Orice postare are un inceput nu?
Ei bine eu nu stiu cum altfel sa incep decat cu miezul subiectului.
E legat de prieteniile din jur.
Cand am intrat la liceu am pierdut prieteni importanti din diferite motive.
Am inceput sa ma simt vinovata ca eu nu tin la anumiti oameni din jurul meu.
Insa astazi acel sentiment de vinovatie a disparut.
Am incercat sa am incredere din nou in oameni.
Am incercat sa le spun tot si i-am considerat prietenii mei buni.
In toata incercarea asta am uitat ce lectie mi-a dat viata in anul precedent.
O lectie pe care eu am numit-o " nu te lasa afectat/afectata de oameni".
Nu zic ca nu merita sa tii la cineva. Ba sunt sigura ca foarte multe persoane merita afectiunea noastra insa prietenii vin si pleaca.
Azi m-am simti singura, data la o parte, uitata si totusi am fost fericita.
Poate pentru ca in adancul sufletului meu m-am asteptat sa se intample asa.
O calitate, sau poate un defect al meu este faptul ca imi place sa ma uit la oameni si sa imi dau seama ce fel de caracter au.
Nu cred ca m-am inselat in legatura cu o persoana anume ci poate ca ea nu vrea sa stea cu mine.
Eu am sa continui sa o consider prietena mea insa cum am zis mereu si cred ca voi mai zice de mii de ori, nu oblig pe nimeni sa imi vorbeasca sau sa tina la mine.
Cred ca astazi viata mi-a reamintit ca eu nu am o cea mai buna prietena . De fapt am, insa acea persoana sunt eu.
Viata mi-a reamintit ca e mai bine sa fiu singura decat inconjurata de oameni si ii multumesc pentru asta.
Ei bine eu nu stiu cum altfel sa incep decat cu miezul subiectului.
E legat de prieteniile din jur.
Cand am intrat la liceu am pierdut prieteni importanti din diferite motive.
Am inceput sa ma simt vinovata ca eu nu tin la anumiti oameni din jurul meu.
Insa astazi acel sentiment de vinovatie a disparut.
Am incercat sa am incredere din nou in oameni.
Am incercat sa le spun tot si i-am considerat prietenii mei buni.
In toata incercarea asta am uitat ce lectie mi-a dat viata in anul precedent.
O lectie pe care eu am numit-o " nu te lasa afectat/afectata de oameni".
Nu zic ca nu merita sa tii la cineva. Ba sunt sigura ca foarte multe persoane merita afectiunea noastra insa prietenii vin si pleaca.
Azi m-am simti singura, data la o parte, uitata si totusi am fost fericita.
Poate pentru ca in adancul sufletului meu m-am asteptat sa se intample asa.
O calitate, sau poate un defect al meu este faptul ca imi place sa ma uit la oameni si sa imi dau seama ce fel de caracter au.
Nu cred ca m-am inselat in legatura cu o persoana anume ci poate ca ea nu vrea sa stea cu mine.
Eu am sa continui sa o consider prietena mea insa cum am zis mereu si cred ca voi mai zice de mii de ori, nu oblig pe nimeni sa imi vorbeasca sau sa tina la mine.
Cred ca astazi viata mi-a reamintit ca eu nu am o cea mai buna prietena . De fapt am, insa acea persoana sunt eu.
Viata mi-a reamintit ca e mai bine sa fiu singura decat inconjurata de oameni si ii multumesc pentru asta.





























