Identitate secreta 16

Sara povesteste

La masa stateau toti vorbind intre ei si probabil asteptandu-ne pe mine si pe Cristina.Pe masa erau tacamuri si farfurii pline cu mancare inca neatinse.Am considerat ca era foarte frumos din partea lor sa ma astepte si pe mine din moment ce eram o straina.

Un loc liber era langa Teo si altul langa Alex.Doi baieti o singura alegere.Probabil v-ati dat seama déjà pe cine am ales.

Alex mi-a zambind privindu-ma in ochi iar eu i-am intors zambetul si m-am asezat langa el insa simteam privirea lui Teo asupra mea ca un foc insa am decis sa il ignor.Asa era cel mai bine din punctul meu de vedere deoarece din cate am auzit intre el si Cristina era ceva mai mult decat o relatie de prietenie.Daca ei vroiau sa fie impreuna cine eram eu ca sa ii despart?Actuala lui prietena poate?Nu!In nici un caz!Nu mai eram cu el de mult.Cam de cand mi-a dat noua identitate, asa ca m-am hotarat sa il ignor total.Cel putin atat cat puteam.Vroiam sa imi concentrez atentia asupra lui Alex iar acest lucru s-a dovedit a fi foarte usor pentru ca nici el nu isi lua ochii de la mine.

Nu stiu prea sigur din ce cauza, poate pentru ca ii era foame, poate se plictisea sau pur si simplu nu suporta ca fosta lui prietena ii zambeste prea mult altui baiat dar Teo m-a intrebat fixandu-ma cu privirea.

-Unde e Cris, Sara?

-A ramas in ca… am inceput eu sa zic dar chiar in acel moment usa de la camera mea s-a deschis si Cristina a venit spre noi cu zambetul pe buze.S-a asezat langa Teo pentru ca nu avea alt loc dar partea logica din creierul meu imi spunea ca zambetul larg de pe fata ei se datora faptului ca putea sta langa cel pe care il placea.Daca aveam dreptate sau nu, nu stiu insa cert era faptul ca nimeni nu zicea nimic.Intr-adevar toti mancau insa chiar nici o vorba?Trebuia sa zic eu ceva insa ce?Abia daca o cunosteam pe Cristina, Ana nu ma placea, despre Dan stiam doar ca era fratele Anei, Alex… ei bine la Alex nu erau multe de spus pentru ca nu il cunosteam dar imi facea placere sa stau cu el, sa vorbim, dar mai ales sa vad cum imi zambeste.Adevarul era ca avea un zambet care probabil facea sa se topeasca orice fata.Insa din pacate nu ajunge un zambet pentru ceva serios chiar daca inainte sa ma prefac ca am lesinat vroia sa ma ia de mana intr-un mod afectuos. 

Lasand asta la o parte trebuia sa fac ceva ca aceasta liniste enervanta sa dispara.Insa dupa ce am aflat, ce am aflat  subiectele se pare ca au parasit mintea mea.Pana la urma nu a trebuit sa vorbesc eu prima pentru ca salvarea mea a venit de unde nu ma asteptam.

-Si cum te mai simti Sara? m-a intrebat Dan zambind amabil.

-Mult mai bine, multumesc.Imi pare rau ca v-am facut probleme.

-Nu ai facut nici o problema asa ca nu iti mai cere scuze, mi-a zis Alex privindu-ma cu zambetul lui fermecator pe buze.

Se pare ca aceste cuvinte au adus si mai multe dupa ele si nu a mai fost nevoie sa vorbesc eu.Nu ca nu as fi vrut dar vroiam sa ma gandesc cat mai mult la plecarea mea.Mi-ar fi placut sa mai raman insa pentru prima data a trebuit sa imi ignor inima care imi spunea ca il place pe Alex si mi-am ascultat creierul care imi spunea ca intre Teo si Cris se petrec lucruri prea ciudate si periculoase ca sa mai pot sta aici.Insa trebuia sa plec fara ca Teo sa ma vada .Nu de alta dar stiam sigur ca nu mai puteam scapa de el daca ma urmarea din nou.Dupa masa aveam de gand sa ii spun lui Alex si atat.Intr-adevar nu era prea frumos ca plecam asa insa nu aveam ce face.Daca stiau mai multi , stia si Teo.

Planul meu era simplu.Daca Alex era cu mai multi diseara aveam de gand sa ii spun ca vreau sa vorbesc ceva cu el intre patru ochi si atunci as fi mintit ca am imprumutat un telefon si am vorbit cu matusa mea care mi-a zis sa vin urgent la ea.El m-ar fi dus pana in oras si apoi puteam sa plec unde vedeam cu ochii.Astea toate fiind puse la punct, puteam fi atenta la discutia din jurul meu.

-Deci facem asa?a intrebat Cristina.

-Eu una nu prea am chef de iesiri in oras.

-Haide Ana, nu fi asa.Spune-i si tu ceva Teo.

-Daca nu vrea nu o putem obliga. A zis acesta indiferent iar Ana i-a aruncat imediat o privire furioasa. Parea ca ar vrea sa ii zica multe dar s-a intors la farfuria ei insa nu inainte de a spune:

-Mergeti voi.Eu ma simt cam rau.

-Sper sa te faci bine surioara.A zis Dan apoi s-a ridicat si si-a dus farfuria la bucatarie, urmat de Alex.

Adica nimeni nu ramanea cu Ana?Chiar daca se simtea sau nu rau tot nu era frumos sa o lase singura. Asta era sansa mea de a scapa fara vreo banuiala.Singura in casa doar eu cu Ana puteam disparea fara urma cat timp ceilalti erau in oras.

Cristina si Teo au terminat si ei de mancat dar cand a vrut Teo sa se ridice ca sa isi duca farfuria, Cris i-a zis cu zambetul pe buze:

-O duc eu.

Era un gest prea evident ca sa fie trecut cu vederea.Chiar si Ana care parea absorbita de paharul din mana ei si-a intors privirea spre Cristina.Doua secunde mai tarziu amandoua ne uitam la Teo iar el a vazut asta.

-Ce e?Am ceva pe fata?

-Nu!Dar ai scapat ceva. I-a zis Ana privindu-l fix in ochi.

-Ce anume? a intrebat el fara sa inteleaga la ce se referea aceasta.

-Demnitatea, a mai zis ea dupa care s-a ridicat brusc cu farfuria si paharul in mana si a parasit camera.Cand am auzit replica ei am zambit fara sa vreau si chiar daca am incercat sa ascund zambetul ce dadea in ras, cu mana, Teo tot a observat.

-Si tu crezi la fel?

-De fapt, eu cred ceva mult mai rau dar nu cred ca te-ar interesa.

-Ma intereseaza tot ce are legatura cu tine.Absolut tot.

Nu stiam de ce dar vocea soptita pe care a folosit-o cand a zis acele ultime doua cuvinte mi-a provocat o stare de neliniste.Aveam senzatia ca se ascunde ceva sub acele vorbe si nu ceva de bine. Totusi am incercat sa par stapana pe mine asa ca m-am ridicat in picioare si i-am zis privindu-l serioasa.

-Atunci ai grija sa nu mori de curiozitate.

Cand am dat sa plec mana lui a prins-o pe a mea si involuntar m-am intors cu fata spre el.

-Mergi si tu diseara in oras nu?

-Sigur ca da.Eu si ochii mei frumosi o sa fim acolo ca sa ne vada toata lumea.O sa devin vedeta.Asta vrei nu?

-Raman cu tine…

-Nu!l-am intrerupt eu.Daca faci asta o sa fie banuieli.Eu stau aici cu Ana pentru ca se simte rau si probabil ca vrei sa petreci putin timp cu Cris.

Mi-am smucit mana si am plecat spre bucatarie.Stiam ca am zis ceva ce nu trebuia si ca asta ar fi putut sa imi strice planul dar suna prea bine ca sa nu zic.Bineinteles eram constienta de faptul ca Teo avea sa imi puna intrebari insa nu imi pasa.Am lasat si eu farfuria in chiuveta unde Cristina spala.Eu i-am zambit ei dar ea privea absenta la apa cu sapun si freca o farfurie.

Dan si Ana nu mai erau acolo iar Alex a pus un pahar curat in dulap si cand s-a intors zambetul i-a aparut pe fata la vederea mea dar nu era un zambet pe care il stiam, ci unul foarte diferit intr-un sens bun.

                                                                                       Va urma
P.s. imi pare ca e un capitol atat de lung dar se pare ca de sarbatori si inspiratia vrea sa imi dea multe idei, asa ca de ce sa nu profit?:))

Categories: Alex, Poveste, poveste de dragoste, Sara, Teo