Pot sa recunosc multe lucruri despre mine cand stiu ca sunt adevarate si de aceea recunoscut ca intr-un anumit domeniu nu pot castiga nimic.
Fac totul varza si aproape ca imi vine sa rad cand ma gandesc cum sunt.
Vreau sa fiu matura!
Insa recunosc ca am cam inceput sa ma joc cu sentimentele asa cum se joaca un copil de cativa anisori cu jucariile lui.Are o jucarie noua si se joaca pana se plictiseste apoi apare alta si face la fel.
Sa nu credeti ca ma joc cu sentimentele baietilor.
Doamne fereste!
Nu ma joc cu ale lor ci cu ale mele.
Ma entuziasmez atat de repede cand apare cineva nou mai ales daca el da semne ca m-ar place si uit de absolut tot.
Nu e bine! Nu e bine deloc pentru ca se termina repede.Rezultatul este urmatorul: Imi place cateva zile de cineva apoi se duce tot.
E ca si cum se aprinde o scanteie insa apoi se stinge din motive necunoscute mie.
Nici macar nu pot opri acea scanteie pentru ca ea tot se aprinde.
Dragostea e complicata!
Pana acum am pierdut la orice joc dat de ea.
Cand au fost si sunt baieti de care mi-a placut/imi place nu am putut sa ii fac sa ma placa iar cand au fost baieti care m-au placut nu am putut sa ii plac eu.
Nu stiu cum sta treaba cu relatiile insa nu cred ca trebuie sa ma straduiesc sa plac pe cineva. Sau nu?
Pentru ca la drept vorbind stiu ca in timp as putea placea orice baiat ( aproape orice baiat).Daca as comunica mult stiu ca as putea ajunge sa tin la el pentru ca ma cunosc si stiu ce fel de inima am.
Insa acum am o anumita persoana in minte care ma place si pare un om bun insa parca imi vine atat de greu sa il plac.
In momente ca astea imi dispare si zambetul si tot optimismul din mine. In momente ca astea as vrea sa renunt la acel el care e doar al meu insa nu ma lasa inima.
Cea mai mare teama a mea si cu asta inchei este gandul ca eu l-as putea refuza pe cel ales pentru mine. Daca e cel care ma place chiar acum si eu il ignor pentru ca nu il plac?
Daca imi refuz jumatatea pentru ca nu ma incanta si apoi raman singura toata viata?
Ma macina gandul asta si ma rascoleste pana in adancul inimii...
astea sunt doar atractii, nu cred ca ti-ai intalnit inca adevarata dragoste.
ReplyDeleteNici eu nu cred ca am intalnit-o sau ca o voi intalni curand.
DeleteMai ai timp oricum :)
DeleteMai am din pacate.
Deleteinteresanta postare dar iti zic ceva..nu incerca sa fii matura..cine pierde copilul din el insusi ..se poate considera mort..e cel mai frumos atunci cand esti mic , mic ...
ReplyDeleteNu consider ca e frumos sa fii mic. Mie nu mi-a placut cand am fost mica si nici nu imi va placea vreodata.
DeleteA da, era sa uit. Nu pot lasa comentarii pe blogul tau. De ce?
Deletegata acum merge..este de la tema scz:P o sa caut alta tema:D
DeleteEu zic să îți tratezi inima așa cum ai vrea să fie tratată de un băiat, și tratează inima băiatului așa cu ai vrea să fie tratată inima ta. Eu zic să lași aceste lucruri în mîna lui DUmnezeu, deoarece Lui îi pasă mult mai mult de acest domeniu decît îți pasă chiar și ție!
ReplyDeleteProblema este ca nu stiu cum as vrea sa fie tratata inima mea.:-??
DeleteAm uitat: Ai început să citești din carte? :D
ReplyDeleteDa am inceput insa e cam dureroasa pentru inima mea pentru ca pe mine asteptarea ma omoara.:)
Delete