O viata complicata

                                     3
-Mark asta nu e gluma!
-Cine e Mark?am intrebat-o eu intrand in camera cu trusa medicala.
-Cum?! intreaba ea uimita.
-Nu vorbeai cu un Mark la telefon?
-A ba da.Ai dreptate, spune ea usurata.
-Deci cine e ?O sa vina sa te ia?
-Nuuu!!striga ea fapt care m-a facut sa tresar putin.
-Scuze nu am vrut sa strig.Nu vine dupa mine.Eu o sa ma duc la Eas acum.
-Stai , trebuie sa iti bandajez rana sau o sa se infecteze si nu poti sa mergi singura noaptea pe strazi.
-Nu merg pe strada.Eas sta in apartamentul de sub tine.
I-am bandajat rana si am mers sa duc trusa inapoi in baie dar cand m-am intors Megan nu mai era in casa.Am vazut ca si-a uitat telefonul si mi-am zis sa arunc o privire scurta la apeluri.Lucrul ciudat era ca  ultimul numar format era al lui Eas nu al lui Mark.Mi-am zis ca asta nu e treaba mea si am coborat jos cu telefonul in mana.Am batut la usa iar apoi doi ochi albastri adanci si un zambet fermecator mi-au aparut in fata.
-Cu ce te pot ajuta?intreaba Eas.
-Am venit sa ii dau telefonul lui Megan .L-a uitat la mine.
-O sa il dau eu si multumesc din partea ei, zice el luand telefonul din mana mea.
-Aaa pot sa o vad?Vreau sa stiu de ce avea rana aia.
-Imi pare rau dar acum e la dus.Sunt sigur ca s-a zgariat in ceva.Sti si tu, noaptea e intuneric iar in intuneric nu poti sa vezi prea bine.
-Dar rana era prea mare ca sa fie de la o zgarietura.
-Hai sa nu exageram.Ce conteaza acum e ca se simte bine.Multumesc ca ai avut grija de ea dar de aici ma ocup eu.Ar trebui sa te culci, e cam tarziu.
Mintea imi spunea ca trebuie sa aflu adevarul dar corpul parca era vrajit de acei ochi albastri si pentru un minut am uitat de Megan.Abia cand am intrat in casa mi-am adus aminte de ea dar eram obosita asa ca m-am bagat in pat.
Autorul:
Eas inchide usa si merge in sufragerie unde Megan isi stergea parul ud.El se razama de tocul usii si spune trist:
-Ce faceai la ora aia afara?
-Aaa ,am vrut sa imi cumpar ceva de la magazin, zice ea avand privirea in jos.
-De ce ma minti?
-Daca nu te-ai uitat in ochii mei de unde sti ca mint?!
El zambeste pentru ca a facut-o pe Megan sa se enerveze si se aseaza pe fotoliu:
-Nu am nevoie de cititul mintii ca sa stiu cand minti sau nu.Te cunosc de la gradinita, nu o sa reusesti niciodata sa ma minti.
-Doar pentru ca poti sa citesti mintile nu inseamna ca esti cel mai bun.
-Nu am spus asta.Nici macar nu am vrut sa fiu seful "Magnificilor" dar pentru ca cei mai mari m-au ales pe mine trebuie sa am grija de supusii mei.
-Supusi?Deci te crezi rege?
-Poti sa razi cat vrei Megan dar trebuie sa faci ce spun eu asa ca de acum inainte o sa fi colega mea de apartament.
-Cum?! De ce?! striga ea si se ridica in picioare.
-Pentru ca azi daca nu era Mira acum nu ai mai fi aici.Nu imi pot permite ca cei Negri sa mai rapeasca pe cineva plus ca ai pus-o in pericol si pe Mira.Daca ea pateste ceva cei mai mari o sa ma omoare.
-Exagerezi.
-Nu conteaza!Maine iti aduci lucrurile aici!
Eas pleaca intr-o camera si tranteste usa dupa el.
"Oare ar trebui sa ii spun de Mark? Mai bine nu,oricum e deja nervos si sunt sigura ca Mira se descurca, doar e cea aleasa de cei mai mari" isi spune Megan in gandul ei si merge la culcare.
                                                         Va urma

Categories: Poveste