-XIV-
-Eu nu plec nicaieri pana nu imi spui cine esti, spune Francesca hotarata.
-Atunci uitati cum facem.Voi mergeti cu masina lui Jon la politie pentru ca o sa intarziati iar eu raman cu Francesca aici pana o conving cine sunt si o sa va ajungem din urma.
Cand ceilalti au plecat Andres spune pe un ton nervos:
-Nu inteleg, ce-i cu tine?E deja prea mult! Cei care ma cunosc de o viata nu au zis nimic si tu care nu iti amintesti de mine spui ca nu sunt Andres.Dar cine sunt atunci?!
Ea se uita la el ganditoare.Intradevar era adevarat ce spunea el dar ceva dinauntrul ei ii zicea ca acesta nu e Andres.Dar atunci cine era?De ce simtea asta?Andres ii intrerupe gandurile spunand:
-Nu mai am timp sa stau cu tine.Urca in masina sau ramai aici.
-Raman aici, spune ea vrand sa vada ce o sa faca.
-Daca tu ai chef de joaca te anunt ca eu nu ma joc in timpul serviciului.
-Bine atunci hai sa mergem.
-De ce te-ai razgandit asa de repede?
-Ai dreptate.Toti te-au vazut si te-au recunoscut ca si Andres ,deci nu am de unde sa stiu cine esti.
-Presupun ca asa e.
-Inainte sa plecam pot sa iti spun ceva? intreaba ea zambind dulce.
-Orice, raspunde el vrajit de farmecul ei.
-E ceva secret, spune Francesca si se apropie de el dar in loc sa ii spuna ceva in soapta ea il saruta.Amintiri uitate ii apar in minte ca un film derulat foarte repede.Multe imagini cu ea alaturi de o persoana dar acea persoana nu e Andres, acea persoana e.... Francesca il impinge si spune:
-Alex!
-Trebuia sa ma gandesc ca ai tu ceva in minte.Dar nu am ce face,Andres e detectivul nu eu.Acum banuiesc ca ti-ai amintit de fratele meu nu?
-Nu.Mi-ai amintit de vremea cand lucram cu tine la acel jaf care a fost in urma cu cativa ani.Cand am reusit sa il rezolvam erai atat de fericit incat m-ai sarutat fara sa realizezi ce faci.
-Si aia a fost o greseala mare pentru ca te-ai distantat de mine.Dar sa sti ca Andres putea sa aleaga.
-Ce vrei sa spui?
-Sefa i-a spus ca poate sa rezolve cazul ala cu tine sau sa meraga cu Layla. Si el a ales-o pe ea in locul tau.Tu chiar nu vezi ca Andres nu te iubeste?
Alex isi scoate pistolul si il indreapta spre ea dar o pasare ii distrage atentia iar Francesca incepe sa fuga printre copaci.In spatele ei se aud bubuituri ale armei.Simte respiratia cuiva in spatele ei .Se opreste si se intoarce dar in loc sa il vada pe Alex cu o arma il vede pe Andres.
-Andres, spune ea zambind .
-Daca Alex e identic cu mine de unde sti ca nu sunt el?
-Eu am incredere in inima mea si ea imi spune ca esti Andres.
O alta bubuitura se aude mai aproape de ei asa ca amandoi incep sa alerge. Din pacate in fata lor apare o prapastie.
-Se pare ca aici se termina totul.Nu mai aveti unde merge asa ca putem incepe negocierile, spune Alex tinand pistolul indreptat spre ei si tragandu-si sufletul.
-Ce negocieri? intreaba Andres.
-Sincer chiar nu vreau sa ii omor pe fratele meu si prietena mea veche.Deci ce trebuie sa faceti acum este sa va aliati cu mine si sa distrugem centrul de detectivi care imi strica mereu toate planurile.
-Si daca nu vrem ce ne faci? intreaba Francesca.
-Ei bine in spatele vostru e o prastie frumoasa.Voi alegeti.
Francesca se uita la Andres zambind iar acesta la ea si spune:
-As fi vrut sa petrec mai mult timp cu tine.
-Chiar daca nu imi aimtesc de tine simt ca te iubesc.
-Macar asa o sa fim impreuna mereu.
Cei doi se imbratiseaza apoi se iau de mana si....
-Ce vreti sa faceti?Ati inebunit? intreaba Alex incepand sa fie speriat.Nu!!!!
Dar e prea tarziu.Cei doi au cazut in prapastie.Peste o luna in sectia de politie.
-Deci sa mai recapitulam o data.Francesca si Andres cei mai buni detectivi au mers la New York pentru a rezolva un caz si tu imi spui acum ca acel caz e rezolvat dar ei sunt morti si nici macar nu le-ati gasit cadavrele?
-Apa le-a luat doamna.Nu are rost sa mai cautam pentru ca nu le vom gasi.
-Dar cum au murit?
-Au sarit de pe stanca.Intradevar e trist dar acum nu se mai poate face nimic.
-Puteti pleca, spune sefa celor doi detectivi foarte buni care nu mai exista acum.
"Macar asa o sa fiti impreuna mereu" adauga ea...
Sfarsit