O surpriza!

Am pentru voi o poveste:d
De fapt am pentru mine o poveste pentru ca eu scriu pentru mine.Chiar nu vroiam  sa mai scriu povesti aici dar roata se invarte si planurile mele la fel.Daca nu vreti sa cititi nu e nimic, oricum o zi voi posta o postare obisnuita si o zi voi posta un capitol din poveste.As vrea sa spun ca aceasta poveste este scrisa datorita Ankai  pentru ca ea mi-adat aceasta idee.

                                                      Printul neperfect

Prima zi in noua locuinta din Danemarca.Eu si cu mama, amandoua singure.Ea a plecat sa ma inscrie la noul liceu si eu am ramas sa despachetez.Acum aveam o casa mai mica dar nu conta.Eram doar noi doua si nu aveam nevoie de mult spatiu.Iau o cutie de jos si urc scarile.Mama a spus ca o sa aseze ea cand se intoarce, eu trebuia doar sa duc cutiile in camera si sa scot lucrurile de acolo.Am reusit sa termin fix cand mama a intrat pe usa.Ma uit la ea si ea la mine:
-Maine incepi orele la 8:00.
Am dat doar din cap si am urcat sus.Fiind foarte obosita am adormit imediat ce am ajuns in camera si am pus capul pe perna.Ceasul a sunat al ora 7:00.M-am ridicat din pat greu.Stiam ca azi va fi o zi oribila.La 8:45 eram in autobuz in drum spre scoala.

Autobuzul a oprit si am asteptat ca mai intai sa iasa toti ceilalti.Cobor si eu si ma opresc in fata trecerii de pietoni.O limuzina neagra a oprit in fata portii iar din ea au iesit doi oameni imbracati in costume negre cu ochelari negri.Acestia s-au pus de o parte si de alta a portii.Incep sa merg pe trecerea de pietoni iar din limuzina a iesit un baiat de cam 18 ani.Arata foarte bine dar sigur era un rasfatat de bani gata.Nu e treaba mea cine e el asa ca m-am grabit sa trec strada.Eram fix intre el si unul din acei oameni imbracati in negru cand am auzit un sunet ciudat.Acest sunet l-am mai auzit in filme cand cineva isi incarca arma.Ma uit in partea dreapta si vad un om care tine o arma intinsa spre mine.Am facut ochii mari iar o mana puternica m-a impins in partea stanga.Am simtit ca ma izbesc in cineva iar apoi am ajuns jos peste cineva.S-a auzit o impuscatura si am inchis repede ochii inainte sa vad peste cine am cazut.

-Sunteti bine majestate?, am auzit o voce puternica de barbat si cand am deschis ochii am vazut peste cine am cazut.Acel tanar care a iesit din limuzina.Avea niste ochi negri superbi.Ma uitam fascinata la ochii lui, de fapt ma pierdeam in ei.Zambetul lui incepea sa devina tot mai mare pe masura ce vedea cum ma holbam la ochii lui.Stati asa!I-a spus cumva majestate?Ce?Imi scapa mie ceva?

-Da, sunt bine.Si o sa fiu mai bine daca o luati de pe mine, spune el zambind larg.M-am ridicat foarte repede simtind ca fata mea fierbe.Mi-am plecat capul in jos in timp ce el s-a ridicat.

-Puteti pleca.De aici ma descurc.

-Da, domnule, au raspuns cei doi si impreuna cu acel care a incercat sa ne impuste au intrat in limuzina.Am plecat repede in scoala fara sa ma uit in urma.Fata mea inca era putin rosie.Merg pe hol si imi ridic privirea.Nu pot sac red.Nu se poate asa ceva.Pe peretele din fata era un poster urias cu poza celui peste care am cazut.Am facut cativa pasi in fata hipnotizata ca sa pot citii ce scria sub poster.”William, printul din Danemarca”Din nou ma holbam la poza lui si nu imi venea sa cred.Printul invata la liceul asta?Auzeam din spate susoteli dar nu m-am intors.Am simtit un parfum ce putea sa innebuneasca orice fata.

-Iti place?

Mi-am dat seama dupa voce cine era.William, printul din Danemarca.M-am intors capul spre el si cand am vazut cat de aproape erau fetele noastre una de alta automat m-am ferit facand un pas in spate intorcandu-ma cu totul spre el.Din pacate m-am izbit de perete si am miscat putin posterul. Temandu-ma sa nu cada m-am intors din nou cu spatele la William si am facut un pas inapoi.Din nou m-am izbit in el dar de data asta nu am cazut.Am vrut sa plec de acolo pentru ca faceam numai prostii dar mainile lui care acum erau in jurul meu m-au oprit.

-Linisteste-te, mi-a soptit el la ureche, esti in siguranta cu mine.

-De asta era sa fiu impuscata?, am intrebat eu incet.Incepeam sa tremur.Niciodata nu am stat asa de aproape de un baiat dar mai ales sa fiu in bratele lui.Ma credeti sau nu dar nu am avut nici un iubit pana acum.M-am considerat prea mica iar la 16 ani cand parintii mei s-au despartit mama mi-a interzis sa fiu cu baieti.Era o mama foarte buna dar  facea urat cand ma vedea langa baieti.Probabil din cauza suferintei pe care a simtit-o datorita tatei.Nu vroia sa sufar si eu.Sincer mie imi convenea.Niciodata nu m-am simtit bine langa un baiat. 

-Eu trebuia sa fiu impuscat, nu tu, spune el si ma trezeste din visare.Trebuia sa plec cat mai repede din bratele lui deoarece tremuram si mai tare.Cu cat tremuram eu mai tare cu atat el ma strangea mai tare.Acum ce sa fac?Cum sa mai scap?Cum sa ma opresc din tremurat?

                                                                  Va urma

Categories: Dragoste, Poveste, poveste de dragoste