Inactivitate

Inactivitate si iar inactivitate.
Fara poezii, fara povesti, fara postari obisnuite. Am realizat  ca nu mai am nevoie sa ma descarc prin scris.Am inceput sa cred ca am un suflet pereche, stiu ca este acolo undeva.Acum nu mai am timp sa ma plictisesc asa ca blogul meu si-a pierdut rolul.Nu il voi sterge, nu ii voi face nimic insa probabil ca nu voi mai posta.
Asa ca, as vrea sa va multumesc tuturor celor care mi-ati citit postarile, care ati fost alaturi de mine si mi-ati dat sfaturi.Ma credeti sau nu dar acele sfaturi m-au ajutat foarte mult.M-au ajutat sa devin cine sunt acum. M-ati invatat multe lucruri folositoare pe care le aplic si pentru asta va multumesc din suflet.Imi pare rau daca am zis ceva care v-a deranjat sau daca am facut ceva rau.
Poate ca voi mai scrie insa nu acum.Acum scrisul a devenit ca o obligatie deoarece nu mai simt dorinta de a scrie.
Multumesc inca o data si va urez mult succes in continuare. :)

Read More

S-au adunat cuvintele

Nu am avut nimic de spus nici ieri, nici alaltaieri, nici acum nu stiu cate zile.
Poate azi am ceva de spus.
In mare, postarile de pe blogul meu au fost facute cu gandul la un el si o ea.
Pentru ca asta imi doream si imi doresc cel mai mult. Sa apara un el si la mine si sa fie soare.
Acum pe strada mea sunt cateva raze de soare si totusi el nu este cu mine. Nu mai imi place nici un baiat ci doar vreau ca eu sa ma simt bine.
Am crezut ca inima mea a inghetat, ca nu mai simte nimic dar viata mi-a aratat ca inima mea e acolo. Nu s-a schimbat deloc. E la fel ca inainte, plina de iubire. Totusi ceva este diferit.
Nu ma mai deranjeaza atat de mult ca eu sunt singura. Ba chiar ma simt bine. Ma ocup de novoile mele si fac ce imi aduce zambetul pe buze.
Cred ca a disparut acea dorinta enorma de a fi cu cineva. Inca imi doresc sa apara un el special dar cine nu isi doreste asta?
Imi doresc si atunci cand inchid ochii imi imaginez cam cum ar fi dar cand deschid ochii, realizez ca imi e la fel de bine si fara el.
Poate e de vina faptul ca inima mea nu mai place nici un baiat.
Ma uit la toti din jurul meu si ii vad cat de mult se bucura atunci cand vorbesc cu persoana placuta/iubita si mi se pare ca e ceva care lipseste. Ar trebui sa ne bucuram de multe lucruri nu doar de acelea legate de un anumit om.
Poate zic aceste vorbe si cred asta pentru ca nu am iubit niciodata si nici nu am de gand sa o fac prea curand.
Adevarul e ca stiu cateva persoane care sunt singure la o varsta inaintata si o duc foarte bine.Insa eu nu vreau sa fiu singura pentru ca m-am prins cu dintii de dorinta mea numarul unu dar nu imi pot forta inima sa placa.
Mi s-a spus ca sunt pretentioasa si ca o sa raman singura in felul asta.
Atunci nu am raspuns nimic dar daca acum mi-ar mai zice cineva propozitia de sus i-as spune urmatoarele vorbe: Bine, comanda-i tu inimii mele sa placa baietii care ma plac pentru ca eu am incercat si nu a mers.

Read More

"Prieteni"

Orice postare are un inceput nu?
Ei bine eu nu stiu cum altfel sa incep decat cu miezul subiectului.
E legat de prieteniile din jur.
Cand am intrat la liceu am pierdut prieteni importanti din diferite motive.
Am inceput sa ma simt vinovata ca eu nu tin la anumiti oameni din jurul meu.
Insa astazi acel sentiment de vinovatie a disparut.
Am incercat sa am incredere din nou in oameni.

Am incercat sa le spun tot si i-am considerat prietenii mei buni.
In toata incercarea asta am uitat ce lectie mi-a dat viata in anul precedent.
O lectie pe care eu am numit-o " nu te lasa afectat/afectata de oameni".
Nu zic ca nu merita sa tii la cineva. Ba sunt sigura ca foarte multe persoane merita afectiunea noastra insa prietenii vin si pleaca.
Azi m-am simti singura, data la o parte, uitata si totusi am fost fericita.
Poate pentru ca in adancul sufletului meu m-am asteptat sa se intample asa.
O calitate, sau poate un defect al meu este faptul ca imi place sa ma uit la oameni si sa imi dau seama ce fel de caracter au.
Nu cred ca m-am inselat in legatura cu o persoana anume ci  poate ca ea nu vrea sa stea cu mine.
Eu am sa continui sa o consider prietena mea insa cum am zis mereu si cred ca voi mai zice de mii de ori, nu oblig pe nimeni sa imi vorbeasca sau sa tina la mine.
Cred ca astazi viata mi-a reamintit ca eu nu am o cea mai buna prietena . De fapt am, insa acea persoana sunt eu.
Viata mi-a reamintit ca e mai bine sa fiu singura decat inconjurata de oameni si ii multumesc pentru asta.

Read More

Asta e ceva nou

E nou!

Intr-adevar e nou si cam imposibil de crezut dar va rog sa nu uitati cat de incapatanata sunt si daca imi propun ceva atunci aia fac.Mai ales daca asta inseamna schimbarea starii mele de spirit in bine.
Am realizat azi ca: Imi place sa fiu optimista! Ma simt foarte bine!
Si acum PAUZA.
Eu sa fiu optimista?Eu sa incetez sa vad doar lucrurile rele si culmea ca acum le vad doar pe alea bune:))
Totul e posibil nu? Da! Chiar este si daca si cele mai imposibile dorinte pot fi implinite eu de ce sa nu pot scapa de negativism?
Pot scapa de el si pot fi optimista.Pot fi cum am fost acum 3 ani cand imi iubeam viata.
Poate ca nu ma credeti dar prin postarile urmatoare va veti da seama ca eu stiu sa fiu optimista si chiar sunt.Veti observa ca pot sa vad lucrurile bune chiar foarte bine.

O seara frumoasa va doresc! :x

Read More

Luni-Poze 14

O alta zi de luni care nu poate fi frumoasa din cauza orarului impus de scoala.
Stiu ca nu prea am fost activa pe blog si imi pare rau.Eu as vrea sa scriu in fiecare zi doar ca temele sunt cam multe.Bineinteles as putea sa nu le fac doar ca mi-am propus in acest semestru sa am note mai mari asa ca vrand nevrand tot trebuie sa le fac.Totusi voi incerca sa gasesc timp si pentru povestile mele, postarile obisnuite, poeziile si alte diverse lucruri.
Insa pana atunci va las pozele:d
Nu prea au nici o legatura cu anotimpul nostru aceste poze dar imi plac mult culorile.

1

 2

 3

 4

Poza numarul 3:d

Read More

Povestea se repeta

Ghiciti ce!
Nu am mai scris o postare normala de cam 6 sau 7 zile. Stiti ce inseamna asta? Da! Inseamna ca o sa scriu o postare lunga in care veti afla ce imi trece prin cap. In aceste minute in care scriu grijile nu mai exista.
Cum as putea sa incep? Nu cred ca am un inceput asa ca voi trece direct la inima subiectului.
Se repeta prima poveste legata de un el, cea pe care probabil o stiti cu totii pentru ca am vorbit foarte mult despre ea. Totusi nu am ce face daca asa s-a intamplat. Poate ca viata vrea sa ma mai invete inca ceva. Problema e ca nici din prima poveste nu stiu ce ar fi trebuit sa invat. Acum ce as putea invata din a doua? Oricum, lasand asta cinci minute la o parte o sa va spun cum e a doua poveste.
Va amintiti cei care ati citit sau poate nu va amintiti dar totusi am facut o postare in care am descris cum as vrea sa fie viitorul meu prieten. Cam peste doua sau trei saptamani l-am vazut. Sa nu credeti ca din intamplare ci mi l-a aratat cineva. El insa nu stie ca exist si sunt aproape sigura ca nu m-a vazut nici macar o secunda. Pana aici nu este nici o problema nu?
Totusi exista posibilitatea ca el sa nu stie niciodata ca exist. Ei! Aici apare o diferenta intre cele doua povesti. In prima poveste am zis cum as vrea sa fie, a aparut, si un an intreg nu a stiut ca exist dar totusi aveam adresa lui de messenger si numele de la facebook.Ce ne-am face noi fara mess si facebook?:))
Oricum, in povestea a doua nu am adresa lui de messenger iar pe facebook-ul lui sufla vantul. Probabil veti spune ca pot incerca sa fac rost de id lui de la alte persoane.Am incercat sa fac si asta dar inca nu am primit nici un raspuns si au trecut doua saptamani.
E adevarat ca inima mea a cam inghetat dar cred ca se poate dezgheta usor daca vede ca cineva merita atentia ei si merita ca ea sa tina la el. Asa ca problema mea e urmatoarea: cum fac rost de id lui sau cel putin cum ii arat ca exist?
Eu nu am nici un raspuns la aceasta intrebare, voi aveti?
Cat timp va rascoliti mintea ca sa gasiti un raspuns eu va mai zic o problema.
Hai sa zicem ca reusesc cumva sa ii arat ca exist si sa obtin id lui. Dar daca el ma detesta la fel ca cel din prima poveste? La urma urmei povestile astea doua seamana cam prea mult.
Eu nu prea am curaj.De fapt nu am deloc curaj dar atunci cand apare ceva ce vreau renunt foarte greu.
Acum probabil va intrebati de ce zice Denisa atatea si de ce ne ameteste in halul asta?
Asa ca o sa zic care sunt ideile principale:
1.Imi place de cineva.
2.Vreau sa stie ca exist dar nu stiu cum sa fac asta.
3.Daca afla si nu ma vrea ce ma fac?
Nu cred ca as mai avea vreodata puterea de mai tine la un baiat.
Imi este atat de frica din cauza faptului ca prima poveste s-ar putea repeta incat nu am curajul nici sa o incep pe a doua...

Ccand m-am gandit sa fac postarea asta aveam alta intrebare in minte, si anume:
Pe o scara de la 1 la 100 cat de rau e sa iti deschizi singura usile asa cum incerc sa fac eu acum?

Intrebarile din seara aceasta sunt:
Cum fac rost de id lui ?
Pe o scara de la 1 la 100 cat de rau e sa iti deschizi singura usile ?
Mi-ar placea sa vad cat mai multe raspunsuri mai ales la a doua intrebare.
In rest din nou imi cer scuze ca nu am mai trecut pe la voi, liceul e de vina si va urez o seara frumoasa !>:D<

Read More

Luni-Poze 6

1

                                                                                2

                                                                                3

                                                                                4

Da stiu ca e o ora cam tarzie si pun foarte direct pozele facute de colegul meu, fara nici o introducere, dar chiar nu am timp. O seara frumoasa!
Mie imi place poza numarul 4.

Read More

Cand vine vorba de crezut

Mai de mult, inainte sa il intalnesc pe el aveam o credinta, in interiorul meu aproape oarba.Nu imi bateam prea mult capul ci doar ziceam ceva ce credeau inima si creerul meu la un loc si fix aia se intampla.Ma credeti? Nici eu nu prea m-as crede insa asa este.De multe ori legat de relatii ce am zis eu s-a adeverit. Va dau un exemplu.
O prietena buna de a mea placea un baiat.Ea mi-a zis de el si cand mi-a aratat si o poza cu el am zis asa:
-D. eu nu te vad langa baiatul asta.Am senzatia ca sunteti paraleli.
Vreti sa stiti cat a durat relatia lor? Doua zile.Da! Ati citit bine.Doar doua zile.Sa nu credeti ca o relatie de doua zile o caracterizeaza pe prietena mea.Ba dimpotriva.
S-au mai intamplat situatii asemanatoare insa atunci cand a aparut el mi-am concentrat atentia asupra lui si incetul cu incetul am incetat sa mai cred.De atunci nu s-a mai intamplat cum vroiam eu sa cred ca se va intampla...pana acum.
Insa o data inima si creerul meu au zis sa lucreze impreuna.Creerul a analizat informatiile iar inima s-a uitat atent si a zis ce simtea ea.In seara aceasta mi s-a cofirmat ce am crezut si m-am intrebat asa:
"De ce de mai multe ori s-a intamplat cum am crezut?Poate pentru ca am crezut cu toata fiinta?"
Chiar imi placea sa am o credinta oarba.Ma facea sa ma simt bine si eram sigura ca se vor intampla lucruri bune.Chiar asa si era. Acum stau si imi zic ca daca nu il cunosteam pe el viata mea ar fi fost mult mai frumoasa.Totusi am inteles ca asta a fost o lectie pentru mine la care am luat o nota cam mica.Nu stiu ce ar fi trebuit sa invat din lectia asta stiu doar ca inima mea a inghetat.Oricum nu asta era ideea de la care a pornit aceasta postare.

Intrebarea din aceasta seara:
Are creerul o putere atat de mare cand vine vorba de crezut?

Read More

Concurs!

Ca sa vezi si sa nu crezi!
Cum printr-o minune s-a intamplat sa incep sa cred in unele lucruri despre care acum 2, 3 zile spuneam ca sunt imposibile am dat peste un concurs.
La prima vedere mi-am zis ca sigur nu castig chiar daca particip.Apoi mi-a venit in gand promisiunea pe care am facut-o.Insa una e sa iti doresti sa ai un partener pe toata viata si alta e sa te inscri la un concurs de pe un blog.Deci am zis ca doar urmaresc acel blog si las un comentariu in care ma inscriu.Insa m-am razgandit si iata-ma acum scriind aceasta postare despre concursul de pe blogul Madalina`s Bookworld. E o ora tarzie in care sunt destul de obosita asa ca daca vreti sa aflati mai multe despre concurs puteti afla chiar de pe randurile acelui blog.Daca doriti sa participati sunteti invitatii mei! :x
Am vazut ca blogul ei are doar 4 luni deci vreau sa ii urez La foarte multi ani! >:D<

Read More

Descrierea partenerului perfect

Ieri seara cand citeam bloguri am ajuns si pe la Sorana. Ea a scris o postare despre Barbatul perfect/Femeia perfecta.Aceasta postare se refera la partenerul perfect pentru voi.Ea a zis ca putem face si o postare si dupa o pauza de 5-6 zile in care nu am scris nimic inspiratia s-a oprit si pe la mine.

Acum doi ani daca ma intreba cineva cum anume as vrea eu sa fie un baiat pentru tine, imediat ii ziceam ca pe o poezie aceste lucruri: 1 sa fie dragut, 2 sa nu fie inalt nici scund, 3 sa nu fie gras nici slab, 4 sa aiba ochi albastri si parul blond, 5 sa fie glumet ca sa rad, 6 sa aiba un caine de rasa, 7 sa cante la chitara, 8 sa fie cunoscut de lume, 9 sa aiba credinta in Dumnezeu (aceasta era cea mai importanta cerinta de pe lista)
Aceasta lista a fost facuta intr-o vara pe cand eu aveam 13 ani. Sa nu credeti ca va mint.V-am zis aceasta lista ca sa va dati seama cat de mult puneam accent pe fizic atunci si cat de putin pe suflet. Dar aveam 13 ani.Ce stiam eu despre sentimente?Absolut nimic.Pe atunci acum eram suparata si peste 2 ore nu mai aveam nimic.

Acum, peste 2 ani aproape 3.Cel mai sigur spus e peste 2 ani jumatate, iata lista mea:
1 Sa fie bun la suflet, 2 Sa fie protector, 3 Sa fie glumet, 4 Sa fie dragut, 5 Sa aiba parul brunet si ochii caprui, 6 Sa fie sensibil atunci cand este nevoie, 7 Sa fie muncitor, 8 Sa ma iubeasca (desi e cam greu de crezut ca cineva ar putea sa ma iubeasca...) 9, sa aiba multa credinta in Dumnezeu.

Dupa cum vedeti este o diferenta. Au ramas doar 3 sau 4 cerinte care se potrivesc: sa fie dragut, sa fie glumet, sa aiba credinta in Dumnezeu, sa fie brunet cu ochii caprui /sa fie blond cu ochii albastri. Daca inainte ziceam ca iubesc blonzii cu ochi albastri acum zic ca nu mai vreau sa dau de ei niciodata:))
Ce interesanta e viata nu? Azi vrei ciocolata cu alune si dupa ce mananci prea multa vrei cu biscuiti.Tot asa pana o gasesti pe cea potrivita.
In concluzie, pe masura ce cresti te schimbi fie in bine fie in rau. Eu una consider o mare diferenta intre lista mea de acum si lista de atunci. Atunci voiam sa fiu hipnotizata de fizic insa acum vreau sa ma indragostesc de suflet.

Ok, din nou m-am cam lungit cu aceasta postare dar din moment ce nu am scris 5-6 zile intregi cuvintele tot vin si iar vin.Ca sa vedeti si voi ce patesc daca nu scriu cateva zile.Scrisul a devenit pentru mine ca apa pentru oameni, insa cu un motiv anume.O sa aflati mai multe si despre acest subiect intr-o alta postare. :d

Read More