Identitate secreta 17

 Sara povesteste

Eu ma uitam la Alex si zambeam iar el se uita la mine si zambea.Ne purtam ca doi adolescenti ce s-au indragostit pentru prima data.Credeam ca am trecut de mult de faza asta cu privitul insa se pare ca nu esti niciodata prea batran ca sa privesti pe cineva de care iti place si sa nu stii ce sa spui.

-Situatia asta imi aduce aminte de copilarie, mi-a zis el rupand tacerea si luandu-ma prin surprindere.

-Da, ne purtam ca adolescentii.

-Si e ceva de rau?

-Cand aveam 14 ani imi lua o vesnicie sa fac un pas intr-o relatie.

-Cand aveam 15 ani i-am luat prietenei mele de ziua ei un buchet de trandafiri.

-Inseamna ca te descurcai mai bine ca mine.

-Era alergica la trandafiri.Stiu, pare incredibil.Ce fata e alergica la trandafiri?

“Ce fata se alege peste noaptea cu ochi de pisica? “

Mi-am zis in gandul meu vrand sa ii spui ca o alergie la trandafiri nu era nimic pe langa ce am patit eu insa daca am invatat ceva din toate relatiile mele esuate e ca nu trebuie sa ii spui absolut tot despre tine unii baiat de care iti place.Asa ca am continut sa zambesc privindu-l iar el a continuat discutia.

-Insa nu mai suntem adolescenti.Ar trebui sa ne purtam ca doi oameni care sunt oarecum maturi.

-Oarecum? Aam intrebat chicotind.

Ce spunea, sau modul in care spunea ma facea sa rad si singurul care reusea sa imi tina mereu zambetul pe buze era Teo.Eram convinsa ca doar el poate face asta insa se pare ca dadeam peste tot mai multe surprize.Unele dintre ele placute, altele nu prea.

-Da.Daca as fi fost un adolescent acum ti-as fi spus ca ai un zambet foarte frumos dar cum nu sunt nu pot sa iti zic asta.Trebuie sa iti spun ca ai un zambet foarte frumos si niste ochii la fel de frumosi.

Probabil acesta era unul dintre cele mai frumoase si mai amuzante complimente pe care le-am primit de la o persoana pe care o placeam insa faptul ca a pomenit de ochi mi-a oprit zambetul. 

In acel moment inima mea s-a stins de tristete dar oricat de mult as fi vrut stiam ca nu puteam ramane aici sau alaturi de el.Nu vroiam sa il pun in pericol sau sa creada ca sunt un monstru.Mai bine ma opream acum inainte sa stric tot.

-Da, mersi. Am zis serioasa privind in alta parte.

-Esti bine?

-Da!Sunt foarte bine doar ca… mai stii cand m-ai intrebat la restaurant daca am prieten?Am mintit!Am un prieten.

Zambetul lui a disparut cu viteza luminii iar dezamagirea a aparut pe chipul lui la fel de repede.Mi-am dat seama ca a durut ce i-am spus si chiar imi parea sincer rau insa asa era cel mai bine pentru el.Cineva spunea ca atunci cand iubesti esti in stare sa renunti la fericirea ta ca sa stii ca el e fericit.In cazul meu, eu renuntam la zambetul meu ca el sa nu fie in pericol insa asta era altceva.Nu-l iubeam pe Alex.Doar imi placea de el… sau poate nu?

-Ar fi fost frumos sa imi spui asta inainte sa ma port ca un idiot.

Am vrut sa il opresc cand a plecat ca o furtuna din bucatarie insa tot din mine imi spunea ca e mai bine ca a plecat, dar nu si inima mea.Insa nu era un moment bun sa imi ascult inima asa ca am oftat cu privirea la picioarele mele si abia atunci mi-am amintit ca atunci cand am intrat era si Cristina aici.Probabil ascultase tot ce am vorbit. 

Mi-am intors brusc privirea spre chiuveta insa acolo nu era nimeni si nici vasele nu erau toate spalate. De ce a plecat si mai ales cand?Nu am avut timp de gandire pentru ca  zgomotul care se produce atunci cand o usa este inchisa mi-a atras atentia.Cristina a disparut straniu iar el a aparut.Cei doi se sincronizau bine, poate prea bine.

-A plecat prietenul tau? m-a intrebat Teo cu mainile incrucisate la piept.

Ma asteptam sa aiba un zambet ironic, de victorie sau poate sa fie nervos din cauza a ceea ce i-am spus mai devreme insa el parea foarte calm.Asta era in avantajul meu si stiam cum sa ma folosesc de fiecare avantaj insa nu imi placea calmul de pe fata lui.

-Unde e prietena ta?

-De cand imi raspunzi cu o alta intrebare?

-De ce nu raspunzi la ce te-am intrebat?

-Bine, prietena mea e chiar in fata mea.

Daca eu eram prietena lui de ce nu mi-a zis asta prima data cand l-am intrebat?Stia ca ma refeream la Cristina si prin faptul ca nu mi-a raspuns imi confirma banuiala ca intre cei doi era ceva, poate foarte serios.

M-am uitat anumit in spatele meu apoi privindu-l in ochi l-am intrebat serioasa.

-Unde?Eu nu o vad.Iar ai o prietena imaginara?Ar trebui sa iti faci si tu o prietena adevarata.Stii, Cristina ar fi destul de buna.

-De ce o tot aduci in vorba pe Cris?Nu iti sta in fire sa fii geloasa.

-Insa tie iti place sa ai multe secrete dar nu cu mine.

Am reusit sa ii distrug calmul de pe fata iar acum privirea lui prevestea ca daca avem de gand sa continui asa, Teo va exploda si toata furia va cadea pe mine.Intrecusem deja masura asa ca nu vroiam sa mai stau in fata lui ca sa o fac si mai lasa.Am vrut sa trec pe langa el ca sa ies din camera dar mana sa m-a oprit.Si-a pus mainile pe umerii mei si numai atingerea lui mi-a provocat un fior ce a trecut prin tot corpul. Atunci cand mi-am ridicat privirea si l-am privit in ochi mi s-a facut si ma frica.Teo si-a dat seama imediat de asta si se parea ca nu prea ii suradea ideea ca prietena lui, asa cum m-a numit el, il privea cu frica.

-De ce te uiti asa la mine Sara? a intrebat el aproape soptit.Stiu ca am dat-o in bara la faza cu ochii tai dar pot repara asta.Stii ca nu ti-as face rau nicioada nu?Nu?! a intrebat el mai tare cand a vazut ca nu ii raspund nimic.Trebuia sa ii spun ce vroia sa auda pentru ca altfel nu m-ar fi lasat sa plec si nu puteam risca sa intre cineva pe usa.La cat noroc aveam putea intra chiar Alex iar asta ar fi provocat un dezastru imens.

-Stiu… am reusit sa rostesc cu chiu cu vai dar a fost deajuns pentru Teo care a zambit si si-a luat mainile de pe umerii meu.

-O sa vorbim alta data despre asta.

Nu a asteptat confirmarea mea si a plecat in salon iar eu am putut rasufla usurata pentru moment.

                                                                                       Va urma

Categories: Alex, Poveste, poveste de dragoste, Sara, Teo