Showing posts with label el. Show all posts
Showing posts with label el. Show all posts

Friday, February 28, 2014

Încă nu am învăţat

Ce copilă naivă şi încăpătânată... ca să nu mai menţionez supărăcioasă.
Ţi-a luat atât de mult timp  să zici într-un final: el nu a avut nici o vină.
Ai scris atâtea lucruri urate şi ţi-ai dorit atât de mult să îi faci rău, când el nu a avut nici o vină.
Nu i-ai ascultat pe cei din jur când au vrut să te înveţe de bine. Nu i-ai ascultat şi ai ţinut la părerea ta total greşită.
Din această cauza eu, viaţa a trebuit să îţi arăt că nu poţi comanda unei inimi să iubească. Totuşi nu ai vrut să înveţi din prima şi nici din a doua iar sinceră să fiu nu m-ar mira ca în viitor să fiu nevoită să îţi dau aceeaşi lecţie poate chiar a 10-a oară.
Au trecut caţiva ani şi nu aş putea spune că prietenul meu timpul nu şi-a făcut treaba şi că nu şi-o face însă încăpăţânarea ta i-a doborât pe mulţi. Acum observ că ai început să iei note mai mari la lecţiile mele şi sper să rămână aşa pentru că ştiu că nu ţi-au plăcut multe din lecţiile pe care am vrut să te învăţ. Totuşi ai zis că tu nu faci aceeşi greşeală de două ori însă ai facut-o de cel puţin cinci ori.
Poate că nu vei învăţa prea repede ceea ce trebuie însă este doar pierderea ta. Pâna nu înveţi bine ce vreau eu, viaţa să te învăţ nu vei avea ce îţi doreşti atât de mult.

Friday, May 31, 2013

Este greseala mea

Da... Este tipic pentru mine sa fac numai greseli.
Am zis ca vreau sa invat din ele, am zis ca nu vreau sa fac aceeasi greseala de doua ori.
Nu am facut-o de doua ori si nici de trei sau patru.Ci de cinci, sapte, poate chiar zece ori!
Am repetat greseala asta chiar daca am facut tot ce era posibil ca sa ma feresc de ea.
Greseala mea e ca aleg baietii nepotriviti.Poate intr-un final am sa incetez.Poate am sa ma invat minte.Sau poate ca va veni el la mine si eu nu voi mai fi nevoita sa aleg, sa incerc, sa ma straduiesc ca apoi totul sa se transforme in ceva rau.
E vina mea si recunosc asta.
Mi-am promis de fiecare data ca voi fi mai atenta, ca nu va mai fi la fel.Mi-am promis dar de la vorbe la fapte este o distanta...

Wednesday, April 10, 2013

S-au adunat cuvintele

Nu am avut nimic de spus nici ieri, nici alaltaieri, nici acum nu stiu cate zile.
Poate azi am ceva de spus.
In mare, postarile de pe blogul meu au fost facute cu gandul la un el si o ea.
Pentru ca asta imi doream si imi doresc cel mai mult. Sa apara un el si la mine si sa fie soare.
Acum pe strada mea sunt cateva raze de soare si totusi el nu este cu mine. Nu mai imi place nici un baiat ci doar vreau ca eu sa ma simt bine.
Am crezut ca inima mea a inghetat, ca nu mai simte nimic dar viata mi-a aratat ca inima mea e acolo. Nu s-a schimbat deloc. E la fel ca inainte, plina de iubire. Totusi ceva este diferit.
Nu ma mai deranjeaza atat de mult ca eu sunt singura. Ba chiar ma simt bine. Ma ocup de novoile mele si fac ce imi aduce zambetul pe buze.
Cred ca a disparut acea dorinta enorma de a fi cu cineva. Inca imi doresc sa apara un el special dar cine nu isi doreste asta?
Imi doresc si atunci cand inchid ochii imi imaginez cam cum ar fi dar cand deschid ochii, realizez ca imi e la fel de bine si fara el.
Poate e de vina faptul ca inima mea nu mai place nici un baiat.
Ma uit la toti din jurul meu si ii vad cat de mult se bucura atunci cand vorbesc cu persoana placuta/iubita si mi se pare ca e ceva care lipseste. Ar trebui sa ne bucuram de multe lucruri nu doar de acelea legate de un anumit om.
Poate zic aceste vorbe si cred asta pentru ca nu am iubit niciodata si nici nu am de gand sa o fac prea curand.
Adevarul e ca stiu cateva persoane care sunt singure la o varsta inaintata si o duc foarte bine.Insa eu nu vreau sa fiu singura pentru ca m-am prins cu dintii de dorinta mea numarul unu dar nu imi pot forta inima sa placa.
Mi s-a spus ca sunt pretentioasa si ca o sa raman singura in felul asta.
Atunci nu am raspuns nimic dar daca acum mi-ar mai zice cineva propozitia de sus i-as spune urmatoarele vorbe: Bine, comanda-i tu inimii mele sa placa baietii care ma plac pentru ca eu am incercat si nu a mers.

Thursday, April 4, 2013

Sinceritate

Poate ca jumatate din mine e inca negativista.
Poate ca sunt dezamagita de felul meu de a fi si de aspectul meu fizic.
Poate ca nu mai pot sa plac nici un baiat pentru ca m-am impietrit.
Poate ca inima mea a inghetat si poate ca nu mai iubesc nici un om de pe pamant.
Poate ca ma chinui din rasputeri sa nu imi deschid inima in fata oamenilor si chiar imi iese.
Poate ca sunt aceeasi fata incapatanata.
Poate ca imi e frica sa ma mai lupt ca sa atrag atentia unui baiat.
Poate ca nu mai zic nimanui despre mine ci doar ii ascult pe ei.
Poate ca sunt o lasa si poate ca nu mai las pe nimeni sa cunoasca detalii despre mine.
Poate ca asa sunt insa inafara de incapatanare pe nimeni nu deranjeaza felul meu de a fi.
Si ce daca m-am inchis in mine?
Si care e problema daca eu nu vorbesc si nu port discutii obisnuite pentru o adolescenta?
Si ce daca eu nu ma plang in fata oamenilor ci prefer sa fac asta cand sunt singura?
Si ce daca sunt asa?
Ce e rau in asta? Dimpotriva! Mie mi se pare ceva bun.Chiar daca ma simt mai singura ca niciodata si chiar daca doar Cel de Sus mai e prietenul meu, totusi merg inainte cu fruntea sus si cu zambetul pe buze.Asa ca, va rog, incetati sa imi mai ziceti ca trebuie sa ma schimb. Stiu si eu ca ar trebui insa m-am obisnuit sa fiu asa ca acum. Poate ca ma voi schimba dar doar daca imi voi cunoaste jumatatea si el va vrea acest lucru.

Saturday, March 23, 2013

Ganduri tematoare

Recunosc!
Pot sa recunosc multe lucruri despre mine cand stiu ca sunt adevarate si de aceea recunoscut ca intr-un anumit domeniu nu pot castiga nimic.
Fac totul varza si aproape ca imi vine sa rad cand ma gandesc cum sunt.
Vreau sa fiu matura!
Insa recunosc ca am cam inceput sa ma joc cu sentimentele asa cum se joaca un copil de cativa anisori cu jucariile lui.Are o jucarie noua si se joaca pana se plictiseste apoi apare alta si face la fel.
Sa nu credeti ca ma joc cu sentimentele baietilor.
Doamne fereste!
Nu ma joc cu ale lor ci cu ale mele.
Ma entuziasmez atat de repede cand apare cineva nou mai ales daca el da semne ca m-ar place si uit de absolut tot.
Nu e bine! Nu e bine deloc pentru ca se termina repede.Rezultatul este urmatorul: Imi place cateva zile de cineva apoi se duce tot.
E ca si cum se aprinde o scanteie insa apoi se stinge din motive necunoscute mie.
Nici macar nu pot opri acea scanteie pentru ca ea tot se aprinde.

Dragostea e complicata!
Pana acum am pierdut la orice joc dat de ea.
Cand au fost si sunt baieti de care mi-a placut/imi place nu am putut sa ii fac sa ma placa iar cand au fost baieti care m-au placut nu am putut sa ii plac eu.
Nu stiu cum sta treaba cu relatiile insa nu cred ca trebuie sa ma straduiesc sa plac pe cineva. Sau nu?
Pentru ca la drept vorbind stiu ca in timp as putea placea orice baiat ( aproape orice baiat).Daca as comunica mult stiu ca as putea ajunge sa tin la el pentru ca ma cunosc si stiu ce fel de inima am.
Insa acum am o anumita persoana in minte care ma place si pare un om bun insa parca imi vine atat de greu sa il plac.
In momente ca astea imi dispare si zambetul si tot optimismul din mine. In momente ca astea as vrea sa renunt la acel el care e doar al meu insa nu ma lasa inima.
Cea mai mare teama a mea si cu asta inchei este gandul ca eu l-as putea refuza pe cel ales pentru mine. Daca e cel care ma place chiar acum si eu il ignor pentru ca nu il plac?
Daca imi refuz jumatatea pentru ca nu ma incanta si apoi raman singura toata viata?
Ma macina gandul asta si ma rascoleste pana in adancul inimii...

Thursday, February 21, 2013

Asta e ceva nou

E nou!
Intr-adevar e nou si cam imposibil de crezut dar va rog sa nu uitati cat de incapatanata sunt si daca imi propun ceva atunci aia fac.Mai ales daca asta inseamna schimbarea starii mele de spirit in bine.
Am realizat azi ca: Imi place sa fiu optimista! Ma simt foarte bine!
Si acum PAUZA.
Eu sa fiu optimista?Eu sa incetez sa vad doar lucrurile rele si culmea ca acum le vad doar pe alea bune:))
Totul e posibil nu? Da! Chiar este si daca si cele mai imposibile dorinte pot fi implinite eu de ce sa nu pot scapa de negativism?
Pot scapa de el si pot fi optimista.Pot fi cum am fost acum 3 ani cand imi iubeam viata.
Poate ca nu ma credeti dar prin postarile urmatoare va veti da seama ca eu stiu sa fiu optimista si chiar sunt.Veti observa ca pot sa vad lucrurile bune chiar foarte bine.

O seara frumoasa va doresc! :x

Saturday, February 16, 2013

Echipa

Mintea imi e tulbure de la atatea necazuri, de la atatea probleme grele care apasa intr-una fara sa le pese.
Sunt norii cenusii care nu imi dau pace si imi intuneca gandirea fragila, influentabila.
Echipa alcatuita din creier si inima, care mereu rezolva probleme si incearca sa analizeze lucrurile cat mai bine, incepe sa se destrame.Inima e prea rece, prea indiferenta iar creierul nu mai poate sa duca totul de unul singur.
E prea multa ploaie si prea mult frig in inima. Trebuie sa chem soarele la mine.Trebuie sa il aduc cu forta.Trebuie sa determine inima sa se dezghete.Dar nu are pe cine iubi.Vrea sa iubeasca dar nu are pe cine si din nou devine rece si indiferenta.Nu poate, sunt prea multe rele pe pamant, e prea mult rau in jurul ei nu poate...
Iar creierul...
El e mereu realist si analizeaza din toate privintele.Asa ii e felul.Asa este facut si oricat ar incerca nu are cum sa schimbe dorinta de a calcula totul cu foarte mare atentie.Chiar din aceasta cauza nu mai poate.Are nevoie de ganduri bune.Are nevoie ca norii sa dispara.Are nevoie de soare.
Inima si creierul sunt cei mai buni prieteni, indrumatori pe care ii am iar eu i-am distrus. Mi-am lasat inima sa fie afectata si schimbata de cine nu trebuia si am lasat ca tunetele si fulgerele sa isi faca simtita prezenta in mintea mea, fapt care a distrus rationamentul creierului.
Iar acum tot ce mi-a mai ramas de facut este sa incep sa sper ca vor fi si lucruri bune asa cum isi doresc cei doi prieteni si trebuie sa ii fac sa fie o echipa puternica, mai puternica decat in trecut.
Trebuie sa sper ca va fi bine chiar daca acum sunt numai tunete si fulgere.
Timpul trece iar eu invat cum sa nu mai fac aceleasi greseli si cum sa imi coordonez viata spre bine.

Wednesday, February 6, 2013

Se poate sa nu stii?

Am uitat cum e sa placi pe cineva. Am uitat ce simti atunci cand placi pe cineva.
E grav, nu?
Ce fel de fata nu mai stie cum e atunci cand placi pe cineva?
De fapt, ce fel de fata nu stie daca place un anumit baiat sau nu?
Ati mai vazut asa sau sunt singura care pateste asta?
Am citit in carti despre multe cupluri.Cum iti bate inima mai tare cand apare el/ ea, cum unii se balbaie atunci cand vorbesc cu o persoana speciala si multe altele.
Am vazut cu proprii mei ochi cum o persoana e aieriana de-a binelea pentru ca place un baiat.

Cred ca trebuie sa incetez sa imi mai pun intrebari.Cred ca trebuie sa imi vad de viata si daca asta inseamna sa dau cu piciorul la ceva ce putea merge bine atunci cred ca asta este...

Sunday, January 6, 2013

O floare si un inger

In noaptea in care gerul e tot mai mare, gandul zboara pe peretii udati de la atatea lacrimi amare varsate pentru cineva.Un strain ce parea ca un inger superb de o frumusete magnifica.
Dar s-a intamplat nenorocirea ca inima lui sa apartina alteia.Atunci tanara floare a varsat lacrimi amare si grele crezand ca pe cerul ei ce alta data era soare vor sta norii cenusii si intunecati.
Slabita de puteri si fara chef de viata, mica floare a incercat totusi sa-si tina petalele mov in sus dar a reusit sa le ridice doar pana la jumatate.
Nici razele de soare nu o mai inveseleau, nici ploaia sau adierea blanda de vant dintr-o zi frumoasa de vara.Ingerul a incercat sa o aline cu vorbe dulci dar ce isi dorea ea, el nu ii putea da.
Timpul a trecut, un an doi sau chiar mult mai putin dar floarea a ramas cu acele petale frumoase de culoare mov. Numai una din ele s-a ofilit si a murit plina de tristete lasand in urma sa doar o mare nesiguranta si melancolie.

Friday, December 14, 2012

Stau aici

Stau aici si te astept.
stau aici in fiecare zi sperand ca vei veni.
stau aici sperand ca atunci cand o sa te vad inima mea o sa se opreasca pret de cateva secunde din a mai bate.
stau aici si imi doresc ca de data asta sa nu mai fiu eu prima care place, care incearca sa salute, care incearca sa faca ceva, care vrea sa iti atraga atentia.
stau aici si imi doresc sa fie macar o data invers.
stau aici si ma intreb cum va fi clipa cand ne vom vedea
stau aici si ma intreb daca oare existi sau stau si astept fara rost
stau aici si ma intreb de ce altii au parte de un el si eu nu
stau aici si ma intreb daca o sa mai iubesc vreodata
stau aici si vreau sa renunt la tot
stau aici singura cum am fost mereu
stau aici ascunsa de lume in speranta ca ma vor lasa in pace
stau aici cu gandul la tine, la imaginea ta neclara in capul meu, la imaginea ce s-ar putea sa nu existe
stau aici si ma gandesc la adevarata ta infatisare
stau aici si imi pun diverse intrebari
stau aici si ma intreb oare cum te voi recunoaste
stau aici si imi zic ca uneori e mai bine singura
stau aici si zambesc slab, fara putere
stau aici si imi reamintesc ca trebuie sa am rabdare
stau aici si mi se face frica din cauza faptului ca atunci cand te voi intalni inima mea nu va mai vrea pe cineva
stau aici si ma tem de faptul ca va fi prea tarziu
stau aici si imi zic ca te voi respinge crezand ca esti unul din cei care imi spun ca ma iubesc dupa doua minute vorbite
stau aici si imi zic ca te vreau, dar mai stau aici si imi zic ca pot sa zambesc mult mai frumos fara tine
stau aici si imi intaresc zidul din jurul inimii
stau aici si ma gandesc ca de multe ori imi e mult mai bine fara tine
stau aici si ma gandesc ca nu stiu cum mi-ar putea fi bine cu tine
stau aici si in mintea mea nu mai sunt atat de entuziasmata de tine
stau aici si realizez ca se duce magia
stau aici si realizez ca in ritmul asta in curand nu te voi mai vrea deloc
stau aici draga partenere viitor si iti spun ca daca ai de gand sa intarzi atat de mult vei avea mult de munca pentru a-mi deschide inima.Ea, pe zi ce trece se face tot mai rece.Zidul din jurul ei devine tot mai puternic si mai tare.Nu ma intelege gresit.Eu creiez acest zid ca inima mea sa nu mai fie ranita si sa pastreze tot ce i-a mai ramas bun pentru tine.Acum insa e treaba ta cum o s-o anunti ca tu esti cel ales.Si ai grija sa nu o sperii pentru ca si-a cam pierdut increderea.Altfel spus stau aici si iti zic ca nu o sa fie usor sa spargi acel zid iar eu pot trai si fara tine...

Wednesday, December 12, 2012

Alte cuvinte inselatoare

Zapada cade din cer si tot cade intruna.Cade azi, cade maine, cade acum , cade si peste cinci minute.Pamantul s-a acoperit cu un strat gros de zapada alba si continua sa isi ia un strat si mai gros.Acesti fulgi par ca vor sa ne inghita.Sa ne ingroape existenta in zapada cea rece dar pufoasa.Baba Iarna abia a ajuns si deja unii s-au saturat de codourile ei.
Eu una nu am iubit niciodata iarna iar acum cand vad cat de multa zapada e afara, cat ninge si ca suntem abia la inceput ma gandesc ca iarna asta ne va inghiti cu totul.Sper ca ninsoarea se va opri pentru ca nu imi face placere sa ajung la liceu cu parul ud si cu hainele ude.Oricat de mult ar putea iubi cineva iarna nu cred ca ii place sa fie atat de multa zapada.Sau poate da si ma insel eu.

Oricum, am zis aceasta introducere daca pot sa o numesc asa ca sa nu va abordez direct cu adevaratul subiect pe care il am in minte.Mi-ati spus sa va tin la curent cu ce am scris in "Povestea se repeta" asa ca asta voi face acum.

La inceput dupa ce am citit comentariile pe care mi le-ati lasat si va multumesc foarte mult pentru ele pentru ca nu credeam ca o sa primesc atat de multe, dar dupa ce le-am citit m-am gandit ca ar trebui sa renunt.Nici macar nu am vorbit vreodata cu el si abia daca stiam cati ani are, cum il cheama, la ce liceu  merge, ca are frati si cam atat.Asa ca aproximativ noua zile nu am mai facut nimic.Apoi acum doua zile s-a ivit o ocazie in care am putut vorbi cu fratele lui.Eu l-am salutat pe fratele lui ca sa il intreb de el bineinteles insa din vorba in vorba am vorbit mai mult despre frate si el despre mine.
Problema este ca urmatoarea zi in care am crezut ca mi-a zis fratele lui ceva pe facebook inima a inceput sa bata la fel cum batea si cand imi zicea ceva primul meu el.Bineinteles doar mi s-a parut ca mi-a zis ceva, din pacate, dar nu imi place ce am simtit.Prima oara cand am simtit asta am regretat mult si nu cred ca vreau sa mai regret inca o data.Asa ca dupa ce i-am interzis inimii mele sa simta ceva am hotarat sa nu mai fac nimic.
Concluzia e ca nu vreau sa mai tin la vreun baiat, poate doar sa il plac putin dar nimic mai mult.Imi doresc sa nu mai tin la nimeni niciodata.
Credeti ca toate dorintele se implinesc?

Friday, November 30, 2012

Vise imposibile/posibile 4

Intr-o zi obisnuita de primavara...
O zi frumoasa de Mai in care soarele e pe cer, ea ar trebui sa stea afara bucurandu-se de vremea frumoasa in parcul central din oras, pe o banca cu o punga de popcorn in mana.
Intr-o parte mai retrasa a parcului unde se aseaza lumea ca sa se odihneasca sau sa aiba parte de liniste el sta pe o banca cu telefonul in mana. E ocupat cu telefonul si nu prea e atent la ce se intampla in jurul lui. Fata isi ia o punga cu popcorn si se aseaza pe o banca care e pe partea opusa fata de banca lui. Tentatia de a se aseza pe banca care e in fata lui e mare insa lipsa de curaj e si mai mare asa ca se pune pe o banca mai incolo dar tot poate sa il priveasca. Din fericire pe acolo nu prea trec oameni in aceasta zi asa ca ea poate sa manance popcorn si sa se uite la el ca la un film.Desigur asta doar daca filmul nu se uita la tine.
Tanara vede cum el isi ridica privirea din telefon si imediat se uita in alta parte. Dar tentatia e din nou mare si trebuie sa vada la ce sa se uita el.Isi intoarce usor capul exact cand si el isi intoarce privirea spre ea. Doua secunde se privesc si din nou lipsa curajului o face sa se uite in alta parte.El se mai uita putin la ea apoi isi pune telefonul in buzunar si pleaca trecand exact prin fata ei. Fata continua sa manance popcornul iar cand termina arunca punga la gunoi si incepe sa mearga spre iesirea din parc.
Iesirea mare e alcatuita din o poarta mare si doua porti mai mici una intr-o parte si una in cealalta parte.Ea iese pe poarta din dreapta iar el iese pe poarta din stanga.O fractiune de secunda cei doi se privesc in ochi apoi aproape in acelasi timp el face la stanga iar ea la dreapta. Dupa alte cinci secunde ea isi intoarce capul in spate si vede cum el merge linistit inainte.Peste alte doua secunde el isi intoarce capul in spate si o vede cum merge inainte.

Cat mi-as dori ca aceasta postare sa se intample si in viata reala 8->
Credeti ca e posibil ca doua persoane sa se sincronizeze atat de bine intr-o singura zi?

Wednesday, November 28, 2012

Povestea se repeta

Ghiciti ce!
Nu am mai scris o postare normala de cam 6 sau 7 zile. Stiti ce inseamna asta? Da! Inseamna ca o sa scriu o postare lunga in care veti afla ce imi trece prin cap. In aceste minute in care scriu grijile nu mai exista.
Cum as putea sa incep? Nu cred ca am un inceput asa ca voi trece direct la inima subiectului.
Se repeta prima poveste legata de un el, cea pe care probabil o stiti cu totii pentru ca am vorbit foarte mult despre ea. Totusi nu am ce face daca asa s-a intamplat. Poate ca viata vrea sa ma mai invete inca ceva. Problema e ca nici din prima poveste nu stiu ce ar fi trebuit sa invat. Acum ce as putea invata din a doua? Oricum, lasand asta cinci minute la o parte o sa va spun cum e a doua poveste.
Va amintiti cei care ati citit sau poate nu va amintiti dar totusi am facut o postare in care am descris cum as vrea sa fie viitorul meu prieten. Cam peste doua sau trei saptamani l-am vazut. Sa nu credeti ca din intamplare ci mi l-a aratat cineva. El insa nu stie ca exist si sunt aproape sigura ca nu m-a vazut nici macar o secunda. Pana aici nu este nici o problema nu?
Totusi exista posibilitatea ca el sa nu stie niciodata ca exist. Ei! Aici apare o diferenta intre cele doua povesti. In prima poveste am zis cum as vrea sa fie, a aparut, si un an intreg nu a stiut ca exist dar totusi aveam adresa lui de messenger si numele de la facebook.Ce ne-am face noi fara mess si facebook?:))
Oricum, in povestea a doua nu am adresa lui de messenger iar pe facebook-ul lui sufla vantul. Probabil veti spune ca pot incerca sa fac rost de id lui de la alte persoane.Am incercat sa fac si asta dar inca nu am primit nici un raspuns si au trecut doua saptamani.
E adevarat ca inima mea a cam inghetat dar cred ca se poate dezgheta usor daca vede ca cineva merita atentia ei si merita ca ea sa tina la el. Asa ca problema mea e urmatoarea: cum fac rost de id lui sau cel putin cum ii arat ca exist?
Eu nu am nici un raspuns la aceasta intrebare, voi aveti?
Cat timp va rascoliti mintea ca sa gasiti un raspuns eu va mai zic o problema.
Hai sa zicem ca reusesc cumva sa ii arat ca exist si sa obtin id lui. Dar daca el ma detesta la fel ca cel din prima poveste? La urma urmei povestile astea doua seamana cam prea mult.
Eu nu prea am curaj.De fapt nu am deloc curaj dar atunci cand apare ceva ce vreau renunt foarte greu.
Acum probabil va intrebati de ce zice Denisa atatea si de ce ne ameteste in halul asta?
Asa ca o sa zic care sunt ideile principale:
1.Imi place de cineva.
2.Vreau sa stie ca exist dar nu stiu cum sa fac asta.
3.Daca afla si nu ma vrea ce ma fac?
Nu cred ca as mai avea vreodata puterea de mai tine la un baiat.
Imi este atat de frica din cauza faptului ca prima poveste s-ar putea repeta incat nu am curajul nici sa o incep pe a doua...

Ccand m-am gandit sa fac postarea asta aveam alta intrebare in minte, si anume:
Pe o scara de la 1 la 100 cat de rau e sa iti deschizi singura usile asa cum incerc sa fac eu acum?

Intrebarile din seara aceasta sunt:
Cum fac rost de id lui ?
Pe o scara de la 1 la 100 cat de rau e sa iti deschizi singura usile ?
Mi-ar placea sa vad cat mai multe raspunsuri mai ales la a doua intrebare.
In rest din nou imi cer scuze ca nu am mai trecut pe la voi, liceul e de vina si va urez o seara frumoasa !>:D<

Wednesday, November 21, 2012

Cuvinte catre inima inghetata

Inima mea vreau sa imi raspunzi la o intrebare.
De ce nu mai simti absolut nimic?
Chiar ai inghetat atat de tare? Chiar te-a ranit atat de mult incat ai inghetat bocna?Chiar l-am lasat eu sa iti faca asta?
De ce nu simti nimic pentru altii? De ce nu mai vrei sa reactionezi atunci cand creierul iti spune ca a vazut ceva de care ii place? Inainte nu erai asa. Inainte iti pasa si iti adunai tot curajul si incercai macar sa vorbesti o singura data si apoi puteai sa renunti daca iti dadeai seama ca nu o sa mearga nimic. Si acum? CE FACI?!! Renunti inainte sa incepi?! Ce e cu tine?! Ai murit de tot? Existi in corpul meu doar fizic? Doar atat cat am nevoie sa traiesc? Dar cum ramane cu sentimentele? Nu mai vrei sa simti nimic? Stiu ca poti.Sau cel putin cred ca poti dar chiar nu te mai face nimeni sa te opresti o secunda din a mai bate doar pentru ca l-ai vazut la 5 metri distanta asa cum ai patit in trecut de multe ori? Nu crezi ca este cineva care sa merite atentia ta? Eu as zice ca da dar nu iti pot porunci sa simti. Asta doar tu decizi si tu alegi pentru cine o sa simti ceva. Asta doar daca te gandesti sa iubesti pe cineva sau macar sa tii la el.
Mie mi-ar placea sa te trezesti o data inima mea! Stiu ca esti rece si ca la tine e iarna de prin august dar asa e viata. Eu vreau sa merg inainte, tu vrei sa stai pe loc pentru totdeauna.Ce spui? Cine crezi ca o sa castige? Da... Stiu si eu ca ai castigat mereu si ca tot cum ai vrut tu am facut pana la urma.Totusi daca te hotarasti vreodata inima mea draga sa acorzi importanta cuiva sa ma anunti si pe mine ca sa stiu si eu cui sa zambesc.

Monday, November 12, 2012

Cand vine vorba de crezut

Mai de mult, inainte sa il intalnesc pe el aveam o credinta, in interiorul meu aproape oarba.Nu imi bateam prea mult capul ci doar ziceam ceva ce credeau inima si creerul meu la un loc si fix aia se intampla.Ma credeti? Nici eu nu prea m-as crede insa asa este.De multe ori legat de relatii ce am zis eu s-a adeverit. Va dau un exemplu.
O prietena buna de a mea placea un baiat.Ea mi-a zis de el si cand mi-a aratat si o poza cu el am zis asa:
-D. eu nu te vad langa baiatul asta.Am senzatia ca sunteti paraleli.
Vreti sa stiti cat a durat relatia lor? Doua zile.Da! Ati citit bine.Doar doua zile.Sa nu credeti ca o relatie de doua zile o caracterizeaza pe prietena mea.Ba dimpotriva.
S-au mai intamplat situatii asemanatoare insa atunci cand a aparut el mi-am concentrat atentia asupra lui si incetul cu incetul am incetat sa mai cred.De atunci nu s-a mai intamplat cum vroiam eu sa cred ca se va intampla...pana acum.
Insa o data inima si creerul meu au zis sa lucreze impreuna.Creerul a analizat informatiile iar inima s-a uitat atent si a zis ce simtea ea.In seara aceasta mi s-a cofirmat ce am crezut si m-am intrebat asa:
"De ce de mai multe ori s-a intamplat cum am crezut?Poate pentru ca am crezut cu toata fiinta?"
Chiar imi placea sa am o credinta oarba.Ma facea sa ma simt bine si eram sigura ca se vor intampla lucruri bune.Chiar asa si era. Acum stau si imi zic ca daca nu il cunosteam pe el viata mea ar fi fost mult mai frumoasa.Totusi am inteles ca asta a fost o lectie pentru mine la care am luat o nota cam mica.Nu stiu ce ar fi trebuit sa invat din lectia asta stiu doar ca inima mea a inghetat.Oricum nu asta era ideea de la care a pornit aceasta postare.

Intrebarea din aceasta seara:
Are creerul o putere atat de mare cand vine vorba de crezut?

Sunday, November 4, 2012

Ce faci viitorule?

Printul meu din viitorul indepartat sau apropiat vreau sa te intreb ce ai facut ieri si azi?
Oare te-ai gandit la mine?La cea pe care va trebui sa o suporti toata viata.La cea care o sa te enerveze de atatea ori incat o sa iti vina sa spargi toate geamurile din casa.La cea care o sa mearga sa doarma in alta camera cand o sa incerci sa o faci geloasa fiind constient ca ea e prietena foarte buna cu gelozia si mai e si incapatanata pe deasupra.
Acesta e adevarul, asa sunt acum si nu cred ca ma voi schimba prea mult peste 5 ani atunci cand as vrea eu sa ne intalnim insa iti scriu acum aceste randuri ca atunci cand ne vom certa sa iti dau sa citesti si sa fii sigur ca eu ma supar doar atunci cand imi pasa.Asa ca ar trebui sa te bucuri cand o sa ma supar pe tine.
Totusi stau acum in fata monitorului asternand cateva cuvinte pe acest blog cu un gand in minte.
Oare tu te gandesti la mine? La viitoarea ta partenera sau saruti vreo fata in frigul de afara pe intuneric in spatele unui bloc?Ii spui ca o iubesti si ca e totul pentru tine?Sau doar cauti o metoda de a te incalzi?Eu una sper sa nu fie nici-o varianta din acestea doua.In cazul in care vei vrea sa stii de ce atunci cand vei citi asta o sa spun si motivele.
Nu m-ar deranja daca i-ai spune ca o iubesti si ca e totul pentru tine ci doar ar fi ca un pumn tare in scutul meu de rabdare.Insa stau acum si ma gandesc ca nu se compara cateva luni de relatii aiurite cu faptul ca vei sta cu mine pana cand moartea ne va despartii.De fapt, nici atunci nu ne vom despartii pentru ca ne vom revedea acolo sus.
Referitor la a doua varianta sincer nu m-ar supara absolut deloc faptul ca acea fata nu inseamna multe pentru tine dar nici sa fii cu cineva doar asa pentru ca ai tu chef nu e deloc bine.
Pentru aceste cuvinte probabil e de vina acea inspiratia care ma loveste dupa ce nu scriu 3, 4 zile insa de data asta a fost de vina si gandul meu care a aparut din senin.Doar stateam pe scaun si m-am intrebat:Oare jumatea mea se gandeste la cea care ii va fi sotie cum fac eu?

Hmm, o intrebare cam dificila nu?Asa este mai ales ca o parte din mine inca nu crede in existenta ta.Nu crede pentru ca si-a dorit diferite lucruri mari sau mici pe care nu le-a primit si nu mai are acea putere de a crede insa ceva ce ma defineste e incapatanarea.Daca de multe ori e un defect, in unele cazuri este o calitate.Insa mai este o problema.Stii care?Intre ce crede inima si ce vrea creerul sa creada ajutat de incapatanare, tot inima castiga.Asta va fi foarte bine pentru tine daca vei reusi sa o incalzesti pentru ca acum e cam rece.
Intrebarea din aceasta seara:
Oare el se gandeste la cea care ii va fi alturi toata viata?

Thursday, October 4, 2012

Doar aberatii

Astazi mi-am facut ceva timp si pentru citit alte bloguri si pe un blog am gasit aceste cuvinte.
"intotdeauna va exista acel cineva special care ne va face sa ne simtim minunat"

Voi chiar credeti asta?Voi puteti sa credeti asta? Se potrivetse in cazul vostru aceasta fraza?Este in viata voastra cineva special care va face sa va simtiti minunat?
Chiar as vrea sa stiu pentru ca la mine nu este si nici nu a fost.

Cred ca am mai zis asta si o mai zic.Liceul e de vina ca nu mai scriu asa des si probabil tot el e de vina ca nu mai am ce sa scriu.
Poate ati observat sau nu dar cele mai multe postari de pe blogul meu meu sunt: povestile, postarile despre un anumit el sau legate de un anumit el si poeziile.
Povestile- din pacate scoala nu imi permite sa scriu prea mult la povesti
Postarile legate de un anumit el- din fericire, cred, nu mai exista un anumit el asa ca nu mai am ce sa scriu
Poeziile: ei bine poeziile erau legate de sentimentele mele cum bine v-ati dat seama. Acum insa nu mai am sentimente ci am doar o inima rece, aproape inghetata.

In aceasta perioada am senzatia ca toate usile mele sau inchis si nu s-au mai deschis altele.Probabil trebuie sa astept sa se deschida nu?Ei bine oricum nu am ce face dar poate cineva sa confirme ca se vor deschide altele?Chiar imi doresc din toata inima sa imi spuna cineva ca intr-adevar se vor deschide si poate vor fi legate si de un alt el. Chiar vreau asta dar mai mult de atat vreau adevarul.

Linkwithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...