa in acea seara pentru ca i-am vazut pe Marian si pe Lya sarutandu-se.Am venit acasa plina de nervi si am mers in camera mea. Atunci Ken a venit la mine si a inceput cu lucruri absurde ca ma iubeste , etc.Ne-am certat rau apoi el a plecat iar eu m-am culcat pentru ca am avut 2 concerte pe langa o sedinta foto in acea zi si eram obosita. Apoi am simtit ca cineva ma tine in brate si imi pune ceva ca o teava la tample dar eram foarte ametita si am adormit din nou. Cand am reusit sa deschid putin ochii am vazut ca sunt intr-o masina pe bancheta din spate iar Ken conducea in fata. S-a uitat in oglinda la mine si a inceput sa conduca mai repede.Am inchis din nou ochii si cand i-am deschis era dimineata iar eu eram in casa asta incuiata.Stau de 4 luni aici dar sa nu crezi ca e asa de rau. Ai de toate in casa asta iar Ken vine aproape in fiecare zi sa vada ce fac. Plus ca macar asa nu trebuie sa o ascult pe Anca, mama lui Ken.
-Da, dar cum ai spus si tu esti inchisa aici si toti sunt ingrijorati din cauza ta.Cel putin tatal tau e.
-Tata?, spune Layla mai incet iar privirea nervoasa i se schimba intr-una trista.
-Da. Tatal tau.Aaa, era sa uit. Asta e al tau banuiesc, spune Francesca scotand din buzunar lantisorul pe care a reusit sa il ascunda inainte de al vedea Ken.
Layla merge si ia lantisorul in mana.Inchide ochii si il duce la piept.
-Mama mi l-a facut cadou cand am implinit 16 ani.Imi lipseste asa de mult.As vrea sa fie aici, spune ea cu lacrimi in ochi.
-Adica si ea inchisa aici?
Layla zambeste si spune:
-Esti de treaba Francesca.Cred ca mori de somn. Hai sa iti arat camera ta. E langa a mea dar departe de cea a Lyei si a lui Marian.
Francesca cade intr-un somn dulce si adanc din cauza oboselii.In oras cineva incerca sa adoarma dar somnu era departe de el.In capul lui Andres era o confuzie mare.Amintiri uita-te ii reveneau acum in minte.
“-Ma iubesti?
-Mai mult decat orice pe lume.
-Uneori am impresia ca pentru tine misiunile sunt mai importante ca mine.
-Cum poti spune asta? Zice el si o strange mai tare in brate.
-Ai fi in stare sa anulezi o misiune daca as fi in pericol?
-Da.
-Ce convingator pari, spune ea razand.
-Vorbesc serios.
-Si daca ar fi o misiune foarte importanta si eu ti-as spune sa nu te duci, sa ramai aici cu mine? Ce ai face?
Timp de cateva secunde tacerea s-a asternut intre cei doi.
-Andres? Ce ai face daca s-ar intampla asta? Intreaba Francesca intorcandu-si capul si uitandu-se in ochii lui.”
-Trebuie sa o gasesc! Trebuie sa o gasesc pe Layla repede, spune el revenind la realitate.
                                                              Va urma

Tuesday, October 4, 2011

Nu e asa de rau

Nori peste tot! Nu mai scapi de ei.... dar uite o raza de soare de dupa nori. Se pare ca soarele are de gand sa isi arate maretia. Poate nu e asa de rau la urma urmei.Chiar daca spui ca nu ai de ce sa fi fericit te inseli. Sunt o multime de lucruri pentru care merita sa fi fericit. Ai o familie, ai prieteni, ai o casa , poti sa vezi, sa mergi, poti sa vorbesti, sa auzi... Mai vrei si alte motive? Sunt mult mai multe dar nu cred ca e cazul sa le spun pe toate aici. Important e ca le sti tu. Deci capul sus si amintesteti ca nu trebuie sa pui tot la suflet. Orice problema ai avea se va rezolva.Asteapta si ai sa vezi...

Monday, October 3, 2011

Secretul tau II

                                                                        -IX-

Intre timp in oras intr-un hotel de 5 stele Jon si Andres vorbeau despre cazul Lyn.
-Spune-mi ce ai aflat pana acum.
-Layla avea o verisoara pe nume Lya care a murit intr-un accident.Masina in care se afla a explodat dar eu am vazut-o pe Lya cantand in clubul Luna Albastra. Deci e clar ca altcineva a murit in acel accident. Tatal lui Marian e proprieterul clubului iar Marian era acolo cand am vazut-o pe Lya. Deci nu are cum sa fie cu Layla.
-Dar parca ai spus ca el a rapit-o. Asta inseamna ca fata e undeva inchisa iar el e aici distrandu-se.
-Nu.Tu nu ii cunosti pe Layla si Marian. Ea are un caracter de leoaica iar el e un om linistit. Nu are de-a face cu asa ceva.Totusi cand am fost mainainte acolo nici Lya si nici Marian nu erau in schimb masini de politie peste tot. Se pare ca au disparut la fel ca Layla.Ceva nu imi place aici. Cineva e la mijloc si produce toate aceste disparitii dar cine?
-Sti ce trebuie sa facem Andres?
-Ce?
-Sa o sunam pe draga de Francesca si o rugam sa ne ajute.Ea e in casa inamicului sigur stie mai multe ca noi.
-Cum vrei.Eu ma duc sa fac un dus, spune el indiferent si merge la baie.
Dupa 10 minute .
-Ai sunat-o? intreaba Andres.
-De 6 ori si nu mi-a raspuns dar uite ce mesaj mi-a dat.” Am plecat intr-o vacanta in Paris.Ti-am lasat masina in fata hotelului” Deci ne-a parasit. Acum depinde de tine sa rezolvi cazul.
-Nu a plecat in Paris.E aici.
-Ce? Nu ai auzit mesajul?
-Ei nu ii place Parisul.Am vrut sa-i fac o surpriza cand traia sora ei si am mers acolo. Proasta idee.Mi-a reprosat tot drumul ca nu i-a placut.
-Bine, poate acum ii place. Ai uitat ca are amnezie?
-Chiar si asa , gusturile nu se schimba.Oricum , trebuie sa aflu unde e Layla.
-Doar Layla?
-Da. Asta e treaba mea. Dupa ce termin asta am plecat de aici.
-Vorbesti serios? Chiar asa ai devenit? Bine , cum vrei.Eu am plecat.
Jon pleaca nervos iar Andres incearca sa adoarma dar nu reuseste.Gandurile ii zburau la vremurile de demult.
In casa din padure…
Marian pleaca intr-o camera urmat de Lya .
-A da?! Bine , asa sa fie!, spune Layla dupa care merge pana la o masa din sticla si isi toarna whisky intr-un pahar.
-Vrei?
-Nu multumesc. E cam tarziu. Apropo eu sunt Francesca. Am vrut sa te intreb. De ce va tine Ken aici?
-Ei bine eu sunt aici pentru ca , Ken ma iubeste si eu nu. Marian e aici pentru ca mie imi place de el si Ken e gelos, iar Lya,sincer nu stiu ce face aici. Dar tu? Ce legatura ai cu toate astea?
-Eu sunt detectivul care se ocupa de cazul tau si Ken m-a adus aici pentru ca probabil si-a dat seama ca as putea sa il demasc daca mai raman prin zona. A vrut sa ma impuste dar nu a putut . Zicea ceva de “frumoasa” si iata-ma aici.Totusi cum ai ajuns aici fara sa stie nimeni?
                                                                    Va urma

Saturday, October 1, 2011

Secretul tau II

                                                             -VIII-
Cei doi indragostiti si-au ridicat privirile dar nu mai era nimeni acolo pentru ca Francesca a plecat repede sa vada ce se intamplase. Intra pe usa pe care scria Lya dar era intuneric asa ca aprinde lumina.Camera era un haos. Toate lucrurile imprastiate, hartii pe jos, sticle de parfum sparte, perdele cazute si rupte iar pe jos era o urma de sange proaspat care mergea spre geamul deschis mare. Francesca se uita la marginea gemului si vede ca erau urme de sange . Pe gemul  care dadea intr-o parcare  mica putea oricine sa plece cu usurinta.In oras se auzeau masinile politiei ceea ce i-a amintit tinerei ca trebuie sa plece inainte ca sa ajunga politia aici. Nu dorea sa treaca pe langa cei doi indragostiti ca sa nu o poata  identica, asa ca deschide o usa si vede niste scari ce duceau in sus. Urca pe ele si se opreste cand vede o urma de sange uscat de aproximativ 2 zile si un lantisor langa cu numele Layla. Sirenile masinilor se aud in fata clubului.Deschide usa din dreapta ei si vede alte scari. Coboara repede pe ele si ajunge in parcarea mare. Politistii erau inauntru iar Francesca profitand de asta se urca in masina si pleaca fara sa fie observata.
Intra in casa familiei Lyn tinand in mana lantisorul cu numele Layla. Francesca dorea sa il ascunda dar acest lucru nu mai era posibil. Pe scarile din fata ei statea Ken cu un pahar in mana si pe camasa alba avea pete rosii.El o privea insistent.Ea nu mai putea scoate nici un cuvant.
-Chiar speram sa fie altfel. De ce trebuie sa fi asa de frumoasa? Imi era mai usor sa te omor daca erai o nesuferita urata.
Francesca incremeneste cand aude aceste cuvinte. Dintr-un motiv necunoscut simtea ca nu e in siguranta si ca daca ar spune ceva acum in doua secunde era moarta. Ken scoate pistolul de la spate si brusc il indreapta spre Francesca tinand degetul pe tragaci.Sta asa 10 secunde apoi spune:
-Of! Nu pot! Prea frumoasa. Intoarce-te incet spre usa fara miscari bruste si mergi. O sa faci cunostinta cu verisoara si sora mea vitrega, spune el ridicandu-se in picioare inca tinand pistolul spre ea. Francesca face ce ii spune si iese afara constienta ca el e in spatele ei.
-Urca in masina ta si nu cumva sa te gandesti la vreo smecherie.
El se urca la volan si incepe sa goneasca pe strazi cu 150/km . In cateva minute erau pe un drum pustiu iar in departare se vedea o padure mare. Se pare ca se indreptau spre acea padure.El opreste la marginea drumului si spune:
-Coboara acum! Stai aproape de mine daca nu vrei sa te ratacesti si te avertizez prin padurea din fata sunt destule animale salbatice.
-Am de ales? Intreaba ea reusind sa isi recapete controlul de sine. El zambeste smecher apoi spune:
-Nu ,nu ai.
Au mers timp de 10 minute printre copaci. Francesca era foarte obosita dar daca mergea mai incet il putea pierde pe Ken din priviri si nu parea ca acesta avea de gand sa incetineasca.In cele din urma in fata apare o casa mare cu luminile aprinse. El deschide poarta si zambeste uitandu-se la Francesca. Cei doi urca scarile iar Ken descuie usa. Inauntru erau 3 persoane care se certau. Cei 3 au observant ca au vizitatori abia cand Ken a spus:
-Ma bucur ca va intelegeti asa de bine. Marian ce mai face rana de la umarul drept? Lya , esti cam palida, ar trebui sa te odihnesti.
-Ce mai vrei acum Ken?! Intreaba furioasa Layla. 
Aceasta avea un par lung frumos negru.Era potrivita de statura, cu un corp frumos. Se vedea ca e foarte nervoasa din cauza culorii roz a obrajilor. Purta la maini bratari din  argint iar la gat un lant lung cu o stea mare argintie la capat. Blugii erau de un albastru deschis si stateau stransi scotandu-i in evidenta formele perfecte ale picioarelor. Ochii negri si buzele rosii erau evidentiate de culoarea alba a tricoului.Pe  langa ea Lya parea foarte palida cu parul blond ciufulit si ochii obositi in rochia alba de seara care era larga pe ea.
-Imi era dor de tine surioara.
-Si ea cine mai e? Intreaba Layla nervoasa uitandu-se la Francesca.
-A , ea e noua voastra colega de “casa” ca sa spun asa, zice el apoi se intoarce cu spatele mergand spre usa.
-O sa ma intorc maine. Noapte buna.
Un clinchet anunta ca usa a fost incuiata bine.Ceasul de pe perete anunta ca ora e 1 noaptea.
                                                       Va urma

Linkwithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...