O viata complicata

                                              2
Era clar ca asta e o farsa dar atunci de ce tremuram?Trebuia sa ma calmez.Am decis sa scap de rochie si de bilet asa ca le-am aruncat la gunoi.Cea mai buna metoda de a scapa de frica era sa ma duc intr-un loc cu multi oameni.Acolo ma simteam in singuranta.Nu imi placea sa fiu singura.Am cutreierat strazile uitandu-ma la oamenii din jurul meu.Pareau asa de fericiti de parca totul era roz si frumos.Find cu capul in nori am pierdut notiunea timpului si cand mi-am dat seama ca e 16:40 am mers repede spre facultate.Cand am ajuns acolo colegul meu de banca radea cu Megan insa cand am mers in banca discutia si rasetele au incetat.Nu stiu de ce dar imi era teribil de somn si am vazut ca nu eram eu singura.Ceilalti au adormit punand capul pe banca,chiar si profesorul dormea.Apoi nu am mai rezistat si am inchis si eu ochii dar eram constienta de ce se intampla in jurul meu.Am simtit ca cineva se ridica de pe locul de langa mine si face cativa pasi,apoi altcineva a inceput sa vorbeasca:
-Deci ti-au venit insfarsit mintitle la cap.Dar de ce ai adormit-o si pe Megan?Ar fi incantata sa isi cunoasca noua colega.
-Nu o sa cunoasca pe nimeni.Cel putin nu azi.
-Credeam ca ne-am inteles Eas.De ce vrei sa lungesti asta?
-Nu e inca gata.
-Si cam peste cati ani o sa fie gata?Acum e momentul potrivit.Trezeste-o pe Mira si spune-i cum stau lucrurile.
Inima a inceput sa imi bata mai tare cand mi-am auzit numele.La ce se refereau si de ce nu puteam sa ma misc?
-Nu o trezesc!
-Nu te mai inteleg.Ce e cu tine?Avem nevoie de ea acum.
-Ellen se descurca foarte bine.Mira nu o sa afle nimic acum si iti interzic sa te apropii de ea.
-Cum vrei dar eu controlez visele si acolo nu ma poate oprii nimeni.
Nu am mai auzit voci dar am simtit ca pot sa ma misc din nou.Dar Eas si Megan nu mai erau in clasa.In cele din urma puteam pleca acasa dar eu vroiam sa stau afara pana apare luna.De cand eram mica imi placea sa ma uit la luna plina.Imi dadea un sentiment de liniste si ma facea sa simt ca sunt speciala si diferita fata de ceilalti.
Stateam pe o banca si ma uitam la luna cand am auzit un tipat in spatele meu.M-am uitat repede si am vazut-o pe Megan intinsa pe jos tinand o mana la umarul stang.Am alergat la ea si am intrebat-o:
-Ce ai patit?
Se uita la mine cu niste ochi mari si foarte uimiti de parca as fi fost o fantoma .Apoi am vazut ca avea o rana mare la umar.
-Ar trebui sa te duc la un doctor.
-Nu..., sunt bine, spune ea incet si se ridica greu in picioare.
-Vino la mine acasa si o sa iti pansez rana.
-Multumesc dar chiar nu trebuie.
-Nu accept nici un refuz.E noapte, e frig si nu poti  merge singura pe strazi.
Am convins-o sa mearga cu mine dar nu a scos o vorba tot drumul.Avea fata trista si parea ca se gandeste la ceva important.Cand am ajuns in fata blocului a facut din nou o fata uimita dar de data asta parea ingrijorata.
Am intrat in casa si i-am spus sa se aseze pe canapea cat aduc eu trusa medicala din baie.Auzeam ca vorbeste cu cineva si am presupus ca a sunat vreo ruda sau cunostinta dar surprinzator era faptul ca auzeam ce spunea si cealalta persoana:
-Ce cauti aici?Eas a spus sa nu te apropii de ea!
-Nu l-am ascultat pe Eas niciodata, de ce as face asta acum?

                                                              Va urma

Categories: Poveste