Printul neperfect-Cap.4

 Pov.Amelia
Am ajuns in clasa mea si m-am asezat in ultima banca.Imi doream sa dispar.Nu imi placea liceul asta si ma simteam complet paralela cu cei din jurul meu.Nu aveam nici o prietena, nu aveam cu cine sa vorbesc.Singura in propriul meu univers.Oftez pe dinauntru si deschid cartea.Aveam biologie.Am incercat sa fiu atenta la lectie dar capul meu nu putea intelege ce preda profesoara.Partea si mai frumoasa e ca la sfarsitul orei ne-a dat sa facem un referat.Cum sa scriu despre ceva ce nu am inteles?Of... cat as vrea sa dispar chiar acum.Cum asa ceva nu e posibil a trebuit sa ma uit pe orar ca sa vad ce ora am acum.Fizica!Si mai bine.Merg pe hol uitandu-ma la usii sperand sa scrie pe una din ele Cabinetul de fizica.Nu am eu atata noroc dar am avut norocul sa-l vad pe print filtrand cu o fata.Interesant e faptul ca dupa ce acea fata a plecat a venit alta care nu se putea opri din zambit si bineinteles ca si el facea la fel.Ce zambet....fals!Am zis cu o voce scazuta dar se pare ca o fata m-a auzit:
-Lui ii place sa-l numeasca "Zambet cuceritor".
Ma uit la cea care a venit langa mine.Zambea uitandu-se la Will dar aveam senzatia ca e un zambet foarte slab.Mai degraba un zambet ce ascunde tristete.
-De unde sti?o intreb eu privind-o.Ea se mai uita o secunda la el apoi isi muta privirea catre mine.Acum avea un zambet din toata inima.
-Toate fetele din liceul asta stiu.Daca vreodata o sa iti zambeasca asa sa sti ca vrea sa te cucereasca.
-Nu e de ajuns doar un zambet fals ca sa ma cucereasca pe mine.
-Am zis eu ca doar o sa zambeasca?S-ar putea sa se transforme in broasca doar ca sa il saruti.
Aceste cuvinte m-au facut sa zambesc dar in acelasi timp mi se parea putin scarbos.Cea de langa mine zambeste mai tare si tinandu-si doar cu o mana cartile intinde cealalta si spune:
-Eu sunt Deizi.Imi pare bine sa te cunosc.
-Amelia, zic eu si dau mana cu ea, dar poti sa imi spui Amy.
-Ai iubit Amy?
La auzul acestei intrebari nu stiu de ce dar obrajii mei s-au inrosit putin.Probabil ea a avut multi iubiti dar eu nu.Nu puteam sa ii spun ca sunt prea mica pentru ca aveam 17 ani.La vara trebuia sa fac 18 si nu am avut nici un iubit.Acest gand m-a facut sa ma inrosesc mai tare.
-Esti bine?intreaba ea vazand ca nu ziceam nimic.
-Da sunt!Si nu.Nu am iubit, ii zic eu ridicand privirea simtind ca obrajii mei revin la normal.Ea zambeste si se uita in fata.Ma uit si eu si vad ca Will era cu prietenii lui dar fara vreo fata.Se uita la noi... sau la mine.
-Eu trebuie sa plec.Mai vorbim.
Nu stiu cum dar Deizi a disparut inainte sa pot vedea eu.Sau poate nu am vazut pentru ca eram ocupata cu uitatu-l la Will.Imi mut privirea de la el cand a zambit.Avea acel zambet enervant de cuceritor.Cum?!Nu! Nu e cuceritor!Nu pot crede asa ceva.Imi intorc capul de la el si spre norocul meu am vazut cabinetul de fizica.Intru repede acolo.Inauntru erau doar cativa elevi.M-am asezat intr-o banca de la geam si am inceput sa privesc afara.Dupa cateva minute clopotelul a sunat.Toate locurile au fost ocupate repede.In clasa a intrat un profesor invarsta care se uita incruntat.A scris pe tabla un titlul apoi a deschis cartea:
-Scrieti formulele de la pagina 9!
Am deschis si eu la pagina 9 si din spate am auzit o voce:
-Ce pagina?
Ma intorc zambind, dornica sa ajut sperand ca poate asa o sa imi fac mai multi prieteni.
-Pagina.... si zambetul imi piere cand il vad pe Will care avea din nou acel zambet de cuceritor.In secunda urmatoare creerul meu nu mai judeca.Inima a inceput sa imi bata mai tare si din nou ma uitam fascinata in ochii lui.
                                                                 Va urma

Categories: Dragoste, Poveste, poveste de dragoste