O viata complicata

Am hotarat ca nu o sa mai postez nici o poveste dar imi este imposibil sa stau departe de ele :)).Fara sa mai lungesc vorba, fie ca va place fie ca nu, uite o noua poveste.

                                                 1
Se spune ca exista oameni buni si oameni rai.Cei rai fac dezastre iar cei buni incearca sa ii opreasca.Acestia sunt oameni cu dubla identitate:seara super-eroi iar ziua simpli adolescenti...

Primul curs incepe in 10 minute si eu abia ies pe usa.Cobor repede scarile,deschis usa de la intrarea blocului si ma izbesc in cineva.Cartile mele au cazut pe jos.Incep sa le strang repede si persoana de care m-am izbit ma ajuta spunand:
-Imi pare rau nu eram atent..

-Nu am timp acum!spune eu si alerg iute pe langa el.Am fugit tot drumul si din fericire am reusit sa ajung la timp.Am intrat in clasa si spre marea mea uimire persoana de care m-am izbit era acolo.Cum a ajuns asa de repede? Cu masina in traficul de pe strada nu avea cum sa mearga.Daca ar fi alergat pe o scurtatura ar  trebui sa fie transpirat dar el era asa de linistit de parca s-ar fi teleportat pana la facultate.Partea si mai frumoasa era ca nu aveam alt loc liber decat langa el.Am mers incet si m-am asezat in banca fara zgomot.Nu cred ca m-a observat pentru ca se uita concentrat pe niste foi.Deschid cartea de biologie si ma uit putin in ea.In banca din fata mea se aseaza o fata draguta cu parul lung prins intr-o coada data intr-o parte.Isi scoate niste foi din geanta apoi se intoarce si i le da colegului meu.Acesta zambeste si spune:
-Mersi Megan mi-ai salvat viata.
-De ar fi asta prima oara, spune ea zambind si se intoarce la banca.
In clasa intra o doamna invarsta care ne spune ca ora de azi s-a anulat.Deci dupa ce am zburat toata noaptea ca sa fiu la cea mai  buna facultate, am alergat tot drumul ca sa ajung la timp si m-am facut cu un cucui ora nu se face.Mai bine de atat nici ca se putea.Am plecat plina de nervi spre apartamentul meu.Cand am ajuns m-am pus direct in pat cu hainele de pe mine.Eram prea obosita ca sa ma mai schimb.Aveam un vis ciudat.Usa de la balcon era deschisa si cineva a intrat in casa.Eu dormeam cu hainele care acum erau botite dar in secunda urmatoare acea persoana pocneste din degete si pe mine apare o rochie de noapte alba.Se apropie de pat si imi mangaie usor parul apoi ma inveleste cu o patura si pleaca inchizand usa balconului ca frigul sa nu intre in casa.
A doua zi dimineata soarele era pe cer cand m-am trezit eu.Din fericire azi trebuia sa merg la facultate la ora 17:00.Ma dau jos din pat si merg cu ochii inchisi la baie. Ma uit la ceasul de pe perete si vad ca e ora 10:00 dimineata.Imi iau peria de pe raft si incep sa ma pieptan dar scap peria pe jos.Asta e imposibil! Nu se poate.Observ ca nu am hainele de ieri pe mine.In schimb sunt imbracata cu o rochie de noapte alba.Am incremenit.De mica aveam astfel de visuri dar cand ma trezeam totul era normal.Am inceput sa tremur si am tresarit cand am auzit o bataie in usa.Plec repede din baie si deschid usa dar nu e nimeni.Ma uit in stanga, in dreapta ,in jos si vad un bilet negru.Il iau si intru in casa.Citesc ce scrie si incep sa tremur mai tare ca l-a inceput.In el scria asa"Ne-am intalnit prima oara cand aveai 7 ani.Erai prea mica sa ma cunosti dar acum vin dupa tine..."
                                                               Va urma

Categories: Poveste