O prietena buna de a mea placea un baiat.Ea mi-a zis de el si cand mi-a aratat si o poza cu el am zis asa:
-D. eu nu te vad langa baiatul asta.Am senzatia ca sunteti paraleli.
Vreti sa stiti cat a durat relatia lor? Doua zile.Da! Ati citit bine.Doar doua zile.Sa nu credeti ca o relatie de doua zile o caracterizeaza pe prietena mea.Ba dimpotriva.
S-au mai intamplat situatii asemanatoare insa atunci cand a aparut el mi-am concentrat atentia asupra lui si incetul cu incetul am incetat sa mai cred.De atunci nu s-a mai intamplat cum vroiam eu sa cred ca se va intampla...pana acum.
Insa o data inima si creerul meu au zis sa lucreze impreuna.Creerul a analizat informatiile iar inima s-a uitat atent si a zis ce simtea ea.In seara aceasta mi s-a cofirmat ce am crezut si m-am intrebat asa:
"De ce de mai multe ori s-a intamplat cum am crezut?Poate pentru ca am crezut cu toata fiinta?"
Chiar imi placea sa am o credinta oarba.Ma facea sa ma simt bine si eram sigura ca se vor intampla lucruri bune.Chiar asa si era. Acum stau si imi zic ca daca nu il cunosteam pe el viata mea ar fi fost mult mai frumoasa.Totusi am inteles ca asta a fost o lectie pentru mine la care am luat o nota cam mica.Nu stiu ce ar fi trebuit sa invat din lectia asta stiu doar ca inima mea a inghetat.Oricum nu asta era ideea de la care a pornit aceasta postare.
Intrebarea din aceasta seara:
Are creerul o putere atat de mare cand vine vorba de crezut?
sincer cred ca da...si mai e si intuitia aia feminina,eu in cazul meu nu pot spune daca ma potrivesc sau nu dar in cazul altora se cam adevereste ce spun eu...invers inca nu am gasit pe nimeni sa imi spuna va potriviti si asa sa fie...creierul nostru e complex si inima la fel si parca uneori nu vor nici cum sa se inteleaga;))
ReplyDeleteDe multe ori la mine creerul nu vrea sa se inteleaga cu inima si de asta cand ajung la un acord se intampla minuni :)))
Deletemie niciodata nu mi s-a intamplat asta .
ReplyDeletenici eu nu am mai intalnit alti oameni carora sa le fi intamplat :)
DeleteTotusi nu merge chiar mereu :)
Depinde si de probele pe care le am si de convingerea care e in creerul si inima mea :)
Frumoasa postarea. Si sa iti raspund la intrebare, da, creierul este cel care ne comanda orice actiune, de la el pleaca si se intoarce totul, asa este si cu increderea, bineinteles ca la asta mai contribuie si experienta si felul nostru de a fi.
ReplyDeleteMultumesc pentru raspuns si sunt de acord cu tine:x
DeleteEu cred ca creiereul are si el partea lui insa eu sunt de parere ca inima face mai mult decat creierul,dar totusi ambele se completeaza reciproc la fel cum intr-o relatie 2 persoane trebuie sa o faca.Si daca o data ti s-a intamplat asa nu inseamna ca nu trebuie sa mai crezi la fel ca inainte,daca zici mereu ca numai crezi,ca inima numai simte ca inainte categoric nu se va intampla asa cum iti doresti tu,o credinta puternica iti da puterea sa faci asta.Si as vrea sa te mai intreb si eu ceva ,asta iti doresti tu cel mai mult in viata asta ,pe cineva sa te iubeasca asa cum vrei tu ? Eu una asta mi-am dorit cel mai mult ,altceva nu vroiam si nu o sa vreau pt ca lucrurile materiale nu sunt de valoare.Si am primit pt ca am crezut,daca treci printr-o infragere nu trebuie sa te lasi doborata...asa e in viata si inca nu ai vazut nimic.M-am cam lungit dar sper sa te ajute. :D >:D<
ReplyDeleteNu e nimic ca ai scris un comentariu lung, ba chiar iti multumesc si am sa iti raspund pe blogul tau :x
DeleteSe spune ca atunci cand itit doresti ceva din tot sufletul tau,intreg Universul comploteaza spre a-ti da ceea ce iti doresti,trebuie doar sa crezi...
ReplyDeleteAr fi o explicatie buna:)
DeleteDepinde acum in ce persoane merita sa crezi ....sunt foarte putine in ziua de azi :) dar alegerea iti apartine in totalitate
ReplyDeleteE greu sa le alegi si e si mai rau sa iti asumi riscul de a crede:d
DeleteDa,a fost un examen pe care zic eu ca l-ai luat cu nota destul de mare.
ReplyDeletePupici.
Eu am zis ca am luat o nota destul de mica si chiar asa este.Mi-a inghetat inima deci nu cred ca am luat o nota prea mare;))
Delete2 zile nu pot fi numite relatie;))
ReplyDeleteIntocmai :))
DeleteDa, creierul ne dictează de cele mai multe ori.
ReplyDeleteE bine ca la începutul relației să fim oarecum realiști, dar să nu cădem în extrema materialismului.
Eu zic că echilibrul e cheia.
Echilibru zici?:-?
DeleteNu m-am gandit niciodata la el :)
Hmm.. Sincer articolul ma pune pe ganduri. Chiar ma duce in trecutul meu:) Frumos.:)
ReplyDeleteMersi :)
Delete