Identitate secreta 5

Sara povesteste

Cand tratamentul s-a terminat mainile mele erau bandajate si ma simteam mult mai bine. Alex s-a ridicat de pe scaun si a strans trusa ducand-o in baie. Eu am ramas pe acel scaun privind prin jurul meu la lucrurile din incapere. Totul era aranjat frumos cu obiecte de ornament specifice acestei zone. Am zambit amintindu-mi ca o data si eu am fost cu Teo la o cabana.Bineinteles au mai fost si cativa prieteni care nu ne-au lasat sa fim singuri chiar daca atunci ne doream foarte mult putina intimitate. O usa s-a deschis trezindu-ma din amintirile mele placute si am crezut ca era Alex, de aceea am zis:

-Multumesc pentru… Dar nu am terminat fraza pentru ca mi-am intors privirea crezand ca il voi vedea pe chipesul meu doctor, dar in fata mea la cativa metri era Ana .Aceasta nu ma privea deloc cu o privire prietenoasa si avea mainile incrucisate la piept.

-Pentru ce imi multumesti? M-a intrebat ea pe un ton extrem de rece incat aproape ca am simtit frigul in oase. Aveam senzatia ca ea nu ma placea si ca acest lucru se datora lui Alex. Nu o cunosteam prea bine, de fapt nu o cunosteam deloc, dar ceva imi spunea ca indiferent de ce i-asi spune eu , ea tot pe a ei o tinea. In acest caz tot ce mai puteam face era sa intru in joc. Era periculos pentru mine insa ceva din inauntrul meu nu ma lasa in pace. O voce imi tot rasuna in cap “Haide, Sara, o s-o lasi sa se creada superioara tie? Esti mult mai buna ca ea”

Atunci m-am ridicat de pe scaun si zambind am privit-o fix in ochi pe cea din fata mea. Ma pregateam sa ii zic ceva care avea sa ii mai reduca elanul insa chiar atunci usa de la cabana s-a deschis si un tanar cu parul saten asemantor cu al Anei a intrat inauntru venind langa ea. El ma privea pe mine eu imi mutam privirea de la unul la altul. Cei doi semanau chiar foarte bine. Tanarul parea sa fie bine facut chiar daca hainele largi nu prea scoteau in evidenta acest lucru. Simteam cum ma examina din cap pana in picioare dar asa era corect pentru ca si eu ma uitam la el.Cand a terminat cu scanarea mea pe fata i-a aparut un zambet siret si mi-a zis:

-Eu sunt Dan, fratele Anei. Tu cine esti?

-Sara.Sunt doar in trecere  si voi pleca imediat.

-Imediat dar mai tarziu, s-a auzit vocea lui Alex de langa mine si abia atunci am observat ca s-a intors si ca avea un pahar cu apa in mana. A vazut ca ma uitam la el si mi-a zambit foarte dulce din nou facandu-ma sa ma intreb de ce face asta? Raspunsul din capul meu la aceasta intrebare ma facea sa ma simt oarecum bine dar totodata imi creea o senzatie neplacuta. Nu vroiam sa ma gandesc la ce ii putea face Teo daca afla ca el ma place si daca si mie imi placea de el.Primul lucru pe care l-am aflat despre Teo a fost ca era foarte gelos. De fapt, Alin m-a avertizat o data sa nu incerc sa il fac pe Teo gelos pentru ca eu voi pierde mai mult. Bineinteles ca pe atunci nu l-am ascultat dar chiar imi placea ideea ca Teo devenea gelos foarte repede.Ma gandeam ca daca vrea vreodata sa se desparta de mine il pot face gelos si asa avea sa se intoarca la mine.Din fericire asta nu s-a intamplat niciodata deci nu stiam cat de rau poate fi Teo insa imi puteam imagina.L-am privit inca o data pe Alex si i-am vazut buzele cum se miscau.

-Vad ca ati facut cunostinta.

-Da, asa este au facut dar Sara a zis ca trebuie sa plece, a zis Ana grabindu-se sa intre in vorba cu Alex.Nu Sara? A mai intrebat ea mutandu-si privirea spre mine. Ma intrebam daca ea realizeaza cat de evident e tonul din vocea ei.Fratele ei cu siguranta si-a dat seama pentru ca a zambit incercand cu o mana sa isi acopere zambetul dar era prea tarziu pentru ca eu l-am vazut.Fara sa vreau am zambit si din nou o voce imi spunea sa ii fac in ciuda Anei si sa zic ca pot sa mai raman putin dar realitatea si poate si teama putin nu ma lasau sa fac asta.Insa tot cu zambetul pe buze am zis:

-Da. Trebuie sa plec dar multumesc pentru tot. Ultimile cuvinte le-am zis uitandu-ma la Alex care la randul lui ma privea dar nu mai zambea.Avea o fata putin mohorata si oarecum acest lucru ma intrista si pe mine. Mi-am intors privirea de la el si mi-am fixat-o pe Ana asteptand sa vad satisfactie pe fata ei si chiar asa era.In secunda aceea chiar vroiam sa plec cat mai repede de acolo.Nimeni nu mai zicea absolut nimic asa ca am zis ca pot spune eu ceva, dar ce? M-am uitat la Dan observand ca si acesta ma privea.Atunci a aparut portita mea de scapare.

-Mi-a parut bine sa te cunosc, Dan.

-Si mie la fel Sara.

Am facut un pas inainte dar vocea lui Alex m-a oprit din a mai continua.

-Nu ai baut apa. Mi-a zis el intinzandu-mi paharul plin cu apa.Foarte ciudat dar chiar nu mai imi era sete.

-Multumesc mult dar nu mai imi este sete.

Am mai facut un pas si apoi altul cand din nou vocea lui Alex m-a oprit.

-Nu vrei sa stai sa o cunosti pe Cristina?Ei i-ar placea sa te intalneasca.

-Aaaa, ar fi frumos dar chiar trebuie sa plec.

-Te duci in oras?m-a intrebat Alex, Te pot duce eu daca vrei.E mai usor sa mergi cu masina decat pe jos. Chiar daca imi suradea ideea ceva imi spunea ca era mai bine sa refuz.Cu cat plecam mai repede singura era cu atat mai bine.Nu vroiam sa il implic pe Alex in viata mea insa se pare ca el nu vroia sa ma lase sa plec.Chiar imi doream sa mai stau putin aici pentru ca oarecum ma simteam protejata iar sentimentul era placut.Din nou parca gandurile mele au luat viata. “ Mai poti ramane putin.Nu o sa fie nimic rau.Teo nu stie unde esti. “

-De fapt, tocmai mi-am amintit ca nu trebuie sa merg chiar acum in oras.

In secunda urmatoare am vazut cum a murit zambetul Anei dar cum a luat viata un zambet foarte larg si fericit pe fata lui Alex.

Categories: Alex, Dragoste, Poveste, poveste de dragoste, Poza, Sara, Teo