De ce sa te iert?

                                             -15-

-Buna Anny!

-Buna!

-Vrei sa mergi cu mine  diseara in padure?

-Iar sa il cauti pe acel Alex?

-Nu. Stiu un loc mai linistit cu doar2,3 copaci si ma gandeam ca ai putea desena si sa imi spui ce ai mai facut cat am fost eu plecat,ne vedem la ora 20:00.

-Bine, spune ea si merge foarte incantata in clasa.

Cei 2 stau pe un deal mai mic rezemati de un copac foarte gros.

-Ce ai mai facut cat am foat eu plecat?

-Nimic.

-Te-ai gandit la mine?

-De fapt, am incercat sa te uit.

-Si ai reusit?

Ea nu ii raspunde dar el stia déjà raspunsul.

-Ce desenezi acolo?

-Incerc sa fac soarele care apune dar nu prea reusesc.

-Glumesti? E foarte frumos.

El se apleca mai aproape de ea cu fata la desen apoi si-o intoarce catre Anny si se apropie incet de buzele ei. El inchide ochii, ea la fel, inca 2 centimetri….POC! o creanga de la un copac mai uscat a cazut 5 metri mai departe de cei doi. Austin isi intoarce privirea inspre acel loc iar Anny se ridica sa plece.

-Unde te duci?

-Acasa.

-De ce?

-Asta nu ar trebui sa se intample, spune ea dupa care alearga spre casa. Austin se mai uita o data spre acel loc iar in gandul lui isi spune: “ O sa mi-o platesti”

Luna stralucea pe cerul intunecat. Stelele nu se vedeau din cauza norilor.Ora 22:00. Intr-o casa lumina era aprinsa.

-Si tu fix in locul ala ti-ai gasit sa mergi Asutin!

-Stiam ca acolo nu intra nimeni si am crezut ca sta doar in partea cealalta a padurii.

-Sper ca realizezi ce sansa ai piedut, spune Isabela.

-Da stiu.

-Ma duc acasa sa vad ce face si o sa te sun.

Ea merge pe drumul plin de becuri ingandurata. Din spatele unui copac un tanar îi blocheaza trecerea.

-Ce mai faci Isa?

-Nu credeam ca o sa te vad pe aici.

                                                            Va urma 

P.S. nu voi mai posta o vreme pentru ca plec din oras.Ma întorc peste 3 saptamani.

Categories: Poveste