O viata complicata

                                                                   5
Dupa fata lui foarte mirata mi-am dat seama ca Megan nu spunea adevarul.Am vrut sa le spun ca nu au cum sa ma pacaleasca dar mi-a venit o idee.Daca ii castigam increderea lui Eas as fi aflat ce vroiam.Zambesc si spun uitandu-ma la el:
-Megan are dreptate.Puteai sa imi spui.
-Usor de zis greu de facut, zice el repede parca vrand ca discutia asta sa se termine cat mai repede.
-Ar trebui sa mergem la ora, zice Megan si pleaca zambitoare.Eas trece repede pe langa mine fara sa zica nimic.Eu intru in clasa si ma asez in spatele lui Megan care se uita intr-o carte.De data asta stateam singura in banca.Vroiam sa ma apropii de Eas dar nu trebuia sa ma grabesc pentru ca as fi stricat tot.Dupa ora mergeam pe drumul spre casa cand l-am vazut pe Eas care statea pe o banca.Merg la el si spun zambitoare:
-Hei!
Isi ridica privirea uitandu-se la mine cu doi ochi albastri adanci ce te faceau sa te topesti.Vazand ca nu zice nimic am continuat:
-Pot sa stau si eu?
-Da dar eu vroiam sa ma duc spre casa.
-Perfect! Chiar nu imi place sa merg singura.Dar daca nu vrei sa mergi cu mine nu e nimic, zic eu cu o privire trista.
-Si mie imi place cand mai e cineva cu mine.
Amandoi mergeam pe drum  discutand  despre Megan, facultate, familie.Asa am aflat ca el nu mai avea familie la fel ca mine.Amandoi eram singuri.Fiind captivata de discutie am calcat pe o piatra mai mare si mi-am sclantit glezna.
-Auuu!
-Esti bine?
-Cred ca mi-am sclantit glezna.
-Bine, stiu cum sa rezolv asta.
Ma intrebam ce vrea sa spuna si ma uitam la el mirata tinand mainile pe glezna cand vad ca se apropie de mine si ma ia in brate.M-am inrosit putin apoi am spus tinand capul in jos ca sa nu ii vad ochii aia superbi:
-Asta e idee ta?
-Ai alta mai buna?Daca da eu te ascult.
-Nu am.
Am mers aproximativ 10 minute foarte tacuti.Apoi mi s-a facut somn la fel ca atuncea in clasa dar de data asta adormeam de tot.Inainte ca ochii mei sa se inchida am reusit sa spun:
-Eas...
-Da?
-De ce nu imi spui adevarul?
-Nu pot.
Eram intr-o cladire mare plina cu usi. Fugeam pe un coridor si incercam sa deschid una cate una usile dar toate erau incuiate.O umbra venea in spatele meu repede.Ma impiedicam cazand jos si apoi continuam sa alerg.Eram toata transpirata si obosita dar umbra ce semana acum cu un  om era tot mai aproape de mine si trebuia sa alerg mai tare.Mai incerc sa deschid usi dar in zadar.Coridorul se termina cu o usa neagra.Incerc sa o deschid dar si ea era incuiata.Simt ca umbra e aproape de mine.Am inceput sa tremur.
-Miraaaa.... se aude vocea soptita a unui tanar.Eu tremuram si mai tare.El isi pune o mana pe umarul meu si atunci strig:
-Nuu!!!
Deschid ochii si il vad pe Eas care intra ca o tornada in camera.
-Ce s-a intamplat?!intreaba el ingrijorat.
-Amm va..zzut.Veenea ddupa mine... incercam eu sa ii zic dar ma balbaiam intr-una.
-Ce-ai vazut?Cine venea?, intreaba el si se aseaza langa mine  pe pat la o distanta potrivita.
-Nnu se deschideau, am f fugit dar venea ddupa si si mi-a spus nnumele.
-Calmeaza-te.A fost doar un vis, acum esti in siguranta.
In mod nromal mi-ar fi luat o ora sa ma linistesc dar suprinzator cand ma uitam in  ochii lui ma opream din tremurat si faceam ce imi spune de parca as fi hipnotizata.
                                                                     Va urma

Categories: Poveste