Wednesday, October 26, 2011

Secretul tau II

                 -XIII-
-Esti frumoasa.
-Serios? De asta iti arde tie acum?
-Imi pare rau, nu m-am putut abtine, spune el ridicandu-se si o ajuta si pe ea sa se ridice intinzandu-i mana.
-Cum ai intrat aici?
-E un geam fara gratii in pod.Haide sa mergem de aici.
-Dar ceilalti?
-Nu mai e nimeni in casa asta.
-Dar Layla,Lya si Marian?
-Sunt toti cu Jon la masina.Ne asteapta, haide sa mergem.De ce ai privirea asta?
-Nu te cred, spune ea serioasa.Ceva se intampla dar ce?Oare Andres spunea adevarul?Dar cum au ajuns ceilalti la masina asa de repede.Ceva era putred aici. In casa domnea o liniste de mormant.Prin casa a trecut o briza usoara de vant. Dar de unde daca usile si gemurile sunt inchise?Poate de la geamul din pod dar usa catre pod era inchisa. Francesca nu isi aducea aminte de Andres dar ceilalti spuneau ca face parte din politie insa fetei i se parea ca are ceva ciudat in privire. Ceva malefic.
-Haide Francesca sa mergem , spune el brusc si o trage de mana jos pe scari foarte repede.
-Nuu!!, striga ea si isi smulge mana din stransoarea lui. El se opreste si se intoarce cu fata spre ea.Avea aceeasi privire ca atunci cand i-a spus ca e frumoasa. O privire pe care o arata un baiat unei fete frumoase cand o vede pentru prima oara.Apoi zambind intreaba:
-Nu vrei sa pleci din casa asta?
-Cine esti?
El nu ii raspunde. Doar o privea fara sa scoata un sunet sau sa se miste.Parea ca analizeaza situatia si ceva nu intelege.
-Andres. Cine crezi ca sunt?Chiar nu ma mai ti minte? Sunt iubitul tau.Hai sa mergem ca s-ar putea sa se intoarca Ken si atunci o sa scapati mai greu de aici.Plus ca ai fi foarte suparata daca as patii ceva rau nu?
-Sincer chiar nu imi pasa daca patesti ceva sau nu.Inca nu imi amintesc de tine si nu cred ca o sa imi amintesc vreodata.Tot ce vreau eu e sa rezolv acest caz si sa merg acasa, spune Francesca coborand restul scarilor.
Andres se uita la ea de parca nu intelegea despre ce vorbeste.
-La ce te referi?
-La ce ma refer in legatura cu ce?
-Cum adica nu iti amintesti de mine?
-Ce intrebare prosteasca.Ai si tu amnezie ca mine?Bine nu amnezie totala pentru ca singurele lucruri pe care nu mi le amintesc sunt cele legate de tine.
-Corect.Ai dreptate.Uneori uit de asta. Hai sa mergem la ceilalti.
Cei doi au mers prin padure, Andres fiind in fata. Tot drumul niciunul nu a scos un cuvant.El nici macar nu se uita in spate sa vada daca Francesca mai e sau nu.Ajung la masina unde erau ceilalti.Layla foarte bucuroasa il imbratiseaza iar el acepta zambind larg.Jon se rezema de masina iar Francesca merge langa el.Acesta zambeste si spune:
-Cat ma bucur ca esti bine Francesca.
-Da o sa avem timp pentru povesti mai incolo. Cine esti? Intreaba ea uitandu-se la Andres serioasa. Acesta o priveste fara sa spuna nimic.Layla se uita la cei doi cum se privesc drept in ochi apoi zice pe un ton nervos:
-Nu vezi ca e Andres? Ce te apuca Francesca?
-Asta nu e Andres.
El lasa capul in jos avand o privire trista.Linistea dintre ei a fost intrerupta de sunetul unei pasari care a zburat dintr-un copac.
-Inteleg daca nu iti aduci aminte de mine,spune el  privind-o trist apoi adauga. Cred ca ar trebui sa mergem pentru ca suntem asteptati la politie. Urcati in masina.
                                                                Va urma
Categories: ,

11 comments:

  1. Incredibil!Ai un talent aparte..minunata povestea:)

    ReplyDelete
  2. Superba partea asta si asta nu e vorba-n vand:d astept si continoarea.

    ReplyDelete
  3. Dream o sa fie cand o sa o scriu:))
    Deocamdata nu am mai scris nimic:d

    ReplyDelete
  4. Imi place noul tau fundal :D
    Sunt sigura ca daca vei continua sa scrii vei ajunge cunoscuta. Stii sa pui lumea pe jar :D

    ReplyDelete
  5. Mi`a prins bine sa citesc postarea ta.
    De cand cu scoala de abia daca mai am timp sa citesc sau sa compun ceva.:(

    ReplyDelete
  6. Denisaaa intradevar scoala asta ocupa mult timp.

    ReplyDelete

Linkwithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...