Coşmarul

Capitolul 6

A doua zi când Melissa deschide ochii soarele este sus pe cer strălucind destul de tare pentru această perioadă a anului. Fară să ştie de ce sau ce a cauzat asta ,tânăra are o stare foarte bună .Se pregăteşte pentru şcoală ascultând melodia care se difuzează la radio şi anume  Sore-beautiful life. Fredonează în timp ce îşi dă cu peria prin părul şaten,apoi îşi dă cu foarte puţin ruj după care se uită la telefon pentru  a vedea cât este ora .Conform ceasului ei peste puţin timp ar trebui să meargă spre staţia de autobuz .Coboară scările repede apoi salută când ajunge în bucătărie.
-Bună dimineaţa mami,tati!
-Bună dragă! o salută părinţii ei aproximativ în acelaşi timp.Te simţi mai bine?
-Mă simt extraordinar dar nu ştiu de ce ,le zice aceasta aşezându-se la masă.În clipele următoare cei trei iau micul dejun apoi Melissa se ridică îşi ia geanta şi după ce le spune părinţilor că se vor vedea mai târziu pleacă spre staţie.Mergând pe stradă zâmbeşte deoarece deşi este luna octombrie afară este destul de cald însă tinerei îi place asta deoarece ea iubeşte căldura.Ajungând în staţie observă că  sunt mai mulţi elevi din liceu cunoscuţi de ea aşa că îi salută  primind înapoi salutări de la ei .Printre cei care se află în staţie este şi Bianca prietena ei cu Alexandra sora mai mică.
-Ca să vezi, eşti încă în viaţă  Melissa? întreabă Bianca îmbrăţişând -o pe prietena ei.
-De ce nu aş fi în viaţă ?întreabă tânăra râzând.
-Ei, ştii că glumesc .Deci cum a fost?
-Cum? Aaa da! Mă simt  mai bine ,nu mai îmi este rău.
-Ce? Nu la asta mă refer. Ce ai făcut ieri cu ştii tu cine?
-Ha?Ştiu eu cine? Bianca ştii că te iubesc dar azi cred că baţi câmpii.Uite că vine autobuzul.Deci Alexandra  îţi place liceul nostru? Te-ai acomodat ? Întreabă Melissa când autobuzul se opreşte iar cei din staţie încep să urce.
-Da, îmi place aici... spune aceasta încercând să zâmbească, însă este clar că ceva o preocupă.Din
această cauză Alexandra nu a scos prea multe cuvinte nici ieri şi nici alaltăieri iar Melissa a observat asta.Cele trei fete urcă în autobuz, Melissa fiind ultima.Priveşte spre cei care stau pe scaune şi îi observă pe Claudiu şi pe Lidia ,fiind foarte aproape unul de altul. Pe scaunele din dreapta celor doi şi în spatele, respectiv faţa lor sunt oameni care se pare ca se distrează de minune alături de Claudiu si Lidia. Aceasta poartă o maletă strâmtă cu decolteu, pe deasupra având o vestă neagră care ar trebui să mai acopere decolteul însă nu îşi face treaba.Este îmbrăcată cu o fustă strâmtă gri şi colanţi albi iar tocurile pantofilor cu toc înalt, produc sunete ce îi aduc Lidiei multe priviri admirative de la băieţi şi invidioase de la fete. Fiind ocupată cu analizatul acelei scene ce nu o face să se simtă deloc bine, Melissa  nu observă că toti înafară de ea stau jos iar autobuzul porneşte în viteză făcând-o pe Melissa să cadă pe genunchii unei persoane.Dându-şi seama în ce poziţie se află, se adună aşezându-se repede pe scaun lângă acea persoană.Cu obrajii puţin roşii îşi întoarce uşor privirea spre cel de lângă ea şi vede un păr brunet puţin ciufulit şi doi ochi căprui pătrunzători privind-o.
-Aaa... îmi pare rău pentru mai devreme, spune ea mutându-şi câteva clipe ochii de pe chipul lui frumos, însă imediat se uită din nou la el zâmbind.Ceva din adâncul ei îi spune că l-a mai văzut înainte sau că îl ştie de undeva însă nu reuşeşte să-şi amintească de unde.Totuşi alungă căutarea prin memorie pentru că el întoarce capul spre geam exact când de afară se aude un tunet.

Va urma

Read More

Cosmarul

 Capitolul 4

Melissa încremeneşte gândindu-se că într-adevăr el nu este un om normal.Mai întâi îi aude vocea în mintea ei, iar acum îi citeşte gândurile ? Aşa ceva nu poate fi posibil.Ea îl priveşte înghiţând în sec, ceea ce nu rămâne neobservat de Teo. Acesta spune încet ca numai ea să audă :
- Se pare că persoana care a avut cartea a vrut să îşi arate talentul. Uite ce a desenat. Acesta se apropie de Melissa ca să îi arate desenul. Tânăra simte parfumul lui puternic care o face să devină agitată fară voia ei. Nedorind să fie aşa aproape de el ridică repede mâna şi întreabă:
-Pot să merg la baie?
-Da, răspunde doamna profesoară fără să îşi ia ochii din cartea ei. Melissa iese repede pe uşă simţind că privirea lui Teo este asupra ei. Ajunge la baie şi se dă cu apă rece pe faţă simţind că începe să se liniştească. Totuşi când se uită în oglindâ observă că faţa ei este albă. Uşa se deschide şi o tânără cu părul lung brunet şi ochii căprui , cu tenul deschis întră privind-o atentă pe Melissa.
- Eşti bine? Arăţi cam palid.
-Nu am nimic, nu am mâncat prea mult dimineaţă. Voi fi bine.
-Eşti sigură? Vrei să te ajut cumva?
-Nu, nu este nevoie... Eu doar... mă duc acasă.
Melissa pleacă aproape fugind şi o ţine tot aşa jumătate de drum dar când oboşeşte se opreşte trăgându-şi sufletul. Ziua ei începuse atât de bine iar într-o clipită totul a devenit rău. Mai bine zis la apariţia lui şi a cuvintelor auzite în mintea ei '' vei păţi ceva rău'' . ''Poate sunt eu paranoică, poate doar mi se pare. Cred că am  înnebunit. E doar un tip care se dă mare'' Îşi spune ea, zâmbind uitându-se prin jur ca să vadă unde se află. Astfel dă cu ochii de o persoană care îi face zâmbetul să despară. La câţiva metri distnţă de ea se află Teodor care zâmbeşte din nou malefic. Melissa îl priveşte uimită nevenindu-i să  creadă cele care se întâmplă. În mod normal nu ar fi reacţionat aşa însâ de la apariţia lui se pare că tot corpul ei a luat-o razna. Are senzaţia că aude cuvinte ce nu au fost rostite, o cuprinde frica destul de des, i se face rău iar acum acel băiat stă la câţiva metri distanţă de ea.
-Nu... asta nu se poate, zice ea şi începe din nou să fugă. Fară să bage de seamă vrea să treacă strada exact când o maşină vine în viteză. Din fericire maşina pune frână la timp iar Melissa continuă să alerge spre casă lăsând în urmă şoferul uimit şi pe Teo. Acesta se opreşte din zâmbit urmârind-o pe Melissa cum se depărtează tot mai mult dispărând din raza lui vizuală.
-Eşti nebun?! întreabă fata brunetă care a intrat în baie vrînd să o ajute pe Melissa, apărând dintr-o dată lângă Teo.
-Doar după tine, Elena.Cu ce te pot ajuta în această zi frumoasă?
-Nu ai înţeles care e misiunea ta?Trebuie să o convingi să vină cu noi de bun

ă voie dar tu ce faci? O sperii de moarte? Şi oricum, cum ai ajuns aşa de repede aici?
-Am ieşit din clasă imediat după ea dar ai intrat in baia aia şi am crezut că îi explici tu cum stă treaba. Însă când a ieşit fugind am urmărit-o cu ajutorul unui om cu maşina.
-Vrei să spui că i-ai controlat creierul ca să facă ce vrei tu.
-Da, dar cum ai zis tu, Elena, sună mai urât.
-Rezolvă asta Teodor. Nu trebuie să se teamă de tine, trebuie să te placă.Fă-o să uite ziua asta şi poartă-te frumos. Îi spune tânăra privindu-l foarte serioasă cee ce se pare că nu îi place deloc tânărului. Acesta se apropie mult de ea şi îi spune plin de răutate.
-Mai uşor cu oridinele, dragă. Ai uitat ce s-a întâmplat ultima oară când ai crezut că poţi să faci ce vrei? Nu cred că vrei să îţi amintesc.Cicatricea de pe spatele tău încă nu s-a vindecat. Acesta pleacă lăsând-o pe Elena singură fără să îi spună dacă va îndrepta situaţia sau nu.

Va urma

Read More

Cosmarul

 Capitolul 3

Melissa îl priveşte cu ochii mari înspăimântaţi fără să poate scoate vreo vorbă. În mod normal aşa ceva nu ar fi speriat-o însă de această dată pur şi simplu nu poate stăpâni teama ce a cuprins-o. Încearcă din răsputeri să se adune şi reuşeşte în cele din urmă să zică destul de tare astfel încât toată clasa inclusiv doamna profesoară să o auda.
-Nu...
-Domnişoară Melissa? Vrei să ne împărtăşeşti şi nouă despre ce vorbeaţi tu cu tânărul.... zice aceasta şi face o pauză pentru a se uita pe o hârtie, apoi adaugă:Teodor?
-Îmi puteţi spune Teo, doamnă.
-Bine, Teodor! Ce-ar fi ca tu cu domnişoara Melissa să staţi în aceeaşi bancă la ora mea?Văd că aveţi ce discuta deşo eşti nou.Hai, ridică-te şi fă schimb cu partenerul Melissei.
Cei doi fac schimb de locuri spre oroarea Melissei care încă nu înţelege ce se întâmplă.Ca nefericirea ei să fie şi mai mare soarta face ca locul de lângă Claudiu să fie acum liber, aşa că Lidia se grăbeşte şi zice:
-Pot să stau eu lângă Claudiu.
-Eşti sigură că vrei doar să stai? se aude o voce din clasă şi toţi încep să râdă. Chiar şi Claudiu se uită la ea şi zâmbeşte, aceasta înroşindu-se. Melissa îşi întoarce privirea de la cei doi exact când doamna profesoară spune:
-Gata! liniştiţi-vă!Să nu vă aud. Deschideţi manualul la pagina 40 şi citiţi rezumatul.Aveţi 10 minute la dispoziţie apoi trecem la întrebări.
Se aud foşnetele paginilor însă Melissa nu face nici o mişcare.Ziua ei perfectă nu mai este la fel. Claudiu nu mai stă cu ea, ba chiar i-a zâmbit Lidiei şi ar putea jura că a auzit vocea tipului de lăngă ea în mintea ei spunându-i că va păţi ceva rău. Îşi întoarce incet privirea spre el observând că acesta o priveşte zâmbind smechereşte.
-Ai grijă, îi spune el încet ca numai ea să audă.Fata aia  pare că vrea să ţi-l fure pe Romeo. Dar hei, vezi partea bună a lucrurilor. Nu va trebui să mori la finalul poveştii. Sau da? întreabă acesta , zambetul  malefic revenindu-i pe chip.
-Cine eşti? întreabă ea în cele din urmă, frica de înainte dispărând încetul cu încetul.
-Hm, o întrebare interesantă.Fosta mea prietenă îmi spunea coşmarul dar nu mai este printre noi că să îţi poată confirma asta. Însă dacă mă rogi frumos îţi pot demonstra de ce îmi spunea aşa. Acesta îşi întoarce capul spre cartea lui şi începe să citească.
Melissa îl examinează nereuşind să îşi dea seama  dacă vorbeşte serios sau nu. Este sigură totuşi că ceva nu e înregula cu baiatul ăsta. O sperie însă prezenţa lui în clasă pare foarte normală pentru toţi ceilalţi. Deşi este nou nimeni nu-i acordă atenţie aşa cum ar fi fost în mod normal. Toţi sunt preocupaţi cu treburile lor obişnuite. Melissa îl priveşte foarte atentă observând că arată bine. Are părul brunet puţin ciufulit, iar ochii căprui închis. Tenul lui este măsliniu şi în ciuda tricoului negru oarecum larg pe care îl poartă se poate observa că are un abdomen bine făcut. Melissa îşi dă seama că Teo este chiar frumos, poate chiar mai frumos ca şi Claudiu. Acesta este mai degrabă adorabil în timp ce Teo este frumos ca un fotomodel din revistele prietenei ei Bianca. De parcă ar fi auzit ce gândeşte Melissa, acesta îşi întoarce capul spre ea zâmbind.

                                                                                                                                        Va urma

Read More

Coşmarul

Capitolul 2

Ora de fizică extrem de plictisitoare a doamnei Rebeca Foster, care este şi directoarea liceului, este pe punctul de a se termina.Ceasul enorm de pe perete arată că mai sunt 5 minute din oră.Din păcate ceasul rotund este aşsezat pe peretele din faţa elevilor sşi din spatele profesoarei.Dacă doamna Foster ar fi avut ceasul în faţa ei poate că nu ar fi început în ultimile 10 minute să citească din cartea ei extrem de groasă cu voce tare.

Melissa oftează în sinea ei şi aruncă încă o privire spre ceasul ce pare că îşi mişcă acele şi mai încet ca acum un minut.Doar câteva minute o despart de locul meu, alături de Claudiu, unul dintre cei mai drăguţi băieţi din şcoală care de câteva zile, aproximativ o săptămână se uită la ea iar acum 3 zile  a intrebat-o dacă nu vrea să stea cu el la ora de română, fiind singura oră care le este comună. Bineînţeles că tânăra a zis da.Poate din cauză că îi place de el, oarecum, sau poate ca să îi facă în ciudă Lidiei Lebron, o fiţoasă care i-a fost cea mai bună prietenă până anul trecut când fară un motiv pe care să îl ştie Melissa , aceasta a încetat să i se mai adreseze Melissei.O ignora complet aşa că tânăra  s-a gândit să facă la fel cu ea. Şi-a dat seama după cum se uită la Claudiu că îl place şi încă destul de mult, aşa că atunci când el a intrebat-o daca vrea să stea cu el, conştientă că Lidia este în spatele clasei şi aude, automat răspunsul ei pentru Claudiu a fost da.

Acum abia aşteaptă să se sune de pauză.S-a aranjat de dimineaţă şi este mai mult ca sigură că ayi poate fi ziua în care Claudiu îşi va lipi buzele de ale ei.Cu siguranţă va inventa o scuză ca să meargă amândoi într-un loc mai singuratic unde fără să o anunţe o va săruta.Cam aşa spun majoritatea fetelor că procedează iar Melissei nu îi displace deloc această tactică.Totuşi abia aşteaptă să vadă dacă zvonul este adevărat sau nu.Aruncă încă o privire la ceasul din faţa ei şi zâmbeşte cand aude.... Trrrrrr!

Ziua ei chiar a început minunat.Ajunge repede la baie şi spre norocul ei nu este nici o fată aici.Se aranjează în oglindă şi se îndreaptă spre uşă când intră 2 fete.Aceasta aşteaptă ca ele să treacă pe lângă ea, apoi iese însa înainte să inchidă uşa în urma ei aude:

-Ea e prietena lui Claudiu?Acum nu mai am nici o şansă.

Remarca fetei o face pe Melissa să zâmbească. "Bineînţeles că nu mai ai nici o şansă" îşi zice aceasta în gând şi merge spre clasa unde are ora umătoare.

Claudiu stă în uşă cu alţi băieţi zâmbind din când în când unor fete care îl salută sau mai bine ziz fliltrează cu eş.Când o vede pe Melissa le zice ceva băieţilor care pleacă zâmbind aruncând o privire spre tânără.

-Melissa!Frumoasă ca întotdeauna.Ce zici de ora de româna? Nu este cam plictisitoare?

-Nu toate orele sunt plictisitoare? întreabă aceasta zâmbind gândindu-se că într-adevăr azi e ziua când o va săruta.El râde la auzul cuvintelor ei, dupâ care spune:

-Îmi place cum gândeşti.Ce ai zice să lipsim ora asta? Nu vrei să facem ceva mai interesant?

-Cum ar fi? întreabă ea încercând din greu să îşi stăpânească fericirea.Nu vrea ca el să realizeze cât de încântată este de  propunere.

-Găsim noi ceva, spune el cu zâmbetul pe buze, luându-i o şuviţă din părul şaten deschis între degete.

-Romeo?Julieta? Nu vreţi să vă păstraţi pentru ora de română? se aude vocea unui tânăr care zâmbeşte batjocoritor privind-o în special pe Melissa.Doar aveţi grijă ca povestea voastră de dragoste să nu se termine ca a lor.

Clopoţelul sună, ceea ce îi face pe cei 2 să intre în clasă aşezându-se în aceeaşi bancă.Ceea ce nu au observat cei doi este faptul că acel băiat s-a pus în spatele lor. Melissa stă şi se gândeşte la el nereuşind să îşi dea seama  de unde îl cunoaşte.Sau poate i se pare că are ceva cunoscut? Dar ce?Vocea? Chipul?Zâmbetul? Ochii? Fără să vrea îşi întoarce capul în spate dând cu ochii de zâmbetul care este la fel ca înainte batjocoritor. "Vei păţi ceva rău" aude vocea lui însă fără a-şi mişca buzele, ceea ce este imposibil în viaţa reală după părerea Melissei şi a multor altora.Uimită şi îngrozită începe să tremure în timp ce zâmbetul lui lui devine malefic.

                                                                 Va urma

Read More

Coşmarul

 Capitolul 1

Lumina bate cu o putere de nedescris, luminând întregul ţinut.Chiar dacă ar trebui să fie noapte , lumina puternică nu lasă acest lucru vizibil. Fiecare colţişor este luminat cu putere,pereţii fiind incredibil de albi.
În clădirea din centrul ţinutului totul este liniştit şi calm. Locul pare nelocuit chiar dacă înăuntru încăperile strălucesc datorită culorii albe ce este peste tot. Liniştea de mormânt este alungată dintr-o dată de sunetul slab al unor paşi, ce se îndreaptă spre o cameră.Uşa acelei camere s-a deschis cu un scârţâit uşor, iar ea păşeşte înăuntru.Se uită prin cameră, până când îl zăreşte cu faţa spre fereastră. Plecându-şi capul în semn de respect către superiorul ei, tânăra cu ochii albaştri asemenea cerului, întreabă:
-M-aţi chemat domnule?
-Da, Elena.Este timpul.Cei de jos au pornit deja.Trezeşte arma secretă, avem nevoie de el.Îi spune calm, cel de la fereastră fără să îşi schimbe poziţia sau să-şi mişte vreun muşchi.
Tânăra cu ochii albaştri pe nume Elena intră în lumea gândurilor tulburătoare şi nu este sigură dacă să-şi întrebe superiorul sau nu.Este o situaţie dificilă şi nu vrea să o dea în bară.Îi este de ajuns că a pierdut două misiuni din cauza neatenţiei, acum chiar nu mai poate să o dea în bară.Totuşi cât de importantă este această misiune dacă şeful ei îi cere să trezească arma secretă? Fiind prinsă în gânduri, Elena nu observă când superiorul o priveşte cu coada ochiului. Doar vocea lui o readuce la realitate.
-Ce s-a întâmplat Elena?Este vreo problemă? întreabă el cu o uşoară asprime în glas iar sprâncenele i se arcuiesc puţin.
-Nu este nici o problemă domnule, răspunde aceasta după care face o plecăciune, apoi iese din cameră.O ia la dreapta pe coridor şi merge înainte până când câteva scări ce duc în jos îi taie calea. Se uită în stânga şi în dreapta apoi începe să coboare scările cu o oarecare reţinere. Nu ştie cum va reacţiona arma secretă şi o trec fiorii numai când se gândeşte la cât de rău poate fi.Luându-şi inima în dinţi, Elena apasă pe clanţa uşii pe care scrie: " Nu intraţi" şi aruncă o privire înăuntru, înainte de a călca pragul acelei camere.Spre deosebire de restul clădirii această cameră este dominată de un întuneric nepătrunzător.Încearcă să zărească ceva cu privirea dar din păcate acel negru este extrem de puternic iar ochii ei facuţi pentru lumină nu pot desluşi nici măcar un obiect în acel întuneric.Din păcate pentru ea trebuie să intre acolo riscând să se izbească de mobila invizibilă pentru ea dar foarte vizibilă pentru cel de înăuntru.
Prin cameră trece o adiere blândă de aer care face ca două, trei şuviţe din părul Elenei să se mişte şi se întoarce brusc cu faţa spre uşă, iar pe ceafa ei simte o respiraţie foarte caldă.Ştie că el este în spatele ei, datorită acelei respiraţii şi numai asta îi face pielea să se zbârlească.Partea bună a întunericului de nepătruns este aceea că Elena nu are cum să-l privească în ochi.Cel puţin pentru moment.
-Trebuie să vorbim.Ai o treabă de facut, spune ea privind fix, drept înainte ca şi cum ar fi putut să vadă ceva prin acest întuneric... dar nu este aşa...

Read More

Identitate secreta 19

 Sara povesteste

Drumul spre oras a fost tacut dar placut.Nu a fost o atmosfera incomoda cum ar fi trebuit sa fie intre doua persoane care nu se plac.Adica, eu nu aveam nimic cu Ana.Doamne fereste!Nu mi-a facut nimic rau si intr-adever si eu as fi geloasa daca baiatul pe care il placeam s-ar uita la alta fata.Asa ca totul era bine intre mine si Ana.

Intunericul incepea sa se aseze peste tot cand am ajuns in oras asa ca am aruncat o privire in reflexia de la geam ca sa vad care era situatia cu ochii mei.Din fericire erau foarte bine si nici nu simteam vreo durere in gand.Nici ca se putea mai bine de atat.

Am iesit din masina iar Ana a facut la fel.Stand una in fata celeilalte nu stiam ce sa ne spunem.Eu am fost cea care a spart gheata.

-Multumesc ca m-ai adus.Sincer nu ma asteptam.

-Asa e, m-am purtat cam urat si probabil crezi ca sunt o scorpie dar adevarul este ca si mie imi place putin de Alex.

-Dar mie nu… am incercat sa zic fara sa imi dau seama ca nu imi place de Alex dar constiinta m-a oprit si cu obrazjii rosii mi-am plecat privirea .Ana a zambit bland si a cautat ceva prin poseta ei din masina apoi mi-a intins o hartiuta.

-Ce e asta? am intrebat privind-o in ochi.

-Numarul de telefon al lui Alex.Puteti sa mai tineti legatura.La cat de bine il cunosc eu stiu ca nu o sa il incante vestea ca ai plecat.

-Multumesc.Din nou.

-Lasa multumirile.Poate o data si o data o sa am nevoie de ajutorul tau asa ca nu vreau sa imi multumesti acum.

Cu astea fiind zise Ana s-a urcat inapoi in masina iar eu m-am intors si am plecat cu acea hartiuta stransa bine in pumn spre statia de autobuze.Poate ca la un moment dat aveam sa ii dau un mesaj lui Alex.Nu parea o idee atat de rea si incercarea moarte nu are.

Am urcat scarile autobuzului, am platit biletul si m-am asezat pe un scaun de langa geam.Nu erau multi inauntru dar nici putini.Cert e ca mai erau cateva locuri libere asa ca nici un strain nu s-a asezat langa mine.Cand usile s-au inchis afara cerul era intunecat dar strazile aveau multe lumini.Fiind prea concentrata la cei de afara inb timp ce autobuzul inainta am uitat de ochii mei pana cand o fetita de pe trotuar s-a uitat prea mult si prea uimita la mine.Atunci m-am uitat pe furis in oglinda retrovizoare din fata a soferului si in loc de ochii mei caprui am vazut culoarea galbena in ambii ochi cu o linie neagra verticala specific ochilor de pisica.Cu o miscare rapida mi-am mutat privirea spre picioarele mele si cu mainile am inceput sa imi aranjez parul astfel incat sa stea in ochi.Speram ca asa lumea nu va baga prea mult de seama ce fel de ochii sunt si in cel mai rau caz puteam sa le spun ca sunt lentile de contact si ca am 12 pisici.Atunci m-ar fi crezut o ticnita innebunita dupa pisici si asa aveam sa scap basma curata pana cand aveam sa imi cumpar perechea de ochelari de soare la care m-am tot gandit.Da!Asa avea sa fie bine.Daca aveam norocul sa gasesc si o slujba la care trebuia sa muncesc doar ziua atunci totul ar fi mers ca pe roate.Ma rog, cat ar fi putut sa mearga bine in conditiile de fata.

Fiind putin obosita am inchis ochii cu gandul sa atipesc pret de cateva secunde deoarece distanta pe care trebuia sa o parcurg nu era prea mica. Cand am deschis ochii din nou am observat ca in autobuz au mai ramas soferul si o doamna batrana.Din fericire m-am uitat pe geam si am recunoscut imediat locul.Eram unde trebuia sa fiu asa ca am coborat atunci cand soferul a oprit.Am vazut-o si pe batranica dandu-se jos din autobuz si pornind in directia opusa mie.Am asteptat ca vehiculul sa porneasca din nou si abia atunci am traversat strada.Se pare ca in seara asta norocul era de partea mea pentru ca strazile pareau pustii.Nu se auzea nici un sunet de animal sau de om.Doar o adirea de vant mai trecea din cand scotand un sunet insa nu zabovea mult si imediat disparea.Din punctul meu de vedere era mai mult decat perfect.Insa poate prea perfect.Nu stiam cat era ceasul dar parea cam strainiu faptul ca strazile erau atat de goala si parasite.

Nu am stat mult pe ganduri la asta ci am considerat doar ca ma aflam intr-un cartier foarte linistit.Bineinteles ca si acest lucru se afla in favoarea mea si am zambit cand am vazut blocul in care urma sa stau.Cheia se afla in cutia postala aflata la parter alaturi de celelalte cutii postale ale oamenilor iar cifrul il stiam doar eu.

Chiar cand ma gandeam ca totul a decurs bine si ca poate asta insemna ca o sa am o viata frumoasa de acum inainte, l-am vazut.Era un om ce statea la baza scarilor de la bloc imbracat din cap pana in picioare in negru si ma priveam cam insistent.Nu ma mira acest lucru avand in vedere ce ochi aveam dar am ramas blocata si nu am mai putut face nici un pas cand i-am vazut ochii rosii.Sclipeau ca doua luminite puternice si atunci am simtit ca sunt in pericol.A zambit cu toti dintii la mine apoi in secunda urmatoare m-am trezit cu el in fata mea.

-Bau!

Am tresarit si am dat sa fac un pas inapoi dar nu am calcat bine si am simtit cum cad insa doua brate m-au prins inainte sa ajung jos.Ii priveam fata inspaimantata de frica si aproape ca incepeam sa tremur insa el mi-a zis:

-Ar trebui sa ai grija.Nu vreau sa te lovesti.Uite, eu sunt… a inceput el sa zica si m-a lasat usor jos dar nu am stat sa ascult si altceva ci am inceput sa fug incotro m-au dus picioarele.Alergam gafaind insa aveam senzatia ca nu am o viteza normal ci una mai mare.Pentru o secunda m-am uitat inapoi in timp ce alergam ca sa vad daca ma urmareste dar m-am izbit in cineva si am cazut jos in sezut.

-Ahh! am gemut cu ochii inchisi.

-Eu ti-am zis ca o sa te lovesti.

Am deschis brusc ochii si fara sa stiu cum a facut asta atat de repede deja m-a aflam in bratele lui.

-O sa facem o plimbare asa ca ai grija sa nu te afecteze viteza dar nu cred ca este o problema din moment ce esti ca noi.

-Voi? am reusit sa mai zic inainte sa simt ca ma deplasez cu o viteza uimitoare.

                                                                             Va urma

Imi cer scuze ca nu am mai trecut pe la voi, nu am avut chef de nimic in ultimile zile, doar sa ma uit la seriale dar de azi voi incepe sa citesc ce ati scris.

O zi frumoasa! :x

Read More

Identitate secreta 18

Sara povesteste

Ora plecarii in oras era foarte aproape.Mi-am dat seama de asta pentru ca draga de Cristina era deja imbracata cu o rochita rosie mulata pe corp si cam scurta dupa parerea mea dar nu si dupa a ei.Parul ii era lasat liber pe spate iar machiajul nelipsit.Tocmai se dadea cu ruj cand m-a surprins uitandu-ma la ea.

-De ce nu te imbraci Sara?

-Aaaa, eu am zis ca raman aici cu Ana.Nu se simte bine si nu as vrea sa stea singura.

-Crede-ma Ana se simte perfect bine.Sigur nu e alt motiv?

-Cum ar fi? am intrebat-o fiind foarte curioasa la ce se referea.Ceva din mine imi spunea ca avea legatura cu Teo si ea.Eram convinsa de acest lucru dar si mai convinsa eram de faptul ca nu avea sa recunoasca.Ba mai mult, ar fi raspuns ce vroia ea.

-Ai lesinat la restaurant.Ai uitat?

Nu am uitat pentru ca imi amintea ea mereu.Si atunci cand am deschis subiectul cu Teo, poate si in alte dati pe care le-am uitat.Mereu devia convorbirea spre acest fapt cu lesinatul.Uneori era chiar bine pentru ca nu as fi inaintat sa ma dau de gol prin ceea ce spuneam, deoarece gura mea nu putea sta inchisa atunci cand trebuia.

-Nu am uitat si nu am nimic.Chiar vreau sa raman cu Ana.

-Nu inteleg de ce si mi-as dori sa vii cu noi dar nu te pot obliga. 

Mi-a zis ea zambind si poate ca ma inselam dar aveam senzatia ca nu era adevarat ce mi-a spus.

-Te las sa te pregatesti, i-am zis chiar daca deja era gata insa ea nu a mai zis nimic. Am plecat neprivind in urma gandindu-ma ca trebuie neaparat sa plec.

Fix cand am ajuns in salon usa s-a deschis si l-am vazut pe Alex care la randul lui m-a privit dar de data asta nu a zambit ca in alte dati.Ba dimpotriva!Si-a mutat imediat privirea in alta parte.M-a durut putin acest lucru dar trebuia sa merg inainte, sa imi gasesc un servici, un apartament aveam deja si probabil ca mai trebuia sa port ochelari de soare foarte negri seara.Totul avea sa fie bine nu?Da, cat de bine putea sa fie faptul ca trebuia sa evit oamenii seara.

Niciodata nu am obisnuit sa imi fac planuri de inainte pentru ca nu poti stii ce evenimente apar in drum si totul se duce de rapa.Mie imi placea sa improvizez si asta aveam de gand sa fac si acum.

Ajunsa in camera mea am verificat suma de bani pe care o aveam prin buzunare si am considerat ca era de ajuns pentru o calatorie dus cu autobuzul spre micul orasel in care se afla acel apartament al meu.

In linistea care s-a asezat peste camera am auzit usa de la intrare cum s-a deschis si s-a inchis apoi doua faruri au luminat geamul iar sunetul unui motor de masina a spart toata linistea.Asta insemna ca au plecat iar eu eram gata sa pornesc spre noua mea viata.Am deschis usa de la camera si am inchis-o incet in urma mea.Ma gandeam ca as putea disparea fara urma.Astfel Ana ar fi crezut ca am plecat cu ei iar ei ar fi crezut ca sunt cu Ana.Din pacate ea era in salon tastand la laptop.Nu si-a ridicat privirea din acel ecran insa totusi a zis:

-Ce faci?

-Aaa, am vrut sa vad daca esti bine.

-Aha, frumos din partea ta dar eu te intrebam ce faci nu ce nu faci.

De data asta m-a privit cand a rostit acele cuvinte si nu parea ca o sa scap fara vreun raspuns bun.Puteam inventa o multime de motive dar avand in vedere faptul ca Ana nu ma placea puteam sa ii zic adevarul.Nu ar fi contat.

-Plec.

-Asta vad si eu dar unde?

-Ma duc acasa la mine.Multumesc pentru tot si transmite mesajul te rog si celorlalti.

-Vrei sa pleci fara sa iti iei personal ramas bun si nu ai vrut sa mergi cu ei in oras.Sunt curioasa sa aflu de ce ai facut asta dar e treaba ta.Nu te pot obliga sa imi spui ce nu vrei.

Am ascultat cuvintele ei si am zambit fara sa vreau cand mi-am amintit ca mai devreme Cristina mi-a zis ca nu ma poate obliga.Era o asemanare intre doua foste prietene foarte bune asa cum mi-a zis si Cris.

-Ce?De ce zambesti?

-Asta mi-a zis si Cristina.Ca nu ma poate obliga sa merg cu ei.I-am zis insa ea si-a mutat privirea de la mine inapoi la ecranul laptop-ului asa ca am continuat. Stiu ca ati fost prietene.Ea mi-a zis dar nu inteleg de ce daca tu l-ai castigat pe Teo, el sta mai mult cu ea.

-Pentru ca cei doi lucreaza in acelasi loc.

Stiam ca Teo lucra intr-un loc si ca avea destui bani insa nu l-am intrebat niciodata care loc era sau ce facea.Nu e ca nu ma interesa dar el nu aducea niciodata vorba de asta si mereu cand il intrebam imi zicea ca nu are chef sa vorbeasca despre lucru atunci cand e cu mine.Nu vroia sa piarda secunde pretioase.Cel putin asa imi spunea el iar eu cand auzeam asta bineinteles ca uitam de tot.Insa cand am auzit ce a spus Ana mi-am dat seama ca a fost o greseala din partea mea sa ignor treaba cu locul de munca.

-Esti socata?

-Cum?Nu! De ce?

-Pentru ca arati de parca ai fi vazut o fantoma.Nu stiai ca lucreaza in acelasi loc?De fapt de unde sa stii?Nu ai nici o treaba cu Teo iar Cristina nu scoate nici o vorba oricat de mult ai incerca sa o tragi de limba.

-Da, nu am de unde sa stiu.

-Vrei sa te duc eu in oras?

-Nu vreau sa te…

-Nu e nici o problema.Oricum ma plictisesc aici si vreau sa imi cumpar ceva.Imediat sunt gata.

Cu toate astea fiind zise Ana a inchis laptop-ul si a mers pana in camera ei iar eu am ramas in salon cu si mai multe intrebari in minte.

                                                                                                Va urma

Read More

Luni-Poze 11 si La Multi Ani!

La multi ani tuturor!

Va urez un an nou cat mai fericit, plin de dragoste, plin de lucruri frumoase si sa va amintiti ca oricat de grea e viata uneori si oricat de neagra pare pana la urma tot apare soarele.

Succes in tot ce vreti sa faceti si sa va amintiti ca unele dorinte chiar se implinesc chiar daca par imposibile. :x

1

 2

 3

 4

Poza numarul 1 :d

Read More

Din gheata

Din nou ajung sa scriu
Cuvinte pe paginile albe.
Le schimb intruna insa stiu

Ca nu sunt cuvinte slabe.

Acea inima a fost buna candva,
Dar timpul trece si totul se va schimba.
Bunatatea s-a pierdut pe undeva.
A incercat dar nu mai putea mima,
Ca totul e bine, la locul lui,
Cand fericirea a disparut si nu-i.

Poate ca inima e mai rea,
Poate ca inima nu mai e a ta,
Poate ca inima a devenit indiferenta,
Poate ca inima nu mai e perfecta,
Poate ca inima e din gheata,
Poate ca in ea e doar ceata,
Poate ca a uitat cum e bunatatea,
Poate ca a plecat si dragostea,
Poate ca nimeni nu o poate dezgheta,
Dar poate e mult mai bine asa.

Read More

Creier catre inima

Ca s-o luam de la-nceput,
Nu a fost chiar cum ai vrut.
Ai crezut ca poti castiga.
Ai zis ca e doar lupta ta.

Lupte, lupte, si iar lupte.
Poate chiar, mult prea multe.
Rani si lacrimi mai mereu,
Dar sa renunti era tare greu.

Ai stat si ai privit intruna,
Cum vin sageti catre tine, una cate una.
Si totusi ai fi putut face ceva?
Da! Dar n-a fost chiar asa.

Lupta era plina de obstacole.
Iar tu ai incurcat cararile.
Cuvinte aruncate ,intelese gresit.
Au dus mai repede spre sfarsit.

Eu, creierul ti-am spus intotdeauna:
-Inimo! De pe cer nu poti avea luna.
La fel cum inima lui nu e a ta,
Iar dragostea incet va disparea.

Read More

Identitate secreta 11

 Povesteste autorul

-Nici macar un telefon nu ai dat. S-a auzit vocea lui Teo iar pe fata Anei a aparut imediat un zambet insa l-a ascuns inainte sa isi ridice capul de pe genunchi.Nu se uita la Teo ci privea absenta in fata, asteptand ca el sa faca ceva.Stia din propria experienta ca avea sa faca ceva pentru ca unul din lucrurile care au atras-o la Teo era faptul ca ii placea sa fie in frunte dar de multe ori lasa de la el insa depinde pentru cin.

-Ana?

-Hmm?

-Mi se pare mie sau esti un pic geloasa pe fata asta?

-Nu sunt! s raspuns Ana contrariata.

-Ai dreptate, un pic mai mult.

-Nu ai de cat sa crezi ce vrei dar eu stiu mai bine ce simt, a spus aceasta si s-a ridicat in picioare cu gandul de a pleca.

-Asa este,stii si tu ca nu te pricepi sa minti.

-Eu ma duc sa dorm, noapte buna.

-Bine ne vedem dimineata.Noapte buna! i-a spus Teo dupa care in camera s-a facut o liniste de moarte.Era acea liniste care prevestea inceputul unei furtuni puternice.

Povesteste Sara

A doua zi dimineata cand am deschis ochii ma aflam intr-un pat din spital singura.Prima ora nu am inteles ce cautam eu acolo sau cum am ajuns dar in secunda urmatoare mi-a venit in minte cele intamplate seara trecuta.Fix cand Alex vroia sa ma ia de mana a inceput sa ma doara gatul iar cand am ajuns la baie aveam ochii de pisica.Trebuia sa fac ceva ca sa plec de acolo fara ca lumea sa imi vada ochii si fix cand clanta de la usa s-a miscat in jos mi-a venit ideea sa lesin.Se pare ca a mers pentru ca am auzit cum striga acea doamna apoi alte voci si in cele din urma sirena ambulantei.Am simtit un ac care mi-a intepat mana si apoi am adormit.Poate ca nu a fost o idee prea buna pentru ca mi-am imaginat ca ceilalti s-au ingrijorat, exceptie facand Ana care probabil a sarit in sus de bucurie.Mai mult ca sigur i-a disparut zambetul cand a aflat ca nu aveam nimic rau, asta doar daca a aflat. Aveam sa aflu foarte curand dar pana atunci eram singura in camera asta si nu aveam idee ce trebuia sa fac sau cat era ceasul.Din fericire pentru mine usa s-a deschis si Alex a intrat inauntru cu zambetul pe buze.

-Buna dimineata! mi-a zis el venind spre mine zambind.

-Ar fi fost buna daca nu eram aici, i-am zis eu incepand sa ma simt vinovata din cauza situatiei in care l-am pus.

-Te simti mai bine?Mi-am facut griji pentru tine.

Grozav! Puteam sa ma bucur ca si-a facut griji pentru mine ceea ce insemna ceva insa nu ma simteam bine ca i-am cauzat aceasta ingrijorare.Nu asta era metoda mea de agatat baieti si nu vroiam sa fiu nevoita sa o mai fac vreodata.

-Ai dormit bine? m-a intrebat el trezindu-ma din gandirea mea.M-am uitat o secunda la chipul lui pe care isi avea locul un zambet superb si am coborat privirea.Incepeam sa ma simt din ce in ce mai prost.Mai bine nu venea la spital.Mai bine pleca si gata dar totusi el statea acolo pe un scaun si zambea privindu-ma.

-Am dormit bine, dar tu?

-Sincer a fost o noaptea extrem de lunga si urata, a zis el in gluma dar mie nu prea imi venea sa rad insa am reusit totusi sa schitez un zambet fara sa ma uit la el.Timp de cateva momente s-a asezat linistea.Situatia era inconfortabila sau poate doar pentru mine era insa ce puteam face? Din cauza mea nu a dormit o noapte intreaga din vacanta lui care trebuia sa fie relaxanta.De asta merg oamenii la cabane sau iarba verde.Totusi trebuia sa zic ceva, poate un multumesc.Da!Asta parea o idee buna.

-Multumesc pentru tot.

-Vorbesti de parca asta ar fi despartirea.

Nu am inteles sensul cuvintele lui si fara sa vreau mi-am ridicat privirea spre el.Cand a vazut ca m-a uitam la el zambetul care in acea liniste a disparut a venit din nou.

-La ce te referi?

-Mi-ai multumit pentru tot ca si cum peste 2 minute ai pleca o data pentru totdeauna dar i-ai promis Cristinei ca o sa stai o saptamana cu noi asa ca nu poti pleca.

Mai vroia sa stau cu ei dupa tot ce am provocat?La asta chiar nu ma asteptam si am fost placut surprinsa cand i-am auzit cuvintele.Dar de unde o saptamana?Ultima data era vorba de 2 zile.Cand am vrut sa il intreb despre acest lucru usa s-a deschis din nou.

                                                                                   Va urma

Read More