Wednesday, October 31, 2012

Identitate secreta 10


Daca Dan s-ar fi intors din bucatarie putin mai repede ar fi vazut scena dintre cei doi insa spre norocul lui Teo nu a fost asa.
-Unde e Cristina?
-A mers in camera ei.Zicea ca e obosita.Dar unde e Ana?
-A mers in cealalta cabana ca sa iti aranjeze putin camera.Vezi cata grija are de tine? Si tu nu vrei sa fii cu ea, a spus Dan in gluma stand pe canapea.Teo s-a asezat si el insa nu stia ce sa zica. Relatia lui cu Ana era putin cam complicata.In trecut cei doi au fost impreuna, inainte ca Teo sa o cunoasca pe Sara insa in mintea Anei mereu era si Alex iar Teo nu a putut accepta asta asa ca relatia lor s-a incheiat.
-Sa stii ca inca tine la tine.
-Poate e cum spui tu dar Alex e inca in mintea ei.
-Doar o stii pe sora mea.Ea nu stie ce vrea.Trebuie sa ii zica altcineva.Oricum tu esti acum cu cineva nu? l-a intrebat Dan uitandu-se atent la Teo.
-E mai complicat.As putea spune ca eu sunt cu ea dar ea nu e cu mine.
-Sa inteleg ca vati certat? Ii va trece ei mai devreme sau mai tarziu.
-Asa sper…a spus acesta cu jumatate de gura iar prietenul lui si-a dat seama ca nu e un moment prea bun ca sa vorbeasca despre relatii asa ca a pastrat tacerea pana cand s-a intors Ana, care cu zambetul pe buze adresat lui Teo a zis:
-Ti-am pregatit camera, e langa a lui Dan.
-Te temi ca o sa ies cu vanatai daca stau langa Alex? a intrebat Teo in gluma.
Ana si-a dat ochii peste cap si s-a trantit intre cei doi pe canapea.Nu zambea dar nici nu era trista.Doar indiferenta.Nu era prea incantata de idea ca Alex statea chiar acum la spital cu Sara intr-o camera singuri.De unde stia ea ca cei doi statea singuri? Pentru ca in timp ce aranja patul lui Teo l-a sunat si pe Alex vrand sa ii dea vestea cea noua.In gandul ei Ana isi imagina ca Alex va deveni imediat foarte nervos insa nu a fost asa.
-Da Ana, i-a raspuns el putin soptit.
-Ce faci?Dan si Cristina sunt aici, tu cand vii?
-In noaptea asta raman cu Sara.Nu vreau sa o las singura. Cand se trezeste ar trebui sa fie cineva cunoscut langa ea. 
“Bineinteles, pe ea nu o lasi singura dar pe mine da.” Si-a zis in gandul ei Ana timp in care s-a facut liniste iar Alex a observat asta.
-Ana? Mai esti?
-Cum?! Da, sunt! Teo sta cu noi! a spus ea fara sa realizeze ceea ce face.Vroia sa ii arate ca si ea o sa stea cu cineva si spera ca prin asta sa il faca gelos insa in mintea lui Alex era doar starea de sanatate a Sarei.Din aceasta cauza nu s-a gandit de mai multe ori inainte sa spuna:
-Bine, cred ca o sa venim maine, nopate buna.
Ana a inchis telefonul fara sa zica si ea noapte buna insa Alex nu a observat nici asta.La urma urmei nu ar fi trebuit sa reactioneze asa pentru ca cei doi nu erau impreuna.Daca din cand in cand mai faceau glume care se potriveau indragostitilor insemna ca sunt prieteni buni, in niciunul caz ca el simte ceva mai mult pentru ea.
-Alooooo!Mai este cineva acasa? a intrebat Teo readucand-o pe Ana in prezent.Aceasta a clipit de doua ori apoi si-a intors privirea spre cel care zambea si o privea adica Teo.
-Alex a zis ca vine maine.
-Stie ca eu sunt aici?
-Da i-am zis dar nu a facut nimic.Era prea ingrijorat de starea aleia.
-Ca veni vorba, a spus Teo foarte atent la vorbele Anei, de ce e l-a spital prietena lui?
-Nu e prietana lui! a tipat Ana enervandu-se si aducandu-i pe Teo si pe Dan la tacere.Acestia doi se uitau la ea seriosi si tacuti nestind ce sa zica.Aceasta a oftat si si-a pus fruntea pe genunchi tinand ochii inchisi.A simtit cum cineva s-a ridicat de pe canapea iar apoi s-a lasat linistea.”Cred ca au plecat amandoi. Si ei m-au lasat singura” se gandea Ana.
                                                             Va urma

Sunday, October 28, 2012

Gropi

Si din nou calc prin gropi. M-am intors la obiceiul de a saluta si a baga in seama persoanele de la care sa zicem ca am asteptari.De fapt, sa zicem persoanele de care imi ..... pasa?
Oare chiar sa fie adevarat si imi pasa de unii oameni? Da! Este! Este foarte adevarat ca inima mea inca stie sa tina la cineva si inca stie cum sa ii pese de cineva. E un semn foarte, foarte bun, pentru ca de cand mi-am pierdut toate sentimentele bune sau mai bine sa zic de cand au inghetat, cel mai dor mi-a fost de doua sentimente.Cel mai dor mi-a fost de acele momente in care eram in stare sa fac lucruri care puteau starni intrebari doar ca persoana la care tineam si de care imi pasa sa fie fericita.Sa aiba acea persoana ce isi doreste si sa o vad zambind. Atunci puteam sa zambesc si eu.Inca pot face asta insa si acum ca si atunci am ales persoanele gresite pentru a incepe sa imi pese din nou.Se pare ca ele nu ma vor si nu prea au timp de mine in viata lor dar au timp de alte persoane.
Oare o sa ma invat vreodata minte?
Am zis ca eu nu fac aceeasi greseala de doua ori si chiar vreau sa respect asta.Din moment ce acum in mine sunt mai multe sentimente rele pot renunta foarte usor la aceste persoane insa ma intreb cum pot sa imi dau seama la cine ar trebui sa tin si la cine nu ar trebui?
E cam imposibil de aflat nu? Voi ce spuneti?

P.s. pentru cei care nu au vazut inca am postat capitolul 9-2 din poveste mai jos :d

Saturday, October 27, 2012

Identitate secreta 9-2


Autorul povestete

-Da, adica nu.Si da si nu.A gasit-o Alex in padure si apoi a convins-o Cristina sa mai stea o zi sau doua cu noi.
-Alex a gasit o fata in padure?
-Da.De ce mai ai putin si izbucnesti in ras?Ce am zis?! a intrebat Ana cand a vazut ca Teo radea cu pofta.
-Imi pare rau, a zis el cand s-a mai potolit, dar tu imi spui ca iubitul tau Alex a gasit o fata singura in padurea asta in care sunt doar animale?Care erau sansele?
Usa s-a deschis si pe ea si-au facut aparitia Cristina si Dan.Acestia s-au oprit cand l-au vazut pe Teo si pret de cateva secunde s-au privit unii pe altii dar fara zambete din partea Cristinei si a lui Dan.Ana a fost cea care a spart tacerea.
-Teo o sa stea si el cu noi cateva zile.Nu e grozav?
-Ba este! a spus Dan si a mers spre Teo apoi acestia s-au imbratisat ca doi prieteni vechi.Dupa ce imbratisarea a luat sfarsit toti ochii au fost atintiti asupra Cristinei care a facut cativa pasi inceti dar siguri in fata.
-Ma bucur sa te revad Cris.Esti la fel de frumoasa ca intotdeauna.
-Nici mie nu mi-a fost de tine Teo.Sper sa nu te simti bine cat stai aici, a spus aceasta zambind fals apoi a plecat in camera ei, lasand usa putin crapata.
-Simt iubirea, a mai adaugat Teo cu mana dreapta la inima iar Ana si Dan au zambit cunoscand foarte bine dialogurile dintre Cris si Teo.
-Observ ca nu te-ai schimbat.Surioara imi aduci si mie o bere?
-Sigur fratioare.A raspuns Ana si a plecat din nou in bucatarie in timp ce Teo si Dan s-au asezat pe canapea.
-Dar Alex unde e?
-La spital cu…
-Noua lui iubita, l-a intrerupt Cristina pe Dan facandu-si din nou aparitia de data asta in niste haine mai lejere.
-A da?Si cum e noua lui “iubita”? a intrebat-o Teo cu un zambet smecher pe buze accentuand intentionat cuvantul iubita.
Cristina a venit pana in fata lui Teo la un metru de el si razamata de masa cu bratele incrucisate i-a spus:
-E frumoasa, inteligenta, amuzanta.Cam tot ce vrei tu la o fata si nu poti obtine.
-Din nou, simt iubirea ta.
-Numai iubire nu e asta, i-a spus Cristina privindu-l fix, realizand ca Dan a disparut in bucatarie ca sa vada de bautura lui.
-Si atunci ce e? a intrebat Teo ridicandu-se in picioare, acum fiind foarte aproape de Cristina.Cei doi se priveau drept in ochi fara sa scoata vreo vorba.Privirea Cristinei era serioasa dar a lui Teo ea blanda, ceva ce nu vedeai prea des la el, mai ales cand statea aproape de o fata care i-a insultat orgoliul.
-Poti sa ii spui cum vrei dar numai iubire nu.
-Chiar nu inteleg de ce te porti asa cu mine.
Daca pana atunci cei doi au vorbit soptit ca cei din bucatarie sa nu auda, odata cu rasul cristalin al Crsitinei linistea s-a spulberat.Tanara rdea cu putere nepasandu-i ca pe Teo care era foarte serios, il enerva acest lucru.Ca sa o faca sa taca el i-a prins barbia cu doua degete si si-a lipit buzele de ale ei.Planul lui a functionat pentru ca din nou s-a facut liniste in camera dar si aceasta liniste a fost intrerupta de palma Cristinei destinata obrazului lui Teo.Ce a urmat mai apoi s-a petrecut foarte repede.Teo si-a dus o mana la obraz din cauza durerii iar Cris a plecat nervoasa aruncandu-i o privire plina de ura si a trantit usa de la camera puternic in urma sa.
                                                                                       Va urma

Thursday, October 25, 2012

Scrisul, profund / direct

Am spus intr-o postare ca va voi zice cum e cu scrisul la mine.Ei bine, ca sa incep cu inceputul as putea spune ca e modalitatea mea de a ma descarca.Nu stiu de ce dar azi nu prea am cum sa explic ce inseamna pentru mine scrisul pentru ca nu prea am idei.Voi fi foarte scurta in ceea ce urmeaza sa zic.
Atunci cand scriu ma simt bine.Chiar daca uneori nu am chef sa scriu stiu ca dupa ceva timp tot la scris revin.Simt ca pot scrie orice vreau eu pe acest blog pentru ca aici e lumea pe care am creat-o eu prin cuvinte.Prin scris am descoperit o modalitate foarte buna de a ma exprima, de a spune ceea ce simt.Unii aleg sa isi zica sentimentele prin cuvinte profunde care impresioneaza cititorii si asta este foarte bine,insa unii aleg sa spuna direct ceea ce cred si ceea ce gandesc.
Eu fac partea din a doua categorie pentru ca nu le am cu vorbele dulci sau cu alintaturile.Nu ma deranjeaza cand altii le spun, ci pur si simplu nu ma caracterizeaza pe mine.
Sunt curioasa sa vad voi in care categorie sunteti.
Va place sa explicati ceea ce simtiti prin cuvinte profunde sau preferati modalitatea directa?

P.s. va rog sa imi scuzati lipsa de pe blogurile voastre insa saptamana asta si cealalta sunt ocupata cu testele pe langa teme si invatat :( Nu stiu sigur dar cred ca va voi spune pana la vara aceste cuvinte incontinu :)))

Tuesday, October 23, 2012

Identitate secreta 9-1


Autorul povestete

-Cum se simte?
-Acum se odihneste.Analizele au iesit bune.In mod normal nu ar fi trebuit sa lesine. Este perfect sanatoasa.
-Vreti sa spuneti ca a lesinat fara motiv?Oamenii nu lesina fara motiv.A spus Cristina destul de enervata.
-Poate e din cauza oboselii.Cum v-am spus analizele au iesit foarte bune.Puteti sa o vedeti cateva minute daca doriti.A adaugat doctorul dupa care a plecat spre alte pacienti care il asteptau iar cei 3 au intrat in camera unde era Sara. Aceasta statea intinsa pe pat foarte linistita incat puteai crede ca e moarta dar prietena lor doar dormea. Cei din camera se intrebau ce se intampla cu Sara sau mai bine spus cine era ea?
Intre timp, in padure Ana statea in cabana pe canapea cu o cana de capucino in mana si cu laptopul in fata.In padure domnea intunericul iar animalele nocturne isi vedeau de treaba lor.Totul parea la locul lui exceptand faptul ca un om se apropia repede de cabana in care era Ana.Aceasta nu banuia nimic fiind prea ocupata cu ecranul din fata ei.O bataie in  usa a oprit-o insa din activitatea ei.Gandindu-se ca s-au intors prietenii ei a pornit spre usa.A apasat pe clanta si a deschis usa insa in fata ei nu erau ceilalti ci…
-Teo!Nu pot sa cred! Ce faci aici? l-a intrebat aceasta imbratisandu-l strans.
-M-am gandit sa iti fac un cadou de ziua ta.
-Ziua mea e peste 4 luni, i-a spus aceasta razand fiind fata in fata cu el.
-Bine m-ai prins.Nu ti-am adus nici un cadou.
-Atunci de ce esti aici si cum ai ajuns in mijlocul padurii?
-Cate intrebari pui.Ma faci sa cred ca nu iti place ca sunt aici.
-Cum sa nu imi placa?Ma bucur enorm de mult! a zis Ana si l-a imbratisat inca o data dar de data asta mai strans. Doar stii ce insemni pentru mine…
-Am cam uitat dar oricum stiu sigur ca nu insemn la fel de mult ca Alex, i-a soptit acesta la ureche asteptand nerabdator reactia ei.Nu a trebuit sa astepte prea mult pentru ca Ana s-a desprins din bratele sale si a facut cativa pasi in spate pana a ajuns langa tocul usii.Zambetul de pe fata ei a disparut rapid si o figura serioasa i-a luat locul.
-De asta ai venit?Ca sa dezgropi trecutul?Parca spuneai ca ai uitat.
-Stii si tu cum e iubito.Nu poti uita pe cineva care te-a inselat dar poti ierta.Acum o sa ma inviti si tu inauntru sau vrei sa stam aici afara?Sa stii ca nu ma deranjeaza, oricum primul nostru sarut a fost intre boscheti deci… A spus Teo afisand un zambet care spunea ca el doar glumea cu ea. Ana si-a dat ochii peste cap zambind si a intrat inauntru iar Teo a urmat-o.A mers la canapea si a inchis laptopul punandu-l pe masa apoi a plecat spre bucatarie intreband.
-Vrei ceva de baut?
-O bere rece daca ai, a strigat el ca sa fie sigur ca mesajul a fost transmis.Sa nu imi spui ca stai singura aici, fara cineva care sa te apere.
-Nu stau singura. Ceilalti au plecat pana in oras. A spus ea intinzandu-i berea si asezandu-se pe canapea la cativa centimetri de el.
-Si prin ceilalti te referi la ?
-Cristina,Alex,Dan si…
-Si? A intrebat Teo vazand ca Ana s-a oprit din vorbit.A asteptat ca aceasta sa ia o gura din berea ei apoi a intrebat-o din nou uitandu-se in ochii ei.Mai este cineva Ana?
                                                                        Va urma

Monday, October 22, 2012

Luni-Poze 4

Din nou e luni!!
Ce repede mai trec zilele astea nu? Pentru mine e chiar foarte bine pentru ca imi doresc sa treaca anii astia mai repede. De ce? Sincer inainte aveam mai multe motive dar acum vreau asta doar ca sa scap de liceu.
Pur si simplu nu imi place deloc si cred ca o sa sar in sus de fericire cand o sa termin clasa a 12-a. :))
Insa luni nu e ziua in care spun eu ce nu imi place, e ziua in care pun poze.
Sunt facute de colegul meu si sper sa va placa.
                                                                              1
                                                                              2
                                                                               3
4
Mie una imi place mult poza numarul 3:d

Sunday, October 21, 2012

Concurs!

Ca sa vezi si sa nu crezi!
Cum printr-o minune s-a intamplat sa incep sa cred in unele lucruri despre care acum 2, 3 zile spuneam ca sunt imposibile am dat peste un concurs.
La prima vedere mi-am zis ca sigur nu castig chiar daca particip.Apoi mi-a venit in gand promisiunea pe care am facut-o.Insa una e sa iti doresti sa ai un partener pe toata viata si alta e sa te inscri la un concurs de pe un blog.Deci am zis ca doar urmaresc acel blog si las un comentariu in care ma inscriu.Insa m-am razgandit si iata-ma acum scriind aceasta postare despre concursul de pe blogul Madalina`s Bookworld. E o ora tarzie in care sunt destul de obosita asa ca daca vreti sa aflati mai multe despre concurs puteti afla chiar de pe randurile acelui blog.Daca doriti sa participati sunteti invitatii mei! :x
Am vazut ca blogul ei are doar 4 luni deci vreau sa ii urez La foarte multi ani! >:D<

Saturday, October 20, 2012

Vise imposibile/posibile 3

-Un apus superb trebuie privit cu mare atentie pentru ca face parte din cele mai frumoase peisaje ale naturii.Sa vezi cerul cum e colorat in culori rosii, portocalii, galbene, mai aproape de soare iar mov si albastru mai departe de mingea de foc e ceva superb ce nu prea poate fi descris in cuvinte...
Incearca el sa descrie ceea ce vede in momentul de fata in timp ce ea il priveste cu ochi visatori si cu un zambet pe buze. Sincer, nu prea e atenta la ce zice el pentru ca vede si ea cat de frumos e peisajul dinaintea ei.Tanara fata vrea doar sa il priveasca incontinu cum explica atat de concentrat ceea ce vede.
Vremea perfecta, peisajul perfect,momentul perfect in concluzie imaginea perfecta.Insa mai lipeste ceva ca totul sa fie perfect.
Dar ce anume? Aaa da.
Mai lipseste ceva foarte important. Sa fie REAL.

Nu pot scrie la infinit despre ceva ce nu am... inca.Pot doar lasa inima sa isi doreasca iar creerul sa creeze si cine stie, poate ca pana la urma visele imposibile nu vor mai fi atat de imposibile dar pana atunci voi continua sa scriu si nimeni nu ma poate opri. Asta e o promisiune si cu ea vreau sa schimb si numele acestor articole. Vise imposibile/posibile.

Friday, October 19, 2012

Identitate secreta 8 - 2


Sara povesteste

Cina a decurs foarte bine. Mai bine decat ma asteptam eu. Mancarea a fost delicioasa iar Alex m-a facut sa rad prin glumele lui.Am discutat despre liceu, despre copilarie, planuri de viitor si mai ales despre iubiti si iubite.
-Si prietenul tau ce parere are despre faptul ca iubita lui superba umbla prin padure?A da! Si mai are si rani la maini.
-In primul rand nu e nimic grav la ranile mele, sunt doar cateva zgarieturi, ti-am mai zis.
Eu am luat o gura din sampanie cand am terminat de vorbit iar Alex a zambit privindu-ma si m-a intrebat ducand si el paharul la gura.
-Si in al doilea rand?
-In al doilea rand… eu nu sunt cu nimeni in acest moment.
-Dar ai fost, nu?Adica, ce intrebare stupida am pus.Normal ca ai fost, zice el chicotind.
-Si de ce esti asa de sigur? il intreb eu cu ochii foarte bine atintiti asupra lui.
-Uita-te in oglinda si iti vei da singura seama.
Cand mi-a zis asta am zambit lasand privirea in jos.Stiam ca si el zambea dar spre deosebire de mine el ma privea iar mana lui se apropia incet de a mea.Mi-am ridicat ochii de pe fata de masa si m-am uitat la el inca zambind bineinteles.Nu mai puteam avea nici un dubiu ca nu se lega ceva intre noi.In acea secunda am fost uitat de tot si de toate.Nu imi pasa de nimic, vroiam doar sa ii simt atingerea calda.
O durere din piept, la fel ca cea din ziua in care am baut potiunea a facut ca zambetul meu sa dispara rapid de pe fata.M-am gandit ca o sa treaca dar exact contrar ea urca spre gat. Exact cand mai erau  trei, patru centimetri pana cand mana lui sa o atinga pe a mea m-am ridicat brusc. Am zambit fortat si i-am zis:
-Ma duc pana la baie si vin imediat.
Nu am mai astept sa am acordul lui sau sa zica ceva, ci am mers repede spre baie.Spre fericirea mea nu era nimeni in baie.Pieptul nu ma mai durea dar gatul da.M-am uitat in oglinda si am observat cum ochii mei caprui se faceau galbeni.Pe masura ce galbenul devenea tot mai vizibil durerea din gat disparea.Am deschis robinetul si mi-am dat cu apa pe fata. Ochii mei de animal erau tot acolo.Situatia era complicata si urata.Nu aveam cum sa ies de aici fara ca toti sa imi vada ochii mei cei “minunati”.Trebuia sa imi vina o idée si asta urgent.Eram intr-un restaurant plin cu oameni, minutele treceau si probabil ca Alex se intreba de ce stau atat de mult?Sa nu mai zic ca ma aflam intr-o toaleta pentru doamne si din clipa in clipa usa putea sa se deschida.De fapt chiar in acel moment clanta de la usa a fost apasata in jos.

Autorul povestete

-Aaa, ajutor! E cineva lesinat! tipa doamna invarsta care a intrat in baie si a vazut-o pe Sara intinsa pe jos.In cateva secunde ambulanta a fost chemata iar Alex a mers alaturi de Sara spre spital.Toate procedurile au trecut foarte repede pentru Alex care nu mai putea de griji si se intreba ce era cu Sara? Era ceva ciudat la ea dar el nu isi putea da seama ce. Ingrijorarea lui a fost intrerupta cateva secunde atunci cand pe usa spitalului au intrat Cristina cu Dan, directia lor fiind locul unde se afla prietenul si respectiv fratele.
-Se simte bine? a intrebat Cristina ingrijorata.
Insa fratele ei nu i-a putut raspunde pentru ca fix atunci a venit doctorul cu vesti.

                                                                                Va urma
P.s. As fi vrut sa aduc mai repede aceasta parte din capitolul 8 dar din pacate scoala nu mi-a permis.

Tuesday, October 16, 2012

Identitate secreta 8 - 1

Sara povesteste

-Ce anume o sa facem in oras? L-am intrebat pe Alex uitandu-ma la el in timp ce conducea.El nu putea sa se uite la mine pentru ca trebuia sa fie atent la drum insa eu puteam sa il privesc non-stop si chiar nu imi pasa ca si-a dat seama.Oricum era vina lui pentru ca zambea incontinu.
-Daca ai putina rabdare o sa afli si singura.
-Atunci imi pare rau sa te dezamagesc dar niciodata nu am avut rabdare.
-Pentru toate este un inceput, a spus el si m-a privit pret de cateva secunde dar in acele secunde atat el cat si eu ne-am privit unul pe altul intens si cu zambete fermecatoare pe buze.Am fost nevoita sa imi intorc privirea pentru ca ma temeam de ce putea urma.Restul drumului m-am uitat pe geam fara sa mai am curajul sa il privesc in ochi dar el a rezolvat asta imediat ce am ajuns in oras.A oprit in fata unui restaurant dar cand am vrut sa deschid portiera Alex m-a oprit.
-Stai putin.
-Ce este? l-am intrebat cu o mana pe portiera si m-am uitat la el serioasa. A folosit un ton serios, ceea ce m-a facut sa ma ingrijorez putin.Din moment ce nu se uita la mine l-am mai intrebat:
-Alex? s-a intamplat ceva?
-Nu… doar ca trebuie sa iti spun ceva.
-Ce anume?nu stiam de ce dar aveam senzatia ca voia sa imi spuna ceva important dar nu indraznea.Am vrut sa mai zic ceva care sa ii dea curaj dar chiar atunci el si-a intors capul spre mine si cu zambetul lui fermecator mi-a zis:
-Ma bucur ca ai acceptat sa vii cu mine.
Cu siguranta nu a vrut sa zica asta. Nu imi dadeam seama de ce dar acea voce interioara care nu ma lasa, sa nu intru in belele, imi spunea de aceasta daca ca Alex a vrut sa imi zica ceva mai important.Totusi nu puteam citi minti asa ca trebuia sa tin pentru mine toate nimicurile din mintea mea. Am zambit si am iesit afara. Am aruncat o privire prin jurul meu si am observat multi oameni care mergeau unii mai grabiti altii nu.Era bine sa fiu printre oameni dar cu ochii mei instabili nu trebuia sa raman mult aici,insa pana la intunericul noptii mai era ceva.
-Intram? m-a intrebat Alex tinand usa deschisa pentru mine.
-Sigur.I-am raspuns zambind. Era foarte frumos din partea lui sa imi tina usa deschisa si am apreciat acest lucru. Cand am ajuns la masa noastra a fost si mai dragut sa traga scaunul pentru mine.Toate aceste gesturi minuscule le consideram irezistibile insa din pacate nu ma puteam obisnui cu ele.Ma intrebam daca Ana facea crize gandindu-se ca prietenul ei era cu mine intr-un restaurant foarte elegant. Poate nici macar nu stia sau poate nici macar nu erau impreuna.Puteam afla intrebandu-l dar era un moment atat de frumos si nu ma lasa inima sa-l stric cu vorbele mele.
                                                             Va urma

Descrierea partenerului perfect

Ieri seara cand citeam bloguri am ajuns si pe la Sorana. Ea a scris o postare despre Barbatul perfect/Femeia perfecta.Aceasta postare se refera la partenerul perfect pentru voi.Ea a zis ca putem face si o postare si dupa o pauza de 5-6 zile in care nu am scris nimic inspiratia s-a oprit si pe la mine.

Acum doi ani daca ma intreba cineva cum anume as vrea eu sa fie un baiat pentru tine, imediat ii ziceam ca pe o poezie aceste lucruri: 1 sa fie dragut, 2 sa nu fie inalt nici scund, 3 sa nu fie gras nici slab, 4 sa aiba ochi albastri si parul blond, 5 sa fie glumet ca sa rad, 6 sa aiba un caine de rasa, 7 sa cante la chitara, 8 sa fie cunoscut de lume, 9 sa aiba credinta in Dumnezeu (aceasta era cea mai importanta cerinta de pe lista)
Aceasta lista a fost facuta intr-o vara pe cand eu aveam 13 ani. Sa nu credeti ca va mint.V-am zis aceasta lista ca sa va dati seama cat de mult puneam accent pe fizic atunci si cat de putin pe suflet. Dar aveam 13 ani.Ce stiam eu despre sentimente?Absolut nimic.Pe atunci acum eram suparata si peste 2 ore nu mai aveam nimic.

Acum, peste 2 ani aproape 3.Cel mai sigur spus e peste 2 ani jumatate, iata lista mea:
1 Sa fie bun la suflet, 2 Sa fie protector, 3 Sa fie glumet, 4 Sa fie dragut, 5 Sa aiba parul brunet si ochii caprui, 6 Sa fie sensibil atunci cand este nevoie, 7 Sa fie muncitor, 8 Sa ma iubeasca (desi e cam greu de crezut ca cineva ar putea sa ma iubeasca...) 9, sa aiba multa credinta in Dumnezeu.

Dupa cum vedeti este o diferenta. Au ramas doar 3 sau 4 cerinte care se potrivesc: sa fie dragut, sa fie glumet, sa aiba credinta in Dumnezeu, sa fie brunet cu ochii caprui /sa fie blond cu ochii albastri. Daca inainte ziceam ca iubesc blonzii cu ochi albastri acum zic ca nu mai vreau sa dau de ei niciodata:))
Ce interesanta e viata nu? Azi vrei ciocolata cu alune si dupa ce mananci prea multa vrei cu biscuiti.Tot asa pana o gasesti pe cea potrivita.
In concluzie, pe masura ce cresti te schimbi fie in bine fie in rau. Eu una consider o mare diferenta intre lista mea de acum si lista de atunci. Atunci voiam sa fiu hipnotizata de fizic insa acum vreau sa ma indragostesc de suflet.

Ok, din nou m-am cam lungit cu aceasta postare dar din moment ce nu am scris 5-6 zile intregi cuvintele tot vin si iar vin.Ca sa vedeti si voi ce patesc daca nu scriu cateva zile.Scrisul a devenit pentru mine ca apa pentru oameni, insa cu un motiv anume.O sa aflati mai multe si despre acest subiect intr-o alta postare. :d

Monday, October 15, 2012

Luni-Poze 3

De data aceasta voi pune niste poze de pe internet care imi plac mult.
Cum afara este o culoare gri urata, cel putin asa e la mine, am zis ca se potrivesc niste poze mai colorate.
Astazi nu pare a fi o zi buna insa ceva din mine vrea sa creada ca va fi bine.

                                                                             1
                                                                               2
                                                                                3
                                                                                 4

Legat de poveste.Ce ati spune daca un capitol ar avea 2 sau 3 parti iar aceste parti ar fi mai mici, pentru ca nu am timp sa scriu asa mult.Astept parerea voastra.
P.s. eu aleg poza numarul 1

Monday, October 8, 2012

Vorbe de seara

Stiu ce veti spune!
Denisa asta zice ca nu are timp si ca liceul o tine ocupata dar mereu posteaza si iar posteaza!

Ei bine, nu va contrazic, chiar postez des dar asta este pentru ca discut ceva cu cineva si pac! Apare in mintea mea o idee de postare.De la 2 cuvinte.Ciudat nu?Mie imi place sa zic ca inspiratia s-a gandit sa vina din nou la mine.Intr-adevar sunt obosita, ma ustura ochii de la somn iar liceul nu imi usureaza sarcinile dar nu este nimic.Pot sa ma descurc pentru ca vreau!
I don`t know why....
dar cand este cineva care ma place si eu nu simt acelasi lucru, fara sa vreau, fara sa mai am timp de gandire gura mea vorbeste fara mine. Interesanta e senzatia pe care o simt atunci.Nu stiu de ce dar in mine se formeaza gandul ca trebuie sa scap de el. Asa incepe gura mea sa vorbeasca.Nu stiu daca reuseste sau nu sa il alunge pe baiat.Insa cred ca inima mea ar trebui sa incerce macar sa ii dea o sansa acelui baiat, nu? Stiu ca eu am vrut mai de mult o sansa, macar o sansa si nu am primit-o. Acum nu mi-ar placea sa fac ce mi-a facut si el mie dar de ce mi se pare imposibil sa dau o sansa si mai ales de ce in 2 secunde in inima mea apare acel sentiment cand cel care ma place ma baga in seama?

In ultima vreme cred ca am inceput sa zic doar ce mi se intampla, nu?
Inainte mai faceam si postari referitoare la alte lucruri care nu ma aveau pe mine in planul principal ci ii avea pe voi ceilalti.Pentru acest lucru am doua motive:
Unul: in acele texte incercam sa va zic un cuvant de incurajare insa de un an incoace nu mai am nici pentru mine cuvinte de incurajare.
Doi: Eu ma descarc prin scris. Asta imi face bine cand sunt nervoasa, trista, fericta etc. Dupa ce termin de scris ma simt mult mai bine si de ce sa nu fac asta cand am un blog al meu?Partea rea e ca voi cititi toate aberatiile mele si probail ca radeti dar sa scriu imi face bine si nu am de gand sa renunt si la ultimul lucru care ma face sa ma simt bine :)

In seara asta pot adormi cu gandul ca ma simt bine iar ce va fi maine... nici nu vreau sa ma mai gandesc. Azi am invatat o lectie buna si anume ca nu trebuie sa pun la suflet tot ce se petrece in jurul meu.

P.s. nu va faceti griji, voi incerca sa nu mai postez asa de des. :x

Luni- Poze 2

Azi nu e o zi prea frumoasa dar nu conteaza. Poate maine o sa fie soare.Fara alte introduceri va arat pozele.
                                                                              1
                                                                               2
                                                                              3
                                                                               4
Mie una imi place mult poza numarul 2.Voi ce parere aveti?

Saturday, October 6, 2012

Identitate secreta 7


Sara povesteste
Dupa ce Cristina a plecat am stat si m-am gandit la cuvintele ei. “O sa afli si singura daca mai stai pe aici” Aceste vorbe au sunat ca o provocare si primul lucra care ma definea era faptul ca nu refuzam niciodata o provocare indiferent de situatie.O parte din mine vroia foarte mult si deja ardea pe dinauntru dorindu-si sa mai stea aici si sa afle sensul ascuns al cuvintelor Crsitinei. Insa partea cea realista care gandea de doua ori inainte sa faca un lucru imi spunea ca daca stateam mai mult Teo avea sa ma gaseasca si atunci nu ma va mai lasa sa plec niciodata.Totusi de ce fugeam eu de iubitul meu? 
M-am intrebat in timp ce m-am asezat pe pat in locul unde a stat prietena mea acum cateva secunde. Mi-am amintit ca ne-am certat in acea zi eu si cu Teo iar ca sa ne impacam el m-a invitat acasa la el la un pahar cu suc sau vin. Am baut din acel pahar si peste un minut am simtit o durere enorma in piept care a urcat spre gat.Imediat, am fugit spre baie si cand m-am privit in oglinda am observat cum ochii mei nu mai erau caprui ci galbeni cu o linie dreapta in loc de pupila.Teo a intrat dupa mine in baie si a ramas cu gura cascata privindu-ma.
-Sara, imi pare rau, pot sa rezolv asta.
-Explica- mi de ce am ochii de pisica!!
-Stiu ca arata rau dar am incurcat apa cu o…
Nu a mai terminat fraza pentru din cauza nervilor am dat cu pumnul in oglinda de la baie care s-a spart in mii de bucatele iar pe mana mea erau urme de sange.Imi priveam ingrozita mana neintelegand de unde am atata putere.Nu eram singura care se uita ca la masini straine pentru ca si Teo facea la fel. Atunci, l-am impins cu o mana si am fugit spre usa cat m-au tinut picioarele. Pana s-a dezmeticit el eu deja eram la poarta casei lui iar atunci cand l-am auzit strigandu-ma din spate am marit pasul.Nu stiu de unde dar alergam mult mai repede ca inainte. Am ajuns in casa mea dand frau liber lacrimilor.Nu vroiam sa ma mai privesc in oglinda pentru ca imi era frica. Simteam ca nu mai sunt normala dar intr-un mod foarte ciudat ma simteam bine. Am luat telefonul si fara sa ma gandesc ca am nevoie de haine sau de bani am format primul numar care mi-a venit in minte. Dupa ce am auzit de trei ori cum a sunat, vocea lui Alin mi-a rasunat in ureche.
-Da, Sara.
-Poti te rog sa vii sa ma iei?
-Da, dar de ce plangi?Iar te-ai certat cu Teo?O sa va impacati, stai linistita.
-Nu, nu e asta. Eu doar…. Te rog vino sa ma iei, sunt acasa.
-Ok, ajung in 5 minute.
Am inchis telefonul apoi am incercat cu teama sa ma uit in oglinda.Surprinzator ochii aceia galbeni au disparut iar eu aratam spre usurarea mea la fel ca inainte. Poate a fost doar ceva trecator dar inca simteam ca e ceva diferit in mine, ceva special…
Aproape am tresarit cand am auzit telefonul cum suna. M-am uitat la ecran sperand sa fie Alin dar spre ghinionul meu era Teo. Am ignorat telefonul si mi-am pus cateva obiecte importante intr-un rucsac apoi am plecat afara asteptand ca Alin sa apara.Stiam ca el e prietenul cel mai bun al lui Teo asa ca nu aveam de gand sa il tin pe langa mine. Vroiam doar sa ma duca in urmatorul oras iar de acolo aveam sa plec incotro vedeam cu ochii. Puteam sa iau autobuzul dar in acest oras prietenul meu era cel mai popular tanar asa ca nu aveam nici o sansa sa scap fara sa ma fi vazut cineva.
Am vazut masina lui Alin cum a venit si a oprit spre mine urmand ca apoi sa ma urc si sa plec.Fiind atat de bulversata de cele intamplate, cearta cu Teo si schimbarea am uitat sa ii zic unde sa ma duca dar se pare ca el avea deja un plan in minte insa pana mi-am dat eu seama a durat ceva.Din fericire noile puteri m-au ajutat sa deschid usa de la masina insa impactul cu asfaltul mi-a provocat rani dureroase mai ales la maini pentru ca am incercat cu ele sa ameliorez caderea. Apoi am fugit in padure, m-am catarat foarte usor intr-un copac si am reusit sa adorm pe frunzele cat de cat confortabile.A doua zi cum a rasarit soarele am coborat din copac si am pornit spre orasul pe care l-am vazut din copac.Din nefericire “scumpul meu iubit “ m-a gasit si a incercat sa ma opreasca. Cand i-am auzit vocea inima mea a inceput sa bata cu putere din cauza frici si fara sa ma gandesc prea mult picioarele mele au luat-o la sanatoasa. Spre deosebire de seara trecuta in care am alergat ca racheta acum alergam normal iar Teo m-a ajuns dar am reusit sa scap din nou de el si am alergat mai departe. Cand m-am oprit pentru ca nu mai puteam am observat ca sunt singura in mijlocul padurii.Totusi mainile si picioarele ma dureau prea tare ca sa mai continui.Eram prea obosita asa ca m-am asezat la trunchiul unui copac ca sa imi trag sufletul.Peste cateva momente a aparut Alex cu un zambet frumos pe fata.Am crezut ca poate e unul din numerosii prieteni ai lui Teo dar ceva la el imi parea diferit. Poate ma inselam insa din privirea lui imi dadeam seama ca isi facea griji pentru starea mea, mai ales pentru mainile mele cu sange. Oricum, nu conta asta si am vrut sa plec dar a insistat sa merg cu el iar pana la urma am mers deoarece imi era teribil de sete.

Prezent

Usa de la camera mea s-a deschis trezindu-ma la realitate iar in fata mea a aparut cel cu zambetul cel mai frumos adica Alex. M-am ridicat automat in picioare si am zambit fara sa vreau.Acesta privindu-ma m-a intrebat:
-Ai chef de o mica plimbare?
-Prin padure?
-Nu, pana in oras cu masina. De fapt da, o sa mergem prin padure.
-Sigur, de ce nu?Dar lasa-ma 5 minute bine?
-Ok, te astept afara, a spus el si a iesit cu un zambet si mai mare pe buze.Incepea sa imi placa enorm de mult acel zambet si chiar imi parea rau ca nu puteam sa il vad mai des dar nu aveam ce face.Noroc ca mi-am pus banii in buzunar inainte sa plec din casa mea pentru ca rucsacul meu a ramas in masina lui Alin. Am dat o fuga pana la baie ca sa ma vad in oglinda. Nu aratam chiar rau dar nici frumoasa nu eram insa nu mai conta. Am iesit afara unde ma astepta Alex.I-am zimbit si am coborat scarile.

Thursday, October 4, 2012

Doar aberatii

Astazi mi-am facut ceva timp si pentru citit alte bloguri si pe un blog am gasit aceste cuvinte.
"intotdeauna va exista acel cineva special care ne va face sa ne simtim minunat"

Voi chiar credeti asta?Voi puteti sa credeti asta? Se potrivetse in cazul vostru aceasta fraza?Este in viata voastra cineva special care va face sa va simtiti minunat?
Chiar as vrea sa stiu pentru ca la mine nu este si nici nu a fost.

Cred ca am mai zis asta si o mai zic.Liceul e de vina ca nu mai scriu asa des si probabil tot el e de vina ca nu mai am ce sa scriu.
Poate ati observat sau nu dar cele mai multe postari de pe blogul meu meu sunt: povestile, postarile despre un anumit el sau legate de un anumit el si poeziile.
Povestile- din pacate scoala nu imi permite sa scriu prea mult la povesti
Postarile legate de un anumit el- din fericire, cred, nu mai exista un anumit el asa ca nu mai am ce sa scriu
Poeziile: ei bine poeziile erau legate de sentimentele mele cum bine v-ati dat seama. Acum insa nu mai am sentimente ci am doar o inima rece, aproape inghetata.

In aceasta perioada am senzatia ca toate usile mele sau inchis si nu s-au mai deschis altele.Probabil trebuie sa astept sa se deschida nu?Ei bine oricum nu am ce face dar poate cineva sa confirme ca se vor deschide altele?Chiar imi doresc din toata inima sa imi spuna cineva ca intr-adevar se vor deschide si poate vor fi legate si de un alt el. Chiar vreau asta dar mai mult de atat vreau adevarul.

Tuesday, October 2, 2012

Dezamagire

E multa dezamagire prin aer la ora asta din noapte cand totul este tacut si linistit. Seara toate ranile fizice dor mai tare, seara raceala te ia mai tare,seara amintirile apar in mintea ta ca un film chiar daca tu nu vrei. Seara, cand vine intunericul si acea liniste stranie tot ce e rau se amplifica.
Ati observat?
Ei bine, eu una da. Am observat si inca extrem de tare.
Sunt dezamagita si din nou am dat frau liber sentimentelor ce se presupunea ca sunt ingropate dar nu da vina pe mine, da vina pe inima  mea.Sunt dezamagita de mine pentru ca am fost avertizata si chiar daca am vrut sa fiu atenta inima mea a gandit singura ca fraiera!
Am facut o postare mica in care am zis ca atunci cand cazi si te  lovesti la genunchi te doare. Trece vremea si rana se vindeca dar apoi daca din nou cazi si te lovesti in acelasi loc, te doare mai tare.Poate ca de data asta nu am cazut ci doar am atins acea rana, ce parea ca e vindecata.Totusi am inteles ca oricat de mult sper si oricat de mult ma gandesc si imi creez propriile vise, ele cu tine nu se vor implini niciodata.Partea rea e ca nu am alte vise sau mai bine spun nu am vise care sa nu te includa.
Sunt fraiera? Da sunt!
Sunt proasta? Da sunt!
Sunt obsedata? Cu siguranta nu!
Sunt disperata? Nici gand!
Te iubesc? Nu! Sunt % sigura ca nu!
Am tinut la tine? Aici nici daca mi-ai da toti banii din lume nu as putea spune ca nu.

Cred ca azi a murit si cel mai mare vis al meu.Din nou l-ai omorat dar sper ca de data asta sa nu se mai trezeasca din morti niciodata...

Monday, October 1, 2012

Vise imposibile 2

Afara e noapte iar aerul e destul de racoros din cauza  stropilor reci ce pana acum jumatate de ora au cazut din cerul cenusiu udand pamantul si creand in unele locuri mici balti. Insa fata nu are ce face pentru ca 5 zile pe saptamana trebuie sa mearga si sa vina indiferent de situatie. De fapt mai sunt si unele exceptii dar acum nu e cazul.
Partea frumoasa e ca nu e singura si ca zambeste, chiar foarte mult. Din cand in cand la una din  glumele lui de doi bani sau poate chiar reusite, incepe sa rada alaturi de el continuand sa mearga. Alte cateva minute merg in tacere insotiti de luna care s-a gandit sa se arate de dupa norii cei cenusii. Fiind atenta la el tanara calca intr-o balta udandu-si balerinii si piciorul. Ea se uita la piciorul ei apoi la el si incepe sa rada insa cel de langa ea se multumeste doar zambind.

Baiatul: Asa iti trebuie daca esti indragostita.
Fata: Te corectez. Asa imi trebuie daca sunt indragostita de tine.

 Din nou cei doi zambesc privindu-se unul pe altul lasand ca sclipirea din ochi sa vorbeasca in locul buzelor. Drumul e inaintea lor deci trebuie sa mearga mai departe insa acum mainile lor se balanseaza in fata si in spate in acelasi timp oferind caldura una celeilalte.

Final: La urma urmei sunt doar niste dorinte, niste vise care se straduiesc sa se agate de inima dar sansele sunt slabe, pentru ca e imposibil.Ce e in basme in basme ramane...

Poze 1

Ca sa o luam cu inceputul vreau sa va spun ca din cauza "frumosului" liceu nu mai am timp sa fac prea multe lucruri. Cand nu am teme am de invatat si nu cred ca este o zi in orar in care sa zic ca nu am nimic de facut.Oricum, nu prea imi pasa de asta insa tot trebuie sa invat asa ca imi cer scuze ca trec asa de rar pe la voi insa nu mai am timp nici sa scriu pe blogul meu.
Oricum, nu renunt la scris si chiar daca scriu doar un cuvant tot voi scrie.

Am decis ca in ziua de luni sa pun 4 poze facute de colegul meu George, cu acordul lui, bineintels iar voi sa imi ziceti care poza va place mai mult. Imi imaginez ca si voi suntet ocupati cu scoala sau facultatea asa ca lunea, daca treceti pe la mine si daca vreti trebuie sa scrieti doar o cifra. :d Foarte simplu! Va urez o zi frumoasa >:d<
                                                                              1
2
3
4


Linkwithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...