Identitate secreta 2

Inainte sa incepeti sa cititi vreau sa va spun ca am schimbat putin numele pentru ca intr-adevar erau ciudate :)) Sper ca acest lucru sa nu fie o problema si sper sa va placa noile nume. Iata numele:
Cen = Teodor (Teo)
 J.    = Alin
Soll  = Sara

Soarele stralucea pe cerul albastru plin cu norii albi, ce se miscau lenesi deasupra Sarei care dormea linistita, in culcusul format din frunzele ce ii oferau protectie. Tanara ar fi dormit mai mult, dar datorita pasarilor care faceau zgomote acest lucru era imposibil. Se pare ca natura nu vroia sa o lase pe Sara sa doarma insa nici nu era nevoie pentru ca prin padure mai umblau 2 oameni ce pareau a fi in cautarea a ceva sau a cuiva .Cei doi nu aveau chipuri prea fericite. Pe fata unuia dintre ei se citea nervozitate iar pe chipul celuilalt era o urma de tristete. Spre deosebire de Sare, care a avut un somn linistit si placut, Teodor si Alin nu au inchis un ochi toata noaptea. Acestia au umblat aproape toata padurea in cautarea fugarei insa din pacate pentru ei nu au gasit nimic. Cautarea lor a fost una foarte linistita deoarece nimeni nu a scos vreun cuvant sau vreo silaba. Parea ca prietenia dintre cei doi s-a cam racit insa nu era asa iar Alin era constient de acest lucru. Imediat ce o vor gasi pe Sare, Teodor va fi prea fericit ca sa mai stea suparat. Asa se mai intampla si in trecut cand cei doi indragostiti se certau, Teo era morocanos dar cand se impaca uita de tot si de toate deci, totul avea sa se rezolve repede. Asta doar daca o vor gasi pe Sara insa aceasta problema nu prea putea sa fie discutata pentru ca nimic nu putea sta in calea lui Teodor, atunci cand vroia ceva, mai ales daca era vorba de fata care i-a luat mintile. Alin era convins ca daca nu ar fi aparut Sarea, lucrurile ar fi mers foarte bine. Dupa parerea lui  Sara era de vina pentru tot si merita sa primeasca mult rau iar prietenul lui avea tot dreptul sa o distruga, de aceea nu prea intelegea de ce Teo a reactionat asa de urat cand a aflat ca ea a fugit intr-o padure.Dupa el asta era ceva de bine insa dupa cel mai bun prieten al lui nu era asa ca trebuia sa respecte acest lucru.

-E vina ei, spune Alin simtind cum ura ii se aduna in inima iar in gandul lui treceau multe imagini in care Sara platea pentru ce a facut. Spre deosebire de gandurile lui Alin in mintea lui Teodor era cu totul alta atmosfera.Acesta nu era nervos, ba dimpotriva, era chiar fericit gandindu-se cat de mult o vrea acum, dupa ce a incercat sa fuga.El nu credea ca Sara are si o latura salbatica dar probabil aceasta latura i-a aparut datorita schimbarii. Datorita acestei amintiri fericirea lui Alin s-a mai diminuat fiind inlocuita cu un sentiment de alerta ce a fost provocata de un sunet.

-Alin, ai si tu senzatia ca esti urmarit?

-La ce te referi? Umarit?De un animal?

-Nu.Urmarit de un om, spune acesta si se uita in sus la crengile unui copac.Intr-un loc din acel copac crengile mai mici si frunzele erau turtite.Noaptea nu iti puteai da seama de acest lucru dar ziua, in lumina puternica oferita de soare era chiar imposibil sa nu vezi acel loc.Urmarind privirea prietenului sau , Alin se uita si el in sus si vede acel loc.Nu a fost greu sa isi dea semaa de ce au fost turtite frunzele ma ales pentru ca Teo a inceput sa mearga mai repede inainte.

-De unde stii ca a luat-o pe aici?

-Nu stiu dar cam la 2 kilometri de aici este un sat.Probabil l-a vazut de acolo de sus si acum merge acolo.

Intr-adevar Teo avea perfecta dreptate. Sara se indrepta grabita spre acel sat pe care l-a vazut.Inima ei bubuia acum datorita vederii chipului fostului ei iubit. Vroia sa fie cat mai departe de el cat mai repede si spera din toata inima ca nu a auzit-o cand a coborat din copac.Dar chiar daca vedea locul unde a stat nu avea de unde sa stie in ce parte merge ea deci putea rasufla usurata insa inima ei tot nu  vroia sa se calmeze. Ceva ii spunea ca nu avea sa scape prea usor insa ceva din ea nu o lasa sa se predea.Trebuia sa continuie, in speranta ca pana la urma Teodor se va plictisii si o va lasa in pace. Fiind obosita Sara se opreste sprijinindu-se cu mana de trunchiul unui copac si inchide pentru cateva secunde ochii ca sa se mai linisteasca.

-O sa fie bine, o sa fie bine, isi repeta ea cu voce tare incercand sa se convinga de acest lucru.

-Bineinteles…

O voce din spatele ei a facut-o sa deschida brusc ochii si sa incremeneasca.Aceasta voce a auzit-o de mii de ori atat in realitate soptindu-i vorbe la ureche dar si in somn. La un moment dat auzea peste tot acea voce si acest lucru ii aducea zambetul pe buze insa acum o ingrozea.Putea sa fuga dar stia ca el o va ajunge in cateva secunde, mai ales ca erau doi si ea una.Trebuia sa gaseasca o modalitate de a-l face pe Teo sa nu o urmareasca.Dar ce?Se uita pret de o secunda in jurul ei pe jos vede o bucata ascutita de lemn.Cu o miscare brusca si rapida, apuca lemnul de jos si se intoarce spre cei din spate.Din fericire acestia erau la 3,4  metri distanta.

-Sara, putem rezolva asta ca doi oameni civilizati.Nu vei pati nimic rau dar lasa lemnul ala jos, te rog, spune acesta si incearca sa faca un pas spre ea, insa ea face unul in spate.

-Daca mai faci un pas, o sa apas atat de tare cu lemnul in mana incat imi voi taia venele.

-Bine, nu mai fac nici un pas. Hai sa rezolvam asta altfel. Doar stii ca te iubesc si vreau sa te ajut sa fii din nou cine erai.

-Ca ultima data, nu?!Mincinosule! striga aceasta la el si incepe sa fuga in directia opusa.Spera sa fii avut elementul surpriza si sa fie macar cu 2, 3 pasi inaintea lor. Insa Sara nu stia ca fostul ei iubit era un  alergator excelent , de aceea in jumatate de minut a ajuns-o din urma.Cand a vrut sa o prinda de mana aceasta a luat-o brusc spre dreapta reusind pentru cateva moment sa faca o distanta semnificativa intre ei dar din nou Teo a ajuns-o din urma.De data asta chiar a apucat-o de mana insa cand sa o faca sa se opreasca, Sara s-a impiedicat si a cazut jos, rostogolindu-se la vale, iar Teodor la fel. Cei doi s-au rostogolit pana cand acea vale a inceput sa capete forma plata. Atunci, tanara s-a ridicat repede si a incercat sa fuga dar Teo a prins-o de picior.Din cauza acestui lucru, Sara a cazut pe burta reusind sa isi faca alte zgarieturi.Intoarsa pe spate aceasta a incercat sa isi elibereze piciorul lovind mana lui Teo cu celalalt picioar iar acesta din cauza durerii provocate a fost nevoit sa ii dea drumul.Profitand de ocazie Sara a inceput iar sa fuga, dar de data asta mult mai repede iar Teodor a ramas in loc pana cand a ajuns Alin la el.

-Ce facem?Mai mergem dupa ea?

-Nu, ii raspunde Teo, nu acum.

                                                                 Va urma

Categories: Dragoste, Poveste, poveste de dragoste, Sara, Teo