Încă nu am învăţat

Ce copilă naivă şi încăpătânată... ca să nu mai menţionez supărăcioasă.
Ţi-a luat atât de mult timp  să zici într-un final: el nu a avut nici o vină.
Ai scris atâtea lucruri urate şi ţi-ai dorit atât de mult să îi faci rău, când el nu a avut nici o vină.
Nu i-ai ascultat pe cei din jur când au vrut să te înveţe de bine. Nu i-ai ascultat şi ai ţinut la părerea ta total greşită.
Din această cauza eu, viaţa a trebuit să îţi arăt că nu poţi comanda unei inimi să iubească. Totuşi nu ai vrut să înveţi din prima şi nici din a doua iar sinceră să fiu nu m-ar mira ca în viitor să fiu nevoită să îţi dau aceeaşi lecţie poate chiar a 10-a oară.
Au trecut caţiva ani şi nu aş putea spune că prietenul meu timpul nu şi-a făcut treaba şi că nu şi-o face însă încăpăţânarea ta i-a doborât pe mulţi. Acum observ că ai început să iei note mai mari la lecţiile mele şi sper să rămână aşa pentru că ştiu că nu ţi-au plăcut multe din lecţiile pe care am vrut să te învăţ. Totuşi ai zis că tu nu faci aceeşi greşeală de două ori însă ai facut-o de cel puţin cinci ori.
Poate că nu vei învăţa prea repede ceea ce trebuie însă este doar pierderea ta. Pâna nu înveţi bine ce vreau eu, viaţa să te învăţ nu vei avea ce îţi doreşti atât de mult.

Read More

Inactivitate

Inactivitate si iar inactivitate.
Fara poezii, fara povesti, fara postari obisnuite. Am realizat  ca nu mai am nevoie sa ma descarc prin scris.Am inceput sa cred ca am un suflet pereche, stiu ca este acolo undeva.Acum nu mai am timp sa ma plictisesc asa ca blogul meu si-a pierdut rolul.Nu il voi sterge, nu ii voi face nimic insa probabil ca nu voi mai posta.
Asa ca, as vrea sa va multumesc tuturor celor care mi-ati citit postarile, care ati fost alaturi de mine si mi-ati dat sfaturi.Ma credeti sau nu dar acele sfaturi m-au ajutat foarte mult.M-au ajutat sa devin cine sunt acum. M-ati invatat multe lucruri folositoare pe care le aplic si pentru asta va multumesc din suflet.Imi pare rau daca am zis ceva care v-a deranjat sau daca am facut ceva rau.
Poate ca voi mai scrie insa nu acum.Acum scrisul a devenit ca o obligatie deoarece nu mai simt dorinta de a scrie.
Multumesc inca o data si va urez mult succes in continuare. :)

Read More

Stiu ce e de facut

A trecut ceva timp...Cel putin mie asa mi s-a parut.

Si in tot acest timp s-au intamplat multe lucruri.Insa nu am uitat de tine.Niciodata nu am sa uit de tine.Esti in mintea mea si chiar daca uneori cineva apare si vrea sa te alunge tu nu pleci.Tu te ascunzi in cele mai adanci colturi ale mintii mele.Stai acolo si te prinzi foarte strans, asigurandu-te ca nu te da nimeni afara. Asigurandu-te ca eu continui sa sper ca intr-o zi am sa te vad si am zic pentru a doua oara:
-Uite un baiat perfect pentru mine.Are tot ce vreau.
Stiu ca nu exista perfectiune si de aceea incerc sa accept tot ce e in jurul meu.Totusi caracterul meu incapatanat nu imi da voie sa fac asta.Stiu ce e bine sa fac si stiu ce e nu e bine.Dar partea rea e ca inima mea nu poate sa faca bine.
Totusi in trecut mi-am ascultat inima si am regretat asa ca de data asta voi asculta ce spune creierul iar tu, dragul meu suflet pereche, nu prea mai ai ce cauta in mintea mea pentru ca doar inima mai spera ca tu existi...

Read More

Liniste

Nimci de spus. Nimic de adaugat. Nimic de precizat.
Absolut nimic.
Totul merge inainte iar trecutul ramane in urma.
Viata e monotona insa uneori cred ca este mai bine asa.
Afara e soare, este frumos asa cum trebuie sa fie iar timpul trece fara evenimente neobisnuite sau neprevazute.
Poate ca totul e linistit insa asa este cel mai bine pentru moment.

Read More

Te vrea pe tine

Eu sunt aici.
Tu esti acolo.
Ce ne facem?
Intre noi e un drum atat de lung. Am senzatia ca va trece foarte mult timp pana cand vei veni la mine.
Sau poate voi veni eu la tine.Cine stie?
Vreau doar sa te anunt ca zambesc, ca am rabdare, ca te astept si ca inima mea e doar  a ta.
Nu ma refer la figurat. Vorbesc serios cand spun ca nu mai pot sa plac nici un baiat.Ma atrage doar fizicul si atat.
Asa ca fi fericit draga viitor partener de viata.Inima mea nu mai place. E atat de inghetata incat nici nu mai vrea sa se uite la baietii din jurul ei. Ea te vrea pe tine. Te vrea pe tine ca sa nu mai exista frica de singuratate,ca sa nu ii mai atraga atentia alti baieti total nepotriviti pentru ea.
Ea te vrea pe tine, are nevoie de tine ca sa o faci sa fie din nou vie iar tu....

Ei bine, cum am zis, simt ca intre noi e un drum foarte lung.

Read More

Ganduri tematoare

Recunosc!
Pot sa recunosc multe lucruri despre mine cand stiu ca sunt adevarate si de aceea recunoscut ca intr-un anumit domeniu nu pot castiga nimic.
Fac totul varza si aproape ca imi vine sa rad cand ma gandesc cum sunt.
Vreau sa fiu matura!
Insa recunosc ca am cam inceput sa ma joc cu sentimentele asa cum se joaca un copil de cativa anisori cu jucariile lui.Are o jucarie noua si se joaca pana se plictiseste apoi apare alta si face la fel.
Sa nu credeti ca ma joc cu sentimentele baietilor.
Doamne fereste!
Nu ma joc cu ale lor ci cu ale mele.
Ma entuziasmez atat de repede cand apare cineva nou mai ales daca el da semne ca m-ar place si uit de absolut tot.
Nu e bine! Nu e bine deloc pentru ca se termina repede.Rezultatul este urmatorul: Imi place cateva zile de cineva apoi se duce tot.
E ca si cum se aprinde o scanteie insa apoi se stinge din motive necunoscute mie.
Nici macar nu pot opri acea scanteie pentru ca ea tot se aprinde.

Dragostea e complicata!
Pana acum am pierdut la orice joc dat de ea.
Cand au fost si sunt baieti de care mi-a placut/imi place nu am putut sa ii fac sa ma placa iar cand au fost baieti care m-au placut nu am putut sa ii plac eu.
Nu stiu cum sta treaba cu relatiile insa nu cred ca trebuie sa ma straduiesc sa plac pe cineva. Sau nu?
Pentru ca la drept vorbind stiu ca in timp as putea placea orice baiat ( aproape orice baiat).Daca as comunica mult stiu ca as putea ajunge sa tin la el pentru ca ma cunosc si stiu ce fel de inima am.
Insa acum am o anumita persoana in minte care ma place si pare un om bun insa parca imi vine atat de greu sa il plac.
In momente ca astea imi dispare si zambetul si tot optimismul din mine. In momente ca astea as vrea sa renunt la acel el care e doar al meu insa nu ma lasa inima.
Cea mai mare teama a mea si cu asta inchei este gandul ca eu l-as putea refuza pe cel ales pentru mine. Daca e cel care ma place chiar acum si eu il ignor pentru ca nu il plac?
Daca imi refuz jumatatea pentru ca nu ma incanta si apoi raman singura toata viata?
Ma macina gandul asta si ma rascoleste pana in adancul inimii...

Read More

Doar o simpla oboseala

Tot eu sunt!
Nu am mai trecut de mult pe aici nu-i asa?
Am o scuza... Stiu ca am o scuza dar sincer nu o gasesc in acest moment.
Nu prea am ce sa va mai zic.Despre ce as putea scrie daca nu simt nevoia sa scriu? Simt nevoia sa dorm sa dorm si din nou sa dorm.Din pacate nu ma ajuta cu nimic dormitul pentru ca nu fizicul e obosit ci psihicul.
Pe langa lectiile de la scoala si pe langa toate informatiile pe care mi le zice o prietena legata de baiatul de care ii place, am ajuns sa am si vise care imi tulbura somnul.
Nu mai am putere sa fac nimic.
Sunt atat de multe lucruri de rezolvat iar eu aleg doar sa stau si sa vad ce se va intampla.
Viata mea nu a mai fost niciodata atat de plina cu informatii despre altii. Nu am mai vorbit despre mine de destul timp.Nici macar pe blog nu mai am putere sa scriu.
Imi pare rau ca nu mai trec pe la voi dar.... nu stiu. Chiar nu stiu ce ar trebui sa fac asa ca las viata sa decida pentru mine.
Eu am obosit insa inca am zambetul pe buze.

Read More

Fara titlu

Sa o luam cu inceputul.
Stiu ca am sarit peste ziua de luni cu poze dar dimineata a trebuit sa fac o tema lunga pe care am uitat-o si m-am trezit cu ea pe cap.Iar seara am avut o alta problema si am uitat complet de ziua cu poze.
In fine, nu e mare bai. :))
O alta problema e legata de povestea Identitate secreta.Stiu ca nu am mai postat de mult la ea si imi pare rau insa nu prea am timp.Vreau sa scriu mai mult si apoi sa postez. Voi incerca saptamanile astea pana la ziua mea sa o termin. Sa speram ca voi reusi:))
O alta problema si ultima e faptul ca inima mea nu mai poate sa placa.Vad genul de baiat pe care mi l-am imaginat doar in vise insa niciodata cand trece pe langa mine nu il vad.
Nu stiu cum reusesc asta insa nu prea are importanta.Important e ca inima mea nu suspina cand il vede cu alta fata, nu isi doreste sa fie langa mine si simt ca pot trai la fel de bine si fara el.Insa creierul se gandeste doar la el si dorinta de a arata bine provine de la faptul ca imi doresc sa ma vada.
Este ciudat nu?
Am stat si m-am intrebat de ce nu mai pot eu sa plac cu inima, ca sa zic asa si am primit raspunsul.

Inca pot! Inca pot sa fac asta dar imi e frica.Fara sa vreau imi este frica.Imi este frica sa incep sa tin din nou la cineva.Toata aceasta nepasare care vine din inima e cauzata de frica.Mai nou se pare ca m-am imprietenit cu frica:))
Ideea e ca niciodata nu am vrut sa fiu prietena cu frica...

Read More

Echipa

Mintea imi e tulbure de la atatea necazuri, de la atatea probleme grele care apasa intr-una fara sa le pese.
Sunt norii cenusii care nu imi dau pace si imi intuneca gandirea fragila, influentabila.
Echipa alcatuita din creier si inima, care mereu rezolva probleme si incearca sa analizeze lucrurile cat mai bine, incepe sa se destrame.Inima e prea rece, prea indiferenta iar creierul nu mai poate sa duca totul de unul singur.
E prea multa ploaie si prea mult frig in inima. Trebuie sa chem soarele la mine.Trebuie sa il aduc cu forta.Trebuie sa determine inima sa se dezghete.Dar nu are pe cine iubi.Vrea sa iubeasca dar nu are pe cine si din nou devine rece si indiferenta.Nu poate, sunt prea multe rele pe pamant, e prea mult rau in jurul ei nu poate...
Iar creierul...
El e mereu realist si analizeaza din toate privintele.Asa ii e felul.Asa este facut si oricat ar incerca nu are cum sa schimbe dorinta de a calcula totul cu foarte mare atentie.Chiar din aceasta cauza nu mai poate.Are nevoie de ganduri bune.Are nevoie ca norii sa dispara.Are nevoie de soare.
Inima si creierul sunt cei mai buni prieteni, indrumatori pe care ii am iar eu i-am distrus. Mi-am lasat inima sa fie afectata si schimbata de cine nu trebuia si am lasat ca tunetele si fulgerele sa isi faca simtita prezenta in mintea mea, fapt care a distrus rationamentul creierului.
Iar acum tot ce mi-a mai ramas de facut este sa incep sa sper ca vor fi si lucruri bune asa cum isi doresc cei doi prieteni si trebuie sa ii fac sa fie o echipa puternica, mai puternica decat in trecut.
Trebuie sa sper ca va fi bine chiar daca acum sunt numai tunete si fulgere.
Timpul trece iar eu invat cum sa nu mai fac aceleasi greseli si cum sa imi coordonez viata spre bine.

Read More

Vise imposibile/posibile 5

Ar fi frumos...
Ar fi frumos sa te vad pe tine cel ales in fiecare zi si sa ma uit la chipul tau zambind.Sa ma gandesc ca tu esti al meu si ca nimic nu ne va desparti.
Mi-ar placea sa vii acasa cu mine, sa imi cunosti familia si sa te simti ca la tine acasa.Sa zambim la glume spuse de unul dintre membri familiei in timp ce luam masa impreuna apoi se ne uitam la un film si sa ne batem cu floricele cand mama nu ne vede.Ar fi frumos sa petrecem clipele impreuna afara la soare alaturi de familie.
Ar fi frumos ca tu viitorule partener sa te intelegi foarte bine cu familia mea si eu cu a ta.Sa nu fie certuri intre neamuri, sa fiu destul de buna in ochii mamei tale pentru tine, tu sa fii destul de cuminte si protector in ochii tatalui meu.
Cu siguranta ar fi frumos dar se spune ca nu ii poti multumi pe toti.De aceea nu prea cred ca imi vei multumi familia, cel putin nu din prima data dar nu va conta daca inima imi va spune ca tu esti cel ales.

Read More

Nimicuri

Am o intrebare pe care am pus-o de mai multe ori dar nu am primit nici un raspuns.
De fapt am mai multe intrebari dar aceasta e cea mai grea dintre toate.
De ce se intampla atatea lucruri care par sa nu aiba nici un sens.?
Doar asa ca sa treaca timpul?Doar asa ca sa fie mai rau pentru ca nu era deja suficient de rau?
Multi mi-au zis ca dupa ploaie vine soare.
E interesant pentru ca dupa o ploaie vine alta si mai mare si tot asa.
Partea buna e ca... nu vad nici o parte buna in toata povestea asta.
Nu vad ce rost au o multime de lucruri rele si nu inteleg de ce lumea din jurul meu nu ma asculta.
In concluzie: se intampla foarte multe lucruri rele care nu au nici un sens.Pur si simplu apare si sta acolo pana vine altul.

Si mai zicea cineva ca viata e frumoasa...
Ei bine, o fi frumoasa dar cu siguranta nu pentru toti.
Unii se pare ca au mai multe rele decat altii.
Aaaa si mai spunea cineva ca anii de liceu sunt cei mai frumosi din viata.
Trebuie sa spun din nou ca probabil sunt dar nu pentru toti.Eu imi doresc din tot sufletul sa se termine mai repede.Nu vad absolut nimic frumos la aceasta perioada.Doar mai multe lacrimi.Mult mai multe decat am avut in trecut.
Da, o sa spuneti cu sunt pesimista si ca sunt si lucruri frumoase la liceu.E adevarat sunt pesimista dar nu am uitat cum se zambeste.Nu am uitat ce inseamna sa zambesti cu inima. Sunt negativista pentru ca viata m-a facut asa dar inca vad destul de bine si cred ca daca ar fi as vedea lucrurile bune care mi se intampla.
Nu trebuie sa ma credeti.Nimeni nu o face dar m-am obisnuit.
M-am obisnuit cu multe lucruri dar viata tot aduce numai rele.
Inchei cu:abia astept sa se termine liceul asta.

Read More

Doar o alta seara

E o furtuna de nervi care se invarte prin mintea mea incontinu. Acum ceva timp in urma era si mai mare dar se pare ca s-a mai domolit.
Motivul? Nu il stiu.
Nu am de gand sa stau sa va plictisesc cu aberatiile mele dar am o intrebare.
E rau sa nu iti pese de absolut nimeni?Nici macar de tine?
Am devenit prea indiferenta?
Nu stiu ce parere aveti voi dar eu nu cred ca sunt prea indiferenta.Poate e rau sa nu iti pese de viata ta dar sa nu iti pese de cei din jurul tau, nu cred ca e rau.Mai ales ca nu este unul care sa iti faca bine din propria initiativa.
Da, am devenit rea si poate ca e vina mea dar m-am cam saturat sa imi pese de altii si ei sa ma ignore.
Probabil veti spune ca sunt oameni carora le pasa dar sincer eu sunt 80% sigura ca nu e asa.
Din nou am ramas fara cuvinte doar ca sunt pe punctul de a exploda.
De ce? Nu stiu...

Read More

Luni-Poze 14

O alta zi de luni care nu poate fi frumoasa din cauza orarului impus de scoala.
Stiu ca nu prea am fost activa pe blog si imi pare rau.Eu as vrea sa scriu in fiecare zi doar ca temele sunt cam multe.Bineinteles as putea sa nu le fac doar ca mi-am propus in acest semestru sa am note mai mari asa ca vrand nevrand tot trebuie sa le fac.Totusi voi incerca sa gasesc timp si pentru povestile mele, postarile obisnuite, poeziile si alte diverse lucruri.
Insa pana atunci va las pozele:d
Nu prea au nici o legatura cu anotimpul nostru aceste poze dar imi plac mult culorile.

1

 2

 3

 4

Poza numarul 3:d

Read More

Luni-Poze 12

Imi cer scuze ca nu am mai trecut pe la voi ca sa va citesc insa in ultimul timp nu am chef de absolut nimic.Nu am mai scris la poveste, nu am mai scris absolut nimic.

Imi cer scuze inca o data si va las pozele de azi.

1

 2

 3

 4

Poza numarul 2 imi place cel mai mult.

Read More

O floare si un inger

In noaptea in care gerul e tot mai mare, gandul zboara pe peretii udati de la atatea lacrimi amare varsate pentru cineva.Un strain ce parea ca un inger superb de o frumusete magnifica.
Dar s-a intamplat nenorocirea ca inima lui sa apartina alteia.Atunci tanara floare a varsat lacrimi amare si grele crezand ca pe cerul ei ce alta data era soare vor sta norii cenusii si intunecati.
Slabita de puteri si fara chef de viata, mica floare a incercat totusi sa-si tina petalele mov in sus dar a reusit sa le ridice doar pana la jumatate.
Nici razele de soare nu o mai inveseleau, nici ploaia sau adierea blanda de vant dintr-o zi frumoasa de vara.Ingerul a incercat sa o aline cu vorbe dulci dar ce isi dorea ea, el nu ii putea da.

Timpul a trecut, un an doi sau chiar mult mai putin dar floarea a ramas cu acele petale frumoase de culoare mov. Numai una din ele s-a ofilit si a murit plina de tristete lasand in urma sa doar o mare nesiguranta si melancolie.

Read More

Luni-Poze 9

De data asta nu prea am timp sa zic multe. De fapt nu am timp deloc asa ca va las doar pozele. Imi place poza numarul 2.

                                            1

                                            2

 

                                       3

                                       4

Read More

Stau aici

Stau aici si te astept.
stau aici in fiecare zi sperand ca vei veni.
stau aici sperand ca atunci cand o sa te vad inima mea o sa se opreasca pret de cateva secunde din a mai bate.
stau aici si imi doresc ca de data asta sa nu mai fiu eu prima care place, care incearca sa salute, care incearca sa faca ceva, care vrea sa iti atraga atentia.
stau aici si imi doresc sa fie macar o data invers.
stau aici si ma intreb cum va fi clipa cand ne vom vedea
stau aici si ma intreb daca oare existi sau stau si astept fara rost
stau aici si ma intreb de ce altii au parte de un el si eu nu
stau aici si ma intreb daca o sa mai iubesc vreodata
stau aici si vreau sa renunt la tot
stau aici singura cum am fost mereu
stau aici ascunsa de lume in speranta ca ma vor lasa in pace
stau aici cu gandul la tine, la imaginea ta neclara in capul meu, la imaginea ce s-ar putea sa nu existe
stau aici si ma gandesc la adevarata ta infatisare
stau aici si imi pun diverse intrebari
stau aici si ma intreb oare cum te voi recunoaste
stau aici si imi zic ca uneori e mai bine singura
stau aici si zambesc slab, fara putere
stau aici si imi reamintesc ca trebuie sa am rabdare
stau aici si mi se face frica din cauza faptului ca atunci cand te voi intalni inima mea nu va mai vrea pe cineva
stau aici si ma tem de faptul ca va fi prea tarziu
stau aici si imi zic ca te voi respinge crezand ca esti unul din cei care imi spun ca ma iubesc dupa doua minute vorbite
stau aici si imi zic ca te vreau, dar mai stau aici si imi zic ca pot sa zambesc mult mai frumos fara tine
stau aici si imi intaresc zidul din jurul inimii
stau aici si ma gandesc ca de multe ori imi e mult mai bine fara tine
stau aici si ma gandesc ca nu stiu cum mi-ar putea fi bine cu tine
stau aici si in mintea mea nu mai sunt atat de entuziasmata de tine
stau aici si realizez ca se duce magia
stau aici si realizez ca in ritmul asta in curand nu te voi mai vrea deloc
stau aici draga partenere viitor si iti spun ca daca ai de gand sa intarzi atat de mult vei avea mult de munca pentru a-mi deschide inima.Ea, pe zi ce trece se face tot mai rece.Zidul din jurul ei devine tot mai puternic si mai tare.Nu ma intelege gresit.Eu creiez acest zid ca inima mea sa nu mai fie ranita si sa pastreze tot ce i-a mai ramas bun pentru tine.Acum insa e treaba ta cum o s-o anunti ca tu esti cel ales.Si ai grija sa nu o sperii pentru ca si-a cam pierdut increderea.Altfel spus stau aici si iti zic ca nu o sa fie usor sa spargi acel zid iar eu pot trai si fara tine...

Read More

Din gheata

Din nou ajung sa scriu
Cuvinte pe paginile albe.
Le schimb intruna insa stiu

Ca nu sunt cuvinte slabe.

Acea inima a fost buna candva,
Dar timpul trece si totul se va schimba.
Bunatatea s-a pierdut pe undeva.
A incercat dar nu mai putea mima,
Ca totul e bine, la locul lui,
Cand fericirea a disparut si nu-i.

Poate ca inima e mai rea,
Poate ca inima nu mai e a ta,
Poate ca inima a devenit indiferenta,
Poate ca inima nu mai e perfecta,
Poate ca inima e din gheata,
Poate ca in ea e doar ceata,
Poate ca a uitat cum e bunatatea,
Poate ca a plecat si dragostea,
Poate ca nimeni nu o poate dezgheta,
Dar poate e mult mai bine asa.

Read More

Vise imposibile/posibile 4

Intr-o zi obisnuita de primavara...
O zi frumoasa de Mai in care soarele e pe cer, ea ar trebui sa stea afara bucurandu-se de vremea frumoasa in parcul central din oras, pe o banca cu o punga de popcorn in mana.
Intr-o parte mai retrasa a parcului unde se aseaza lumea ca sa se odihneasca sau sa aiba parte de liniste el sta pe o banca cu telefonul in mana. E ocupat cu telefonul si nu prea e atent la ce se intampla in jurul lui. Fata isi ia o punga cu popcorn si se aseaza pe o banca care e pe partea opusa fata de banca lui. Tentatia de a se aseza pe banca care e in fata lui e mare insa lipsa de curaj e si mai mare asa ca se pune pe o banca mai incolo dar tot poate sa il priveasca. Din fericire pe acolo nu prea trec oameni in aceasta zi asa ca ea poate sa manance popcorn si sa se uite la el ca la un film.Desigur asta doar daca filmul nu se uita la tine.
Tanara vede cum el isi ridica privirea din telefon si imediat se uita in alta parte. Dar tentatia e din nou mare si trebuie sa vada la ce sa se uita el.Isi intoarce usor capul exact cand si el isi intoarce privirea spre ea. Doua secunde se privesc si din nou lipsa curajului o face sa se uite in alta parte.El se mai uita putin la ea apoi isi pune telefonul in buzunar si pleaca trecand exact prin fata ei. Fata continua sa manance popcornul iar cand termina arunca punga la gunoi si incepe sa mearga spre iesirea din parc.
Iesirea mare e alcatuita din o poarta mare si doua porti mai mici una intr-o parte si una in cealalta parte.Ea iese pe poarta din dreapta iar el iese pe poarta din stanga.O fractiune de secunda cei doi se privesc in ochi apoi aproape in acelasi timp el face la stanga iar ea la dreapta. Dupa alte cinci secunde ea isi intoarce capul in spate si vede cum el merge linistit inainte.Peste alte doua secunde el isi intoarce capul in spate si o vede cum merge inainte.

Cat mi-as dori ca aceasta postare sa se intample si in viata reala 8->
Credeti ca e posibil ca doua persoane sa se sincronizeze atat de bine intr-o singura zi?

Read More

Povestea se repeta

Ghiciti ce!
Nu am mai scris o postare normala de cam 6 sau 7 zile. Stiti ce inseamna asta? Da! Inseamna ca o sa scriu o postare lunga in care veti afla ce imi trece prin cap. In aceste minute in care scriu grijile nu mai exista.
Cum as putea sa incep? Nu cred ca am un inceput asa ca voi trece direct la inima subiectului.
Se repeta prima poveste legata de un el, cea pe care probabil o stiti cu totii pentru ca am vorbit foarte mult despre ea. Totusi nu am ce face daca asa s-a intamplat. Poate ca viata vrea sa ma mai invete inca ceva. Problema e ca nici din prima poveste nu stiu ce ar fi trebuit sa invat. Acum ce as putea invata din a doua? Oricum, lasand asta cinci minute la o parte o sa va spun cum e a doua poveste.
Va amintiti cei care ati citit sau poate nu va amintiti dar totusi am facut o postare in care am descris cum as vrea sa fie viitorul meu prieten. Cam peste doua sau trei saptamani l-am vazut. Sa nu credeti ca din intamplare ci mi l-a aratat cineva. El insa nu stie ca exist si sunt aproape sigura ca nu m-a vazut nici macar o secunda. Pana aici nu este nici o problema nu?
Totusi exista posibilitatea ca el sa nu stie niciodata ca exist. Ei! Aici apare o diferenta intre cele doua povesti. In prima poveste am zis cum as vrea sa fie, a aparut, si un an intreg nu a stiut ca exist dar totusi aveam adresa lui de messenger si numele de la facebook.Ce ne-am face noi fara mess si facebook?:))
Oricum, in povestea a doua nu am adresa lui de messenger iar pe facebook-ul lui sufla vantul. Probabil veti spune ca pot incerca sa fac rost de id lui de la alte persoane.Am incercat sa fac si asta dar inca nu am primit nici un raspuns si au trecut doua saptamani.
E adevarat ca inima mea a cam inghetat dar cred ca se poate dezgheta usor daca vede ca cineva merita atentia ei si merita ca ea sa tina la el. Asa ca problema mea e urmatoarea: cum fac rost de id lui sau cel putin cum ii arat ca exist?
Eu nu am nici un raspuns la aceasta intrebare, voi aveti?
Cat timp va rascoliti mintea ca sa gasiti un raspuns eu va mai zic o problema.
Hai sa zicem ca reusesc cumva sa ii arat ca exist si sa obtin id lui. Dar daca el ma detesta la fel ca cel din prima poveste? La urma urmei povestile astea doua seamana cam prea mult.
Eu nu prea am curaj.De fapt nu am deloc curaj dar atunci cand apare ceva ce vreau renunt foarte greu.
Acum probabil va intrebati de ce zice Denisa atatea si de ce ne ameteste in halul asta?
Asa ca o sa zic care sunt ideile principale:
1.Imi place de cineva.
2.Vreau sa stie ca exist dar nu stiu cum sa fac asta.
3.Daca afla si nu ma vrea ce ma fac?
Nu cred ca as mai avea vreodata puterea de mai tine la un baiat.
Imi este atat de frica din cauza faptului ca prima poveste s-ar putea repeta incat nu am curajul nici sa o incep pe a doua...

Ccand m-am gandit sa fac postarea asta aveam alta intrebare in minte, si anume:
Pe o scara de la 1 la 100 cat de rau e sa iti deschizi singura usile asa cum incerc sa fac eu acum?

Intrebarile din seara aceasta sunt:
Cum fac rost de id lui ?
Pe o scara de la 1 la 100 cat de rau e sa iti deschizi singura usile ?
Mi-ar placea sa vad cat mai multe raspunsuri mai ales la a doua intrebare.
In rest din nou imi cer scuze ca nu am mai trecut pe la voi, liceul e de vina si va urez o seara frumoasa !>:D<

Read More