Identitate secreta 8 - 1

Sara povesteste

-Ce anume o sa facem in oras? L-am intrebat pe Alex uitandu-ma la el in timp ce conducea.El nu putea sa se uite la mine pentru ca trebuia sa fie atent la drum insa eu puteam sa il privesc non-stop si chiar nu imi pasa ca si-a dat seama.Oricum era vina lui pentru ca zambea incontinu.

-Daca ai putina rabdare o sa afli si singura.

-Atunci imi pare rau sa te dezamagesc dar niciodata nu am avut rabdare.

-Pentru toate este un inceput, a spus el si m-a privit pret de cateva secunde dar in acele secunde atat el cat si eu ne-am privit unul pe altul intens si cu zambete fermecatoare pe buze.Am fost nevoita sa imi intorc privirea pentru ca ma temeam de ce putea urma.Restul drumului m-am uitat pe geam fara sa mai am curajul sa il privesc in ochi dar el a rezolvat asta imediat ce am ajuns in oras.A oprit in fata unui restaurant dar cand am vrut sa deschid portiera Alex m-a oprit.

-Stai putin.

-Ce este? l-am intrebat cu o mana pe portiera si m-am uitat la el serioasa. A folosit un ton serios, ceea ce m-a facut sa ma ingrijorez putin.Din moment ce nu se uita la mine l-am mai intrebat:

-Alex? s-a intamplat ceva?

-Nu… doar ca trebuie sa iti spun ceva.

-Ce anume?nu stiam de ce dar aveam senzatia ca voia sa imi spuna ceva important dar nu indraznea.Am vrut sa mai zic ceva care sa ii dea curaj dar chiar atunci el si-a intors capul spre mine si cu zambetul lui fermecator mi-a zis:

-Ma bucur ca ai acceptat sa vii cu mine.

Cu siguranta nu a vrut sa zica asta. Nu imi dadeam seama de ce dar acea voce interioara care nu ma lasa, sa nu intru in belele, imi spunea de aceasta daca ca Alex a vrut sa imi zica ceva mai important.Totusi nu puteam citi minti asa ca trebuia sa tin pentru mine toate nimicurile din mintea mea. Am zambit si am iesit afara. Am aruncat o privire prin jurul meu si am observat multi oameni care mergeau unii mai grabiti altii nu.Era bine sa fiu printre oameni dar cu ochii mei instabili nu trebuia sa raman mult aici,insa pana la intunericul noptii mai era ceva.

-Intram? m-a intrebat Alex tinand usa deschisa pentru mine.

-Sigur.I-am raspuns zambind. Era foarte frumos din partea lui sa imi tina usa deschisa si am apreciat acest lucru. Cand am ajuns la masa noastra a fost si mai dragut sa traga scaunul pentru mine.Toate aceste gesturi minuscule le consideram irezistibile insa din pacate nu ma puteam obisnui cu ele.Ma intrebam daca Ana facea crize gandindu-se ca prietenul ei era cu mine intr-un restaurant foarte elegant. Poate nici macar nu stia sau poate nici macar nu erau impreuna.Puteam afla intrebandu-l dar era un moment atat de frumos si nu ma lasa inima sa-l stric cu vorbele mele.
                                                             Va urma

Categories: Alex, Poveste, poveste de dragoste, Poza, Sara, Teo