Identitate secreta 7

Sara povesteste

Dupa ce Cristina a plecat am stat si m-am gandit la cuvintele ei. “O sa afli si singura daca mai stai pe aici” Aceste vorbe au sunat ca o provocare si primul lucra care ma definea era faptul ca nu refuzam niciodata o provocare indiferent de situatie.O parte din mine vroia foarte mult si deja ardea pe dinauntru dorindu-si sa mai stea aici si sa afle sensul ascuns al cuvintelor Crsitinei. Insa partea cea realista care gandea de doua ori inainte sa faca un lucru imi spunea ca daca stateam mai mult Teo avea sa ma gaseasca si atunci nu ma va mai lasa sa plec niciodata.Totusi de ce fugeam eu de iubitul meu? 

M-am intrebat in timp ce m-am asezat pe pat in locul unde a stat prietena mea acum cateva secunde. Mi-am amintit ca ne-am certat in acea zi eu si cu Teo iar ca sa ne impacam el m-a invitat acasa la el la un pahar cu suc sau vin. Am baut din acel pahar si peste un minut am simtit o durere enorma in piept care a urcat spre gat.Imediat, am fugit spre baie si cand m-am privit in oglinda am observat cum ochii mei nu mai erau caprui ci galbeni cu o linie dreapta in loc de pupila.Teo a intrat dupa mine in baie si a ramas cu gura cascata privindu-ma.

-Sara, imi pare rau, pot sa rezolv asta.

-Explica- mi de ce am ochii de pisica!!

-Stiu ca arata rau dar am incurcat apa cu o…

Nu a mai terminat fraza pentru din cauza nervilor am dat cu pumnul in oglinda de la baie care s-a spart in mii de bucatele iar pe mana mea erau urme de sange.Imi priveam ingrozita mana neintelegand de unde am atata putere.Nu eram singura care se uita ca la masini straine pentru ca si Teo facea la fel. Atunci, l-am impins cu o mana si am fugit spre usa cat m-au tinut picioarele. Pana s-a dezmeticit el eu deja eram la poarta casei lui iar atunci cand l-am auzit strigandu-ma din spate am marit pasul.Nu stiu de unde dar alergam mult mai repede ca inainte. Am ajuns in casa mea dand frau liber lacrimilor.Nu vroiam sa ma mai privesc in oglinda pentru ca imi era frica. Simteam ca nu mai sunt normala dar intr-un mod foarte ciudat ma simteam bine. Am luat telefonul si fara sa ma gandesc ca am nevoie de haine sau de bani am format primul numar care mi-a venit in minte. Dupa ce am auzit de trei ori cum a sunat, vocea lui Alin mi-a rasunat in ureche.

-Da, Sara.

-Poti te rog sa vii sa ma iei?

-Da, dar de ce plangi?Iar te-ai certat cu Teo?O sa va impacati, stai linistita.

-Nu, nu e asta. Eu doar…. Te rog vino sa ma iei, sunt acasa.

-Ok, ajung in 5 minute.

Am inchis telefonul apoi am incercat cu teama sa ma uit in oglinda.Surprinzator ochii aceia galbeni au disparut iar eu aratam spre usurarea mea la fel ca inainte. Poate a fost doar ceva trecator dar inca simteam ca e ceva diferit in mine, ceva special…

Aproape am tresarit cand am auzit telefonul cum suna. M-am uitat la ecran sperand sa fie Alin dar spre ghinionul meu era Teo. Am ignorat telefonul si mi-am pus cateva obiecte importante intr-un rucsac apoi am plecat afara asteptand ca Alin sa apara.Stiam ca el e prietenul cel mai bun al lui Teo asa ca nu aveam de gand sa il tin pe langa mine. Vroiam doar sa ma duca in urmatorul oras iar de acolo aveam sa plec incotro vedeam cu ochii. Puteam sa iau autobuzul dar in acest oras prietenul meu era cel mai popular tanar asa ca nu aveam nici o sansa sa scap fara sa ma fi vazut cineva.

Am vazut masina lui Alin cum a venit si a oprit spre mine urmand ca apoi sa ma urc si sa plec.Fiind atat de bulversata de cele intamplate, cearta cu Teo si schimbarea am uitat sa ii zic unde sa ma duca dar se pare ca el avea deja un plan in minte insa pana mi-am dat eu seama a durat ceva.Din fericire noile puteri m-au ajutat sa deschid usa de la masina insa impactul cu asfaltul mi-a provocat rani dureroase mai ales la maini pentru ca am incercat cu ele sa ameliorez caderea. Apoi am fugit in padure, m-am catarat foarte usor intr-un copac si am reusit sa adorm pe frunzele cat de cat confortabile.A doua zi cum a rasarit soarele am coborat din copac si am pornit spre orasul pe care l-am vazut din copac.Din nefericire “scumpul meu iubit “ m-a gasit si a incercat sa ma opreasca. Cand i-am auzit vocea inima mea a inceput sa bata cu putere din cauza frici si fara sa ma gandesc prea mult picioarele mele au luat-o la sanatoasa. Spre deosebire de seara trecuta in care am alergat ca racheta acum alergam normal iar Teo m-a ajuns dar am reusit sa scap din nou de el si am alergat mai departe. Cand m-am oprit pentru ca nu mai puteam am observat ca sunt singura in mijlocul padurii.Totusi mainile si picioarele ma dureau prea tare ca sa mai continui.Eram prea obosita asa ca m-am asezat la trunchiul unui copac ca sa imi trag sufletul.Peste cateva momente a aparut Alex cu un zambet frumos pe fata.Am crezut ca poate e unul din numerosii prieteni ai lui Teo dar ceva la el imi parea diferit. Poate ma inselam insa din privirea lui imi dadeam seama ca isi facea griji pentru starea mea, mai ales pentru mainile mele cu sange. Oricum, nu conta asta si am vrut sa plec dar a insistat sa merg cu el iar pana la urma am mers deoarece imi era teribil de sete.

Prezent

Usa de la camera mea s-a deschis trezindu-ma la realitate iar in fata mea a aparut cel cu zambetul cel mai frumos adica Alex. M-am ridicat automat in picioare si am zambit fara sa vreau.Acesta privindu-ma m-a intrebat:

-Ai chef de o mica plimbare?

-Prin padure?

-Nu, pana in oras cu masina. De fapt da, o sa mergem prin padure.

-Sigur, de ce nu?Dar lasa-ma 5 minute bine?

-Ok, te astept afara, a spus el si a iesit cu un zambet si mai mare pe buze.Incepea sa imi placa enorm de mult acel zambet si chiar imi parea rau ca nu puteam sa il vad mai des dar nu aveam ce face.Noroc ca mi-am pus banii in buzunar inainte sa plec din casa mea pentru ca rucsacul meu a ramas in masina lui Alin. Am dat o fuga pana la baie ca sa ma vad in oglinda. Nu aratam chiar rau dar nici frumoasa nu eram insa nu mai conta. Am iesit afara unde ma astepta Alex.I-am zimbit si am coborat scarile.

Categories: Alex, Dragoste, Poveste, poveste de dragoste, Poza, Sara, Teo