Identitate secreta 12

 Sara povesteste

Pe usa a aparut Cristina cu un zambet pe fata si cu o veste buna pentru mine.Nici nu a mai apucat sa ma salute pentru ca Alex a si intrebat-o:

-Ai vorbit cu doctorul?

-In primul rand buna dimineata si voua si da am vorbit.A spus ca poti pleca dar sa nu faci eforturi sau sa calatoresti.

Nu prea imi venea sa cred ca doctorul mi-a interzis sa calatoresc pentru ca nu avea nici o treaba calatoritul cu masina si efortul.Totusi stiam de ce a zis Cristina asa si am zambit dandu-mi seama ca si ea isi dorea sa raman ba chiar mai mult decat am stabilit.Adevarul era ca mi-ar fi placut enorm de mult sa fac asta si aproape ca eram gata sa zic ca voi sta mai mult insa atunci memoria a aparut ca o palma peste fata.Ochii mei.Nu puteam ramane pentru ca mai mult ca sigur ceilalti mi-ar fi vazut ochii.Doua zile probabil ca as fi putut sta seara in camera mea incuiata cu scuza ca sunt obosita.Asa am decis sa fac cand Cristina m-a rugat foarte mult sa raman dar nu puteam fi obosita la infinit deci clar nu puteam ramane mai mult.Cu parere de rau a trebuit sa le spun si lor acest lucru ca sa nu fac surprize inainte de plecare.

-Stiu ce vreti sa faceti si e foarte frumos din partea voastra dar nu pot sta mai mult de 2 zile.Familia ma asteapta, am mintit eu gandindu-ma pentru prima data ca nu prea aveam unde sa ma duc.

-E mai bine decat nimic nu?Noi te lasam sa te imbraci sau vrei sa iti aduc ceva de mancare?

-Nu multumesc.Sunt foarte bine si niciodata nu mi-a placut mancarea de la spital. I-am raspuns Cristinei timp in care Alex s-a ridicat de pe scaun fara sa ma priveasca si a mers spre usa.

-Bine, te asteptam pe hol.

Am zambit sperand ca Alex va zice si el ceva insa  nu a fost asa.A tinut usa deschisa pentru sora lui si a inchis-o in urma lui fara sa traga macar cu coada ochiului la mine.Nu prea m-a incatat aceasta indiferenta insa ce puteam face?Trebuia sa imi vad de viata mea si sa ma obisnuiesc cat mai bine cu noua identitate.

Autorul povestete

In timp ce Sara se imbraca, Alex si Cristina purtau o discutie destul de serioasa dar soptita pe hol mai intr-un colt ca sa nu auda si cei din jurul lor.

-Teo e la cabana chiar in momentul asta si a dormit acolo.

-Da stiu, mi-a zis Ana ceva aseara.

-Si nu ai facut absolut nimic?!

-Ce vroiai sa fac Cristina?E adevarat ca eu si el nu am fost niciodata cei mai buni prieteni dar se impaca foarte bine cu Ana cu Dan.Daca vrea sa stea nu are decat.Ba e foarte bine.Cu cat mai multi cu atat mai bine nu?

-Da, este mai bine cand sunt mai multi dar nu cand e si el.

-Ca tot veni vorba de asta de ce il urasti asa de mult?Cand vati cunoscut nu erai deloc asa.

-Sa zicem doar ca mi-am deschis ochii la timp, spre deosebire de altii.A spus Cristina cu o voce soptita.Alex s-a incruntat putin neintelegand la ce se refera prin asta. Avea senzatia ca vorbele surorii lui au un inteles ascuns insa nu stia cata dreptate avea.

-In fine uita tot dar sa nu zici ca nu te-am prevenit.A mai spus Cris dupa care si-a indreptat privirea spre alt loc si a zambit.Alex s-a intors ca sa vada la cine zambea Cris si a dat de chipul Sarei.Aceasta zambind le-a spus:

-Mergem?

-Cu placere.Nici noi nu suportam spitalurile, mai ales Alex.Nu-i asa?

-Cu siguranta, a raspuns acesta neluandu-si privirea de la Sara.

Drumul spre cabana a fost foarte linistit.Criss era nervoasa din cauza lui Teo , Alex sa gandea la faptul ca Sara trebuie sa plece mai devreme sau mai tarziu iar aceasta se gandea cum sa treaca neobservata pe viitor cand vor aparea ochii ei.Nu avea nici o idee despre ce o astepta in urmatoarele minute si daca Alex sau Cristina ar fi stiut ca intre ea si noul lor musafir e ceva ar fi avertizat-o insa Sara avea sa ramana cu gura cascata.Masina a oprit in fata cabanei iar cei trei au coborat din ea indreptandu-se spre cabana.Alex a deschis usa ca cele doua domnisoare sa intre primele.Cristina a intrat prima zambind la o gluma spusa de Alex.Pe canapea era doar Ana care se uita la televizor si lua micul dejun.Ignorand-o pe Cris aceasta a fixat-o cu privirea pe Sara apoi s-a uitat la Alex dar din nou si-a mutat privirea spre Sara.

-Pofta buna, i-a zis aceasta politicoasa zambind iar Ana a mormoit un multumesc si s-a indreptat atentia spre televizor.

-Unde sunt baietii?a intrebat Cristina.

-Au mers pana in padure dar nu stiu de ce.

-Ok fetelor eu va las.Sunt putin cam obosit.

-Somn usor fratioare si nu iti face griji pentru Sara avem noi grija de ea.Nu Ana?

-Mda... a raspuns aceasta si s-a dus in alta camera facand-o pe Cristina sa rada cu pofta pana cand aproape ca i-au dat lacrimile.

-Sara, pot spune ca te iubesc.

-Sa inteleg ca nu prea o ai la inima pe Ana?

-Asta e putin spus, a zis aceasta asezandu-se pe canapea la o distanta mica de Sara.Nu o plac deloc.Suntem dusmace de la... aaaa 16 ani?Nu, 15.

-Ah, e de rau.Daca nu gresesc acum ai 18 ani nu?

-La fel ca ea.Suntem cu un an mai mici decat frati nostri.E interesant nu?

-Foarte.Dar de ce sunteti dusmance?

-Cea mai populara poveste.Stii tu.Sunt doua prietene bune, apare un baiat si totul se duce de rapa.E aiurea stiu.Ai zice ca prieteniile adevarate rezista mult si bine.

-Cunosc sentimentul.Dar cred ca tu l-ai castigat.

-De fapt ea, a zis Cris zambind dar se vedea clar ca era un zambet trist.Am vrut sa ii mai zic ceva care ar fi incurajat-o insa chiar atunci usa s-a deschis cu un scartait si dintr-un motiv necunoscut mi s-a facut pielea de gaina.Prietena mea s-a uitat spre usa si cu o urma de tristete pe chip a intrebat:

-Nu te-a invatat mama ta ca e politicos sa bati?

-Tie nu ti-a zis a ta ca esti cam rea?

Cu o oarecare groaza mi-am intors privirea spre el si am incremenit.Ma privea zambind ca si cand urma sa spuna: "Acum nu mai ai unde sa fugi.Esti doar  a mea."

                                                                 Va urma

Stiu ca acest capitol e cam plictisitor si stiu ca nu am mai postat de mult la poveste dar nu prea am avut timp sa o scriu.:(