Printul neperfect-Cap.23

-Amy? De ce plangi? Ce s-a intamplat?ma intreaba Geosh cu o privire foarte serioasa.Nu aveam de gand sa ii spun de ce plang mai ales ca el m-a lasat balta.De fapt nu m-a lasat dar se vede clar ca o place pe Deizi si cine sunt eu ca sa ma pun intre cei care se iubesc?Am simtit bratele lui in jurul meu si am inceput sa plang mai tare.Imi parea rau ca m-am certat cu Will si chiar nu am vrut sa spun acele cuvinte dar acum ce mai puteam face?Plansul nu ajuta cu nimic asa ca mi-am sters lacrimile si m-am dat un pas inapoi.
-Ce faci aici Geosh?
-Am venit sa te vad si sa vorbim despre seara asta dar spune-mi ce ai patit.
-Nu am patit nimic si chiar daca as fi patit nu e treaba ta ce fac eu! i-am spus pe un ton usor nervos iar Geosh si-a dat seama imediat.
-Esti prietena mea.Normal ca e si treaba mea ce faci.
-Esti sigur?Nu mai bine te interesezi ce face Deizi?
-Esti geloasa? intreaba el si incearca sa se abtina sa nu zambeasca dar nu a reusit.
-Nu!Ma simt data o parte!
Am vazut cum zambetul i-a pierit de pe fata si a devenit brusc serios.Poate am fost cam dura cu el asa ca mi-am lasat privirea in jos si am incercat sa indrept ce am facut.
-Imi pare rau.Inteleg ca iti place de ea si sper sa fiti fericiti impreauna.
-O sa fim dar si tu cu Will o sa faceti acelasi lucru nu?
Nu stiam ce sa ii spun.De fapt nu vroiam sa ii spun ca m-am certat cu Will si ca era numai vina mea.Tacerea mea i-a dat de gandit si cum era un baiat istet si-a dat seama ca ceva nu era bine.
-De asta plangeai nu?Imi pare rau, nu am stiu.
A vrut sa ma imbratiseze dar eu am mai facut un pas in spate si mi-am ridicat privirea spre el.Vroiam sa intru in casa si sa stau inchisa in camera mea pana cand Will o sa uite ca exist.
-Diseara,Geosh eu o sa stau acasa.Tu o sa mergi la ziua Minei cu Deizi iar discutia asta s-a incheiat.
Am intrat repede in casa si am incuiat usa ca Geosh sa nu vina dupa mine.Din fericire eram singura asa ca am fugit in camera mea si dupa ce am tras draperiile m-am trantit in pat lasand alte cateva lacrimi sa evadeze din ochii mei.
Pov. Will
Amy a plecat iar eu am mers inapoi in bucatarie dar mi-a pierit pofta de mancare.Trebuia sa accept ca nu vrea sa mearga la petrecere si nu trebuia sa insist atat dar nu avea de ce sa vorbeasca asa despre petrecerea Minei.Despre ce tot vorbesc?E numai vina mea si trebuie sa rezolv asta.M-am gandit sa o sun dar mai mult ca sigur nu vroia sa imi raspunda deci am mers la ea acasa.Am batut la usa insa nu a raspuns nimeni.Am apasat pe clanta dar  nu era deschisa asa ca am inceput sa inconjor casa in cautarea unui geam deschis.Din pacate nu erau geamuri deschise la parter insa la etaj era si norocul facea ca un copac era chiar langa acel geam.M-am catarat frumos in copac si asa am ajuns la fereastra.Intr-adevar sunt norocos pentru ca era chiar camera ingerului meu iar ea dormea pe pat.M-am apropiat incet fara sa fac zgomot pentru ca nu vroiam sa se trezeasca si m-am pus usor pe pat langa ea.Avea fata uda, ceea ce inseamna ca a plans din vina mea.S-a miscat putin dupa care a inceput sa bolboroseasca ceva.Mi-am apropiat fata de a ei ca sa aud mai bine ce soptea in somn.
-Nu...nu...iubeste...Will....Vina mea...
Probabil spunea ca eu nu o iubesc si ca e vina ei.Am mangaiat-o usor pe par si i-am soptit la ureche.
-Will te iubeste mai mult decat ti-ai putea da seama.
In secunda urmatoare a deschis ochii iar eu i-am zambit insa Amy s-a dat putin inapoi uitandu-se confuza la mine.
-Imi pare rau iubire, e vina mea.Nu trebuia sa te las singura si daca nu vrei sa mergi la petrecere o sa mergem altundeva.O sa fim doar noi doi.E bine asa?
Nu mi-a raspuns dar zambetul mare de pe fata ei mi-a confirmat ca era de acord cu mine.Seara asta avea sa fie cea mai frumoasa seara din viata mea.
                                                                                         Va urma

Read More

Azi e azi si maine e maine

Ati simtit vreodata ca va simtiti bine fara vreun motiv anume?

Ba dimpotriva!

Aveti motive sa fiti cu moralul la pamant gandindu-va la ce anume trebuie sa faceti si imediat zambetul de pe fata dispare.In ciuda acestui fapt putem sa ne simtim bine. Acum e acum iar maine e maine. Poate ca nu aveti cum sa scapati de acel lucru care trebuie, facut fie ca vreti fie ca nu, dar cea mai buna consolare poate fi acest gand "Azi e luni iar pana sambata mai este".

Uneori cand ne gandim la viitor fericirea noastra este ascunsa de nesiguranta, de teama si poate chiar de neplacere. Aceste sentimente nu vor fi uitate din moment ce acel lucru chiar trebuie facut dar pentru moment pot fi ingropate iar sambata vor iesi singure la iveala, insa NU ACUM!

Zambeste si lasa grijile inutile ale viitorului la o parte.

Nu-i asa ca e foarte simplu?

Eu zic ca da, dar voi, ce spuneti?

Read More

Printul neperfect-Cap.22

M-am uitat in acea directie si am vazut-o pe mama lui Will imbracata elegant ca si cum ar fi gata de plecare dar la ora asta cine merge in oras?Am vrut sa zambesc si sa ii zic "buna dimineata" insa ea mi-a luat-o inainte fixandu-ma cu o privire foarte serioasa parca vrand sa citeasca tot din mintea mea.
-Cum ai dormit?
-Foarte bine, multumesc.
-Amelia, baiatul meu crede ca nu te plac si nu spun ca imi esti cea mai draga fata pe care am cunoscut-o dar ma pot obisnui cu tine, intelegi?
-Da, doamna.
-Bun.In cazul in care nu ne mai vedem vreau sa iti spun ca mi-a facut placere sa te cunosc si sper ca in viitor Will sa gaseasca pe cineva...
Mama lui Will s-a oprit inainte sa termine propozitia insa stiam ce vroia sa zica.Credea ca nu sunt destul de buna pentru baiatul ei si poate ca avea dreptate.Eu nu eram ca celelalte fete, nu aveam multi bani dar nici nu imi trebuiau.Am plecat privirea simtind ca nu pot sa o mai privesc in ochi.
-Multumesc pentru tot doamna dar eu voi pleca.
-Nici sa nu te gandesti!Ce va crede Will despre asta?Ramai la micul dejun si apoi poti sa pleci daca vrei.
Mi-a zis ea apoi a plecat chiar inainte ca Will sa iasa din camera lui.Eu inca aveam privirea in jos cand m-a cuprins de la spate si mi-a soptit la ureche ca ma iubeste.Un print iubeste o cersatoare.Ce poveste buna de prima pagina a toturor ziarelor si revistelor dar nu aveam de gand sa ajung un star asa ca i-am dat mainile la o parte si m-am intors cu fata spre el.Vroiam sa ii spun sa ma lase in pace dar m-am gandit ca isi va da seama ca mama lui mi-a zis ceva asa ca mi-am zis mai bine sa ii zambesc.
-Stii m-am mai gandit si chiar nu cred ca ar trebui sa merg la petrecere.
-Haide Amy, mi-ai promis.Te rog hai cu mine, nu vreau sa merg singur.
-Poti sa mergi cu alta fata, daca vrei.Oricum eu nici macar nu sunt oficial cu tine, sunt cu Geosh.
-Dar Geosh e... stai asa.Ce ti-a spus?
-Nu am apucat sa vorbesc prea multe cu el.
-Nu ma refeream la Geosh, ma refeream la mama.Spune-mi ce ti-a zis.
Am facut ochii mari si fara sa vreau m-am uitat la fata lui dar a fost o greseala pentru ca acum nu mai puteam sa neg ce a spus legat de mama lui.Totusi trebuia sa ies cumva din asta.
-Will, vreau sa....
-Ce ti-a zis?!
Mi-am dat seama ca incepea sa se enerveze din tonul lui asa ca din nou mi-am plecat privirea.El mi-a ridicat cu o mana barbia fortandu-ma sa ma uit la el.Vroiam sa dispar ca sa nu fu nevoita sa ii dau explicatii insa oricum nu vroiam sa il las sa castige.
-Puiule nu o sa patesti nimic rau.Imi spui doar ce ai vorbit cu mama.
Tonul lui s-a schimbat brusc intr-unul foarte calm si iubitor iar felul in care mi-a spus"Puiule" imi placea la nebunie pentru ca nimeni nu mi-a mai spus asa si mi se parea foarte adorabil asa ca am zambit.
-Deci?Intreaba el vazand ca am zambit.Probabil s-a gandit ca acum ii voi spune dar de la mine nu avea sa afle nici macar un cuvant legat de acea discutie.
-Imi e foame.Nu vrei sa mancam?
A oftat si mi-a lasat barbia apoi a pornit spre bucatarie iar eu l-am urmat.Ne-am asezat la masa unde deja erau doua farfurii cu mancare.Probabil Will era putin suparat ca nu i-am spus ce mi-a zis mama lui asa ca m-am gandit sa deschid un subiect de discutat ca sa uite mai repede de mama lui.
-Legat de petrecere....
-Mergi cu mine! Ma intrerupe el brusc ridicandu-si privirea din farfurie.
-Will, nici macar nu am o rochie potrivita pentru asa ceva.Am incercat eu sa il fac sa se razgandeasca insa pare ca planul lui era foarte bine alcatuit.
-Mama e probabil intr-un magazin chiar acum cautand o rochie perfecta pentru iubita mea.Sa nu crezi ca i-am zis eu, ea a vrut neaparat sa mearga.
Probabil nu vroia sa arat jerpelita cand mergeam la petrece cu fiul ei, printul.Nici o problema pentru ca oricum nu vroiam sa merg iar acum eram mai sigura ca niciodata.Ma ridic de la masa si multumesc pentru tot apoi merg direct spre usa.L-am auzit pe Will cum m-a strigat dar nu m-am oprit si am marit pasul, reusind sa ajung pe scarile locuintei iar soferul era chiar la baza scarilor.
-Va duc undeva domnisoara?
-Nu, nu o duci.
A spus Will din spatele meu si m-a luat de brat ca sa nu mai pot pleca cand soferul a dat din cap apoi a plecat lasand-ma singura cu cel care nu vrea sa ma lase sa plec.Will se pune in fata mea, incercand sa isi stapaneasca nervii.Isi pune mainile pe umerii mei si ma priveste in ochi cand ma intreaba.
-De ce imi faci asta?Credeam ca ma placi.
-Te plac! Ba chiar foarte mult dar tu nu vrei sa intelegi ca nu vreau sa merg la petrecerea aia idioata!!
Am strigat la el dar mi-am dat seama imediat ce am facut.Aceea era petrecerea fostei iubite iar de la Deizi am inteles ca cei doi inca erau prieteni foarte buni.Will isi lasa manile pe langa corp si foarte calm cu o voce trista imi spune:
-Bine, nu treebuie sa mergi.Nu vreau sa te oblig.
-Will, nu am vrut sa spun asta.Am incercat sa ii explic dar deja a trecut pe langa mine si a apasat pe clanta.
-Will, stai! Te rog!
A intrat in casa si a trantit usa in urma lui apoi s-a auzit sunetul unei chei invartite in broasca.Am oftat ducandu-mi mana la frunte gandindu-ma cat de proasta sunt.De ce trebuia sa ii zic asta?De ce nu am vrut sa merg cu el la petrecere?Ma intrebam in timp ce mergeam pe strada iar masinile treceau in viteza pe langa mine.Cand am ajuns la usa fara sa stiu de ce lacrimile au inceput sa se prelinga pe obrajii mei.Vroiam ca Will sa stea cu mine si sa ma tina iar in brate.Iniante sa apas pe clanta am auzit o voce masculina din spatele meu.M-am intors ca sa il vad cu lacrimile pe fata.
                                                                      Va urma

Read More

O dorinta moare, una se naste

Razele de lumina, calde si delicate la atingere, trec prin stilca groasa a geamului doborand orice bariera ca sa ajunga la fata tinerei ce deschide ochii. Zambeste dulce si viseaza cu ochii deschisi la ce nu poate avea.
Cel putin nu are acum cand isi doreste cel mai mult, cand acea dorinta a prins viata in ea din cenusa.

E atat de frumos sa visezi ca dorinta ta e implinita si ca totul e perfect dar din pacate realitatea nu e asa.Niciodata nu va fi perfect in realitate asa ca ... ea ramane doar la Vise!

O senzatie ciudata din adancul inimii ii spune ca niciodata nu va putea sa duca la indeplinire aceasta dorinta. Dar nu mai conteaza pentru ca nu are nevoie de un om sa o iubeasca, se poate descurca mult mai bine singura iar de aceea Dorinta numarul 1 se transforma in vis, in timp ce o noua dorinta, care priveste viitorul ocupa primul loc in planurile ei.

Read More

Noua viata

Intrebare:
Nu ma crezi ca nu imi pasa?Vrei sa vezi ca nu ma doare deloc de toti fostii mei prieteni?Vrei sa vezi ca nu ma mai uit la acele persoane care mi-ai zis ca mereu vom fi prietene?Vrei sa vezi ca le urez sa nu fie fericite?

Raspuns:Da, chiar vreau sa vad asta.Vreau sa le arati ca nu te intereseaza de ele asa cum nici lor nu le pasa de tine.
Un zambet se strecoara pe fata in timp ce ea isi face o noua viata in care nu mai cunoaste trecutul.Tot ce a facut parte din trecut e ingropat si ignorat.Trecutul nu mai exista.E doar o straina cu ei toti, cu acei oameni falsi.De acum inainte cuvantul"prieteni"e scos din vocabular.
Se anunta o noua viata in care exista doar amici si viitor.
Fara trecut, fara prieteni, asta chiar va fi o viata frumoasa.Poate ca acum chiar a rasarit soarele.

Read More