Printul neperfect-Cap.23

-Amy? De ce plangi? Ce s-a intamplat?ma intreaba Geosh cu o privire foarte serioasa.Nu aveam de gand sa ii spun de ce plang mai ales ca el m-a lasat balta.De fapt nu m-a lasat dar se vede clar ca o place pe Deizi si cine sunt eu ca sa ma pun intre cei care se iubesc?Am simtit bratele lui in jurul meu si am inceput sa plang mai tare.Imi parea rau ca m-am certat cu Will si chiar nu am vrut sa spun acele cuvinte dar acum ce mai puteam face?Plansul nu ajuta cu nimic asa ca mi-am sters lacrimile si m-am dat un pas inapoi.
-Ce faci aici Geosh?
-Am venit sa te vad si sa vorbim despre seara asta dar spune-mi ce ai patit.
-Nu am patit nimic si chiar daca as fi patit nu e treaba ta ce fac eu! i-am spus pe un ton usor nervos iar Geosh si-a dat seama imediat.
-Esti prietena mea.Normal ca e si treaba mea ce faci.
-Esti sigur?Nu mai bine te interesezi ce face Deizi?
-Esti geloasa? intreaba el si incearca sa se abtina sa nu zambeasca dar nu a reusit.
-Nu!Ma simt data o parte!
Am vazut cum zambetul i-a pierit de pe fata si a devenit brusc serios.Poate am fost cam dura cu el asa ca mi-am lasat privirea in jos si am incercat sa indrept ce am facut.
-Imi pare rau.Inteleg ca iti place de ea si sper sa fiti fericiti impreauna.
-O sa fim dar si tu cu Will o sa faceti acelasi lucru nu?
Nu stiam ce sa ii spun.De fapt nu vroiam sa ii spun ca m-am certat cu Will si ca era numai vina mea.Tacerea mea i-a dat de gandit si cum era un baiat istet si-a dat seama ca ceva nu era bine.
-De asta plangeai nu?Imi pare rau, nu am stiu.
A vrut sa ma imbratiseze dar eu am mai facut un pas in spate si mi-am ridicat privirea spre el.Vroiam sa intru in casa si sa stau inchisa in camera mea pana cand Will o sa uite ca exist.
-Diseara,Geosh eu o sa stau acasa.Tu o sa mergi la ziua Minei cu Deizi iar discutia asta s-a incheiat.
Am intrat repede in casa si am incuiat usa ca Geosh sa nu vina dupa mine.Din fericire eram singura asa ca am fugit in camera mea si dupa ce am tras draperiile m-am trantit in pat lasand alte cateva lacrimi sa evadeze din ochii mei.
Pov. Will
Amy a plecat iar eu am mers inapoi in bucatarie dar mi-a pierit pofta de mancare.Trebuia sa accept ca nu vrea sa mearga la petrecere si nu trebuia sa insist atat dar nu avea de ce sa vorbeasca asa despre petrecerea Minei.Despre ce tot vorbesc?E numai vina mea si trebuie sa rezolv asta.M-am gandit sa o sun dar mai mult ca sigur nu vroia sa imi raspunda deci am mers la ea acasa.Am batut la usa insa nu a raspuns nimeni.Am apasat pe clanta dar  nu era deschisa asa ca am inceput sa inconjor casa in cautarea unui geam deschis.Din pacate nu erau geamuri deschise la parter insa la etaj era si norocul facea ca un copac era chiar langa acel geam.M-am catarat frumos in copac si asa am ajuns la fereastra.Intr-adevar sunt norocos pentru ca era chiar camera ingerului meu iar ea dormea pe pat.M-am apropiat incet fara sa fac zgomot pentru ca nu vroiam sa se trezeasca si m-am pus usor pe pat langa ea.Avea fata uda, ceea ce inseamna ca a plans din vina mea.S-a miscat putin dupa care a inceput sa bolboroseasca ceva.Mi-am apropiat fata de a ei ca sa aud mai bine ce soptea in somn.
-Nu...nu...iubeste...Will....Vina mea...
Probabil spunea ca eu nu o iubesc si ca e vina ei.Am mangaiat-o usor pe par si i-am soptit la ureche.
-Will te iubeste mai mult decat ti-ai putea da seama.
In secunda urmatoare a deschis ochii iar eu i-am zambit insa Amy s-a dat putin inapoi uitandu-se confuza la mine.
-Imi pare rau iubire, e vina mea.Nu trebuia sa te las singura si daca nu vrei sa mergi la petrecere o sa mergem altundeva.O sa fim doar noi doi.E bine asa?
Nu mi-a raspuns dar zambetul mare de pe fata ei mi-a confirmat ca era de acord cu mine.Seara asta avea sa fie cea mai frumoasa seara din viata mea.
                                                                                         Va urma

Categories: Dragoste, Poveste, poveste de dragoste, Poza