O picatura

O picatura a cazut din cer.Norii sunt negri de furie, tristete,razbunare, dorinta arzatoare de uitare dar nu se intampla nimic. Vantul s-a saturat de atata ura si a inceput sa bata cu putere.Parca ar vrea sa strice tot in calea lui dar ceva il opreste.Apele curg nervoase la vale cu gandul de a lua tot cu ele indiferent daca e obiect,mic,mare,animal sau om.Vor sa inece tot dar parca exista un zid invizibil ce le opreste.

Toata lumea fuge in stanga si in dreapta, in deal si in vale dar degeaba.Norii devin tot mai negri acoperind fiecare particica din cer, vantul duce in aer,frunze,hartii, valurile apelor sunt tot mai mari si mai inspaimantatoare.Lumea parca a innebunit.Totul se destrama, tot ce au adunat in atatia ani grei s-a dus pe apa sambetei intr-o secunda.Totusi pe un deal o tanara sta si se uita la cerul gri.Un tanar vine langa ea si spune:
-Ce faci aici?Incurand o sa inceapa ploaia si natura se va linisti.E pe sfarsite.
-Nu.... asta e inceputul pentru ce va urma.
Apoi in clipa urmatoare stropii au inceput sa cada.Vantul s-a oprit iar apa si-a vazut de drumul ei lasand micul oras de la poalele muntilor in pace.
Poate o batalie s-a incheiat dar marele razboi vine curand...