De ce citesc carti?

De ce citesc carti? O intrebare interesanta nu? De fapt pentru multi e o intrebare foarte simpla.
I: De ce citesti carti?
R: Pentru ca imi place.
Dar ce s-ar intampla daca am incerca sa cautam raspunsuri in adancul sufletului? Acolo unde numai sentimentele cele mai puternice au puterea sa ajunga. Hmm? Ati vrea sa aflati? Ei bine eu una cu siguranta....

Printre rafturile pline de carti vechi si prafuite ce pareau a fi antice totul era linistit. Poate chiar prea linistit. Cartile erau frumos aranjate asteptand in tacere un posibil cititor. Un posibil doritor de a afla secrete noi ascunse adanc printre randurile celor mai groase si mai puternice carti. Totusi in acea zi oamenii nu prea au dat semn de viata iar bibliotecara a inceput sa atipeasca.
-Shht! Fara zgomot. E cineva? Da? Nu? Nu e cineva? Liniste! Doarme? Da doarme, putem iesi.
Ce sa vezi si sa nu crezi?
O carte a sarit jos de pe raft iar pe coperta ei au aparut doi ochi mari si o gura. In secunda urmatoare pe majoritatea cartilor de pe rafturi au aparut doi ochi si o gura. Putin ciudat? Nu! Foarte ciudat! Cartea de jos a topait de cateva ori pana cand s-a intors cu fata spre suratele ei de pe rafturi.
-Ce faceti, nu veniti?
-Daca ne prinde?
-Haideti ca doarme acum iar locul asta e gol.
-Nu imi place sa risc, draga. A zis una din carti agitandu-se in locul ei iar celelalte au incuvintat.
-Sunteti toate niste fricoase.Nu vreti sa vedeti noile carti din depozit? Eu una ma duc.
In timp ce cartea de jos incerca sa le convinga pe celelalte sa o urmeze o tanara care s-a ascuns in cel mai retras si ascuns loc din biblioteca pentru a-si putea citi cartea preferata s-a ridicat la auzul vocilor straine. A pus cartea pe care o citea la loc si a mers dupa voce.
Nu mare i-a fost uimirea cand a vazut acea carte cum topaie cum vorbeste si cum clipeste.Din cauza socului nu a mai incercat sa se ascunda si a ajuns fata in fata cu acea carte care la randul ei a incremenit.
-Tu! Ai vorbit si ai... si apoi ... ai buze si... si...Esti o carte vorbitoare! aproape ca a strigat fata cu zambetul pe buze.
-Shht! Shht! au facut celelalte carti la un loc.
-Nu pot sa cred! Este minunat! a mai zis ea pe un ton scazut.
Vazand ca fata nu incepe sa fuga si ca zambeste cartea s-a relaxat putin iar apoi a intrebat :
-De ce citesti carti?
Chiar daca nu intelegea de ce cartea ii pune aceasta intrebare fata s-a gandit totusi sa ii raspunda:
-De ce citesc carti? Pentru ca fiecare are o poveste aparte pe care o prezinta. Chiar daca povestile sunt fictionare majoritatea dintre ele se pot intampla si in viata oamenilor. Vezi tu, eu nu am cea mai interesanta viata iar lumea nu prea ma baga in seama insa nu e o paguba. Imi place sa fiu si asa dar tare mult mi-as dori sa imi gasesc printul din povesti. Chiar daca e destul de greu vreau sa cred ca el exista si ca intr-o zi il voi gasi. Imi place sa citesc sau sa scriu despre ceea ce nu am iar povestile din carti ma ajuta foarte mult. E ciudat si total nepotrivit, stiu dar cartile pe care le citesc sunt interesante si imi zic ca daca eu nu pot avea ceva interesant macar sa vad cum ar fi daca as avea.
-Nu cred ca ai o viata plictisitoare ci mai degraba tu nu vezi lucrurile frumoase si interesante din ea.
-Multa lume zice asta draga carticita dar adevarul este ca nimeni nu se poate pune in pielea mea, in corpul meu ca sa vada cu adevarat cum e viata mea.
 Stand putin pe ganduri fata mai revedea o data tot ce a spus. Intr-adevar  nu prea putea sa vada unde e fantasticul din viata ei si de aceea il cauta in cartile pe care le citea. Spre deosebire de realitate, din fericire pentru ea, acolo il gasea...

Acest articol este scris pentru concursul de carti de pe Biblioteca Online.