Creier catre inima

Ca s-o luam de la-nceput,
Nu a fost chiar cum ai vrut.
Ai crezut ca poti castiga.
Ai zis ca e doar lupta ta.

Lupte, lupte, si iar lupte.
Poate chiar, mult prea multe.
Rani si lacrimi mai mereu,
Dar sa renunti era tare greu.

Ai stat si ai privit intruna,
Cum vin sageti catre tine, una cate una.
Si totusi ai fi putut face ceva?
Da! Dar n-a fost chiar asa.

Lupta era plina de obstacole.
Iar tu ai incurcat cararile.
Cuvinte aruncate ,intelese gresit.
Au dus mai repede spre sfarsit.

Eu, creierul ti-am spus intotdeauna:
-Inimo! De pe cer nu poti avea luna.
La fel cum inima lui nu e a ta,
Iar dragostea incet va disparea.

Categories: cuvinte, Dragoste, greseala, greu, inima, lacrimi, Poezie, rani, sfarsit, Tu, versuri, vorbe