O viata complicata

                                                               10
-Tu nu vrei sa renunti nu?
-Te rog.Ma pun si in genunchi daca vrei.
-Nu te cred, zic eu si zambesc.
In secunda urmatoare el se pune in genunchi si ma roaga sa merg cu el.Acest lucru m-a facut sa rad.Tot ce facea sau zicea ma facea sa zambesc.Oamenii care treceau pe acolo se uitau la noi si zambeau.
-Ridica-te, se uita lumea la noi.
-In cel mai fericit caz, probabil cred ca te cer de sotie.
Eu din nou zambesc si ma gandesc cat de dragut poate sa fie.Din ce in ce mai multa lume se uita la noi si uni chiar se opreau din mers.Bineinteles ca ei au crezut altceva si au inceput sa strige" zi da!"Ce mai puteam face acum?Nu aveam de ales:
-Da, ii raspund eu zambind.Multimea a inceput sa aclame iar Mark s-a ridicat de jos dar ceilalti acum strigau altceva.Nu imi venea sa cred cate poate inventa mintea oamenilor.Eu una am incremenit acolo dar se pare ca Mark nu avea nimic, ba dimpotriva, el zambea.Se uita la multime si spune:
-Vreti sa o sarut?Bine!
Poftim?Oare am auzit bine?Insa nu am putut sa ma mai gandesc la asta pentru ca Mark ma saruta timp de 1 minut.Am auzit aplauze ale multimei iar apoi Mark ma ia de mana si incepe sa fuga.Ne-am oprit langa o cladire parasita.
-Bun , am scapat de oamenii aia.Mira esti bine?
-Da, de ce?
-Esti putin rosie.
-Ma simt bine.Deci ce era asa de important incat sa merite tot circul asta?
- A, pai aia mai poate astepta.Vrei sa mergem sa mancam ceva?
-Nu.Spune-mi ce era asa de important!, am zis eu putin nervoasa iar el a observat asta.
-Ei bine...Eas m-a trimis sa te aduc inapoi la antrenament.Dar eu m-am gandit ca putem pierde vremea prin oras, zice el zambind si se apropie din nou de buzele mele.
-Mark!, se aude o voce furioasa de fata.
-Buna Stela!, zice el departandu-se de mine.Eu ma uit la fata care avea o privire nervoasa dar in acelasi timp era foarte frumoasa.Avea un par superb, lung ,negru.Purta un tricou  alb cu inimioare negre ce era legat in fata facand sa se vada o talie perfecta.Avea o pereche de colanti albastri cu flori roz si mov.In obraji era putin rosie  probabil din cauza nervilor sau poate era alt motiv.
-Mira ea e Stela.Face parte din Magnifici.Stela ea e Mira.
Amandoua ne-am uitat una la alta dar niciuna din noi nu a scos o vorba.Ea isi muta privirea de la mine si se uita la Mark apoi zice:
-Trebuia sa fiti la sediu.
-De fapt Eas mi-a spus ca eu ma ocup de ea, nu a spus ca trebuie sa mergem acolo.
-Sti foarte bine la ce s-a referit, zice ea incruntandu-se.
-Bine, gata o sa venim imediat , du-te tu inainte.
Stela pleaca si eu raman cu Mark.Nu imi place cand cineva imi controleaza viata de parca eu nu as sti ce sa fac.Ce i-a spus Eas lui Mark ma enerva tare.Eram nervoasa pe Eas.Am inceput sa merg fiind cu mintea in alta parte.Mark ma prinde mana si intreaba:
-Unde pleci?
-Lasa-ma!, strig eu si ma uit incruntata la el.Acesta imi da drumul la mana si ma priveste cu o privire serioasa.
-Tu si Eas aveti impresia ca sunt o jucarie!Imi spuneti ce sa fac, cum sa fac si cand sa fac un lucru!
-Asta pentru ca vrem sa nu patesti nimic.Esti importanta pentru Magnifici.Si daca cei rai ar afla cine esti sunt sigur ca nu o sa ne mai vezi niciodata.
-Cei rai?Stiu foarte bine cum sa am grija de mine!,spun eu si plec cu pasi repezi de acolo spre casa.
Am intrat in bloc si am vazut in usa de la apartamentul meu un bilet.Il iau , intru in casa si il las pe masa fara sa ma uit in el.
-Nu il citesti?
Se aude o voce din spatele meu.Eu tresar si ma intorc incet.
                                                                 Va urma

Categories: Poveste