De ce sa te iert?

                     2

Mai facem o abatere pentru a va prezenta mai multe detalii.Ne aflam  intr-un oras mare. In acest oras erau 2 prieteni foarte buni Anny si Austin. Aceasta il placea foarte mult pe Austin, insa el i-a frant inima parasind-o. In ciuda acestui fapt ea inca se mai gandea uneori la el.A doua zi soarele stralucea puternic pe cer. Poc! Poc! Poc! Deschide usa si in fata ei este Deizi.

-Vom intarzia daca nu ne grabim Anny. Hai fa un dus si imbraca-te repede, zise aceasta.

-Sincer chiar nu am nici un chef de scoala.

-Dar trebuie sa mergem , zise Deizi.

La ore toti erau agitati din cauza intoarcerii lui Austin. In special fetele. Toate erau aranjate frumos inafara de Anny .

-Neata Anny! O saluta Dan.

-Neata Dan! Zise aceasta cu un zambet mare pe fata. Dupa ce Austin plecase ea se intelegea foarte bine cu Dan. Profesorul intra in clasa si ii roaga pe elevi sa se aseze.

-Bun! Cred ca stiti cu toti ca Austin v-a fi din nou colegul vostru.

Pe usa intra chiar el. Era mai inalt dar avea aceeasi ochi. Anny isi intoarse privirea inspre geam. Bine ca Dan statea la mijloc . Nu dorea ca Austin sa se aseze langa ea. Nu putea trece cu vederea ca a parasit-o.

-O sa aveti o scurta vacanta  pentru ca 2 zile nu se fac ore. Puteti pleca, spuse profesorul care iesi din clasa grabit.

-Anny vrei sa mergem toti 3 la un suc? Intreaba Dan.

-Nu am timp acum raspunse ea plecand fara sa se uite la acesta deoarece era sigura ca Austin o privea si astfel ar fi dat de ochii lui. Tanara practic alerga tot drumul pana acasa , insa inauntru parca se sufoca asa ca fu nevoita sa iasa afara. Se indreapta psre locul ei preferat. Acesta era format din 2  busteni asezati asemenea unor scaune, cateva tufe de trandafiri iar imprejur multi copaci.

-Te ascunzi cumva de mine?

-Austin! Nu ! Normal ca nu! De ce as face asta?

-Cred ca ai destule motive.

-Mie nu mi se pare , zise Anny nervoasa deoarece o urmarise. Dar tu ce cauti aici?

-Am vrut sa vad ce s-a schimbat la locul asta cat am fost plecat, raspunse el.

-Sigur doar de asta?

-As avea alt motiv?

Nu dorea sa recunoasca dar s-ar fi bucurat daca ii spunea ca vrea sa vorbeasca cu ea. Acum Anny era sigura ca lui nu ii pasa deloc de ea.. Dar de ce era asa? De ce era trista. Se presupune ca ea l-a uitat. Asa credeau toti dar de fapt in fiecare seara tanara isi aducea aminte de clipele petrecute cu Austin. El nu se uita la fete dar se simtea bine alaturi de Anny.Pe atunci o considera o prietena dar acum avea impresia ca e cea mai frumoasa fata pe care a vazut-o vreodata. Acei ochi albastri si parul blond drept putin mai lung de umeri, parca straluceau in lumina soarelui.

-De ce te uiti asa la mine? Intreba Anny observand ca o priveste si are un zambet pe fata.

-Ai crescut mult, raspunse el.

-Ei bine nici tu nu ai ramas mic.

-Asa e dar tu te-ai facut foarte frumoasa.

-Deci atunci eram urata nu?

-Ha, ha , ha ma bucur ca nu ti-ai pierdut simtul umorului, spuse el.

-Atunci eu ma bucur ca inca pot sa te fac sa razi, zise Anny zambind. Oare de ce zambea? A hotarat ca nu o sa il ierte niciodata pentru ce a facut si totusi acum zambea. Nu era suparata se simtea bine, dar acest sentiment a disparut cand dintre copaci o fata roscata spuse:

-Aici erai dragule! Te-am cautat peste tot.   
                                                 Va urma

Categories: Poveste