Identitate secreta 3

In timp ce urmaritorii plecau inapoi spre masina, Sara alerga din rasputeri vrand sa fie cat mai departe de el. Din cauza ca plamanii ii luau foc de la atata alergat a trebuit sa se opreasca pentru a-si mai trage sufletul insa teama la gandul ca Teo, putea din clipa in clipa sa fie in spatele ei, nu a lasat-o sa se odihneasca prea mult si a inceput din nou sa alerge cu toata puterea ramasa. Stia ca atunci cand a incercat sa scape de el a luat-o la dreapta abatandu-se de la drumul spre acel sat. Trebuia sa gaseasca o modalitate de a regasi directia spre sat. Poate daca se urca in alt copac ar fi putut sa vada mai bine dar mainile o dureau prea tare. Din cauza rostogolirii sangele a inceput din nou sa iasa din ele. Insa nu doar asta era problema. Picioarele ii erau extenuate, iar buzele ei ar fi dat orice pentru un strop de apa. Mult prea obosita ca sa mai poate continua, a cazut in genunchi simtind ca daca nu se intampla o minune nu avea cum sa mai scape. Probabil Teo va ajunge langa ea in cateva minute si atunci totul avea sa se termine. Incercarea ei de a evada si de a incepe o viata noua se va duce pe apa sambetei.

-Hei, esti bine?

Sara isi ridica privirea spre cel care a vorbit crezand ca e unul din oamenii lui Teo dar daca ar fi fost asa, probabil ca ar fi incercat sa o prinda, insa tanarul din fata ei parea ingrijorat de starea ei.

-Te-a trimis Teo?

-Cine ? Ce ai patit la maini ? Te-a atacat un animal?

-Nu, spune ea si incearca sa se ridice dar picioarele ii tremurau asa ca Sara a fost nevoita stea jos.Cand a vazut starea ei acel tanar s-a apropiat incet dar cu pasi siguri si i-a zis:

-Nu pari prea bine.Te pot ajuta daca ma lasi.

-Sunt bine, serios.Poate doar putin obosita,dar daca tot vrei sa ma ajuti imi e foarte sete.

-Din pacate nu am apa la mine dar te pot duce pana in tabara noastra.Eu cu sora mea, un prieten si o prietena stam 4 saptamani intr-un loc de campare, nu departe de aici.

Sara se uita la chipul tanarului incercand sa-i citeasca intentiile dar cel din fata ei parea chiar sincer insa putea fi o capcana pusa de Teo.Totusi, altceva de facut nu mai avea.Era prea obosita ca sa mai mearga singura si nu putea ramane acolo deoarece in padure erau si animale.A avut noroc ca nu a dat peste ele pana acum dar norocul nu tine la infinit.Putea sa mearga cu el doar ca sa bea apa si apoi va merge spre oras.Chiar daca picioarele ii tremurau, a reusit sa se ridice sprijinindu-se de un copac. Tanarul se uita la ea nestiind daca sa o ajute sau daca poate sa mearga singura.Insa atunci cand Sara a incercat sa faca un pas, oboseala si-a spus cuvantul , iar picioarele au lasat-o balta, aceasta cazand din nou in genunchi.

-Te pot duce in brate, daca…

-Nu ! Multumesc dar ma descurc, spune ea intrerupandu-l pe cel care vroia doar sa o ajute dar Sara inca nu  avea destula incredere in el.Mai incearca o data sa se ridice si din fericire de data aceasta adunandu-si toata puterea a reusit sa stea singura pe picioare si sa faca pasi in fata.Cei doi mergeau de 2,3 minute prin padure fara sa scoata vreun sunet.Sara se uita cu, coada ochiului la cel de langa ea gandindu-se ca de acum inainte nu trebuie sa aiba incredere in oameni.Cu cat stiu mai putini cine era ea cu adevarat, cu atat mai bine.

-Aaa, am uitat sa ma prezint.Eu sunt Alex, spune acesta zambindu-i , ceea ce a facut-o pe Sara sa observe culoarea albastra a ochilor lui ce pareau ca au un farmec deosebit.Pentru cateva secunde tanara nu a fost in stare sa mai scoata o vorba.

-Imi spui numele tau? intreaba Alex, ingrijorat de starea ei.Mai intai nu se poate tine pe picioare si acum nu mai vorbeste.Probabil chiar se simtea rau si avea si ranile alea pe maini ce nu aratau deloc frumos. Vazand ca ea tot nu zice nimic, Alex isi scoate telefonul.Abia atunci Sara a revenit cu picioarele pe pamant.

-Ce faci?

-O sun pe Cristina, ca sa cheme un doctor.Nu esti deloc bine.

-Ba da, serios.Sunt doar obosita, te rog sa nu chemi nici un doctor nu am nimic.

Alex se uita la ea serios, neintelegand de ce se poarta asa ciudat.De pe fata ei se putea citi o usoara nota de teama.Sara se gandea ca daca o va consulta un doctor isi va da seama imediat cine e iar atunci chiar avea sa fie moarta.Mai bine ar fi stat cu Teo decat cu sa o vada un doctor.

-Imi pare rau dar chiar ai nevoie de un doctor.

Acesta incepe sa formeze un numar iar Sara incepe sa mearga in directia opusa.Alex se uita la ea cum se indeparteaza apoi isi pune telefonul inapoi si incepe sa alerge dupa ea.

-De ce pleci?

-Nu merg la un doctor, ii raspunde aceasta cand el s-a pus in fata ei ca sa nu mai poata trece.Sara a incercat sa faca un pas spre stanga dar Alex din nou s-a pus in fata ei.

-Da-mi un motiv bun si nu il chem.

-Sunt doar niste zgarieturi pe care le am de la un copac.Nimic mai mult.Am vazut un animal salbatic si am fugit de el.Cand m-am uitat in spate ca sa vad daca vine dupa mine m-am impiedicat si astfel a inceput sa curga sangele dar acum s-a oprit.

Sara stia ca nu e frumos sa-l minta pe cel care vrea sa o ajute dar nu-i putea spune adevarul.Alex se uita la ea simtind ca ii ascunde un lucru foarte important si ca nu avea cum sa se raneasca asa de la niste copaci.Insa cine era el ca sa incerce sa sape mai adanc.Daca ea nu vroia sa ii spuna era treaba ei.

-Bine, nu voi chema un doctor dar tot trebuie sa promiti ca ma lasi sa iti pansez mainile.

-Bine, spune ea si ii zambeste facandu-l si pe el sa zambeasca.Cei doi se priveau ca si cum o mica scanteie este intre ei insa Sara stia ca asa ceva nu se poate. Ea, nu mai putea sa simta ceva pentru altceva pentru ca acest lucru ar fi adus doar suferinta.

Categories: Dragoste, Poveste, poveste de dragoste, Poza, Sara, Teo