-Aici erai dragule! Te-am cautat peste tot. Oo buna! Eu sunt Miriam, o saluta pe Anny.
-Buna!Anny, raspunse aceasta zambind. Se pricepea de minune sa se prefaca. Eu mi-ai amintit ca am ceva de facut asa ca trebuie sa plec.Pe drumul spre casa era foarte nervoasa. Cum a putut sa se gandeasca sa il ierte. Intra in casa trantind usa in urma ei. Intinsa pe pat isi amintea de vremea cand erau mici. ``Doar nu credeai ca te place? A fost plecat 3 ani. Era de asteptat sa aiba o prietena frumoasa`` ii spunea constiinta. ``Cu siguranta a uitat de mult de tine``
-Gata taci!! Striga ea ridicandu-se de pe pat. Of , grozav Anny ai inceput sa iti pierzi mintile, isi spunea tanara.Soarele apunea incet. Ea deschise usile balconului si in fata ii veni o briza racoritoare. Cerul era rosiatic din cauza soarelui. Intra inapoi in camera sa. “Ce bine ca maine nu avem ore “isi spuse in minte. Cobori jos si scoase dintr-un dulap o carte mare si groasa. Inauntru erau multe poze cu oameni care semanau cu Anny. Unii erau batrani, alti foarte tineri, copii de toate varstele. Un ciocanit in usa o facu sa tresara. Inchide repede cartea si o pune la loc apoi merge repede la usa.
-Buna Miriam! Te pot ajuta cu ceva?
-Buna! Scuze ca te deranjez la ora asta dar as vrea sa vorbesc ceva cu tine. Pot sa intru?
-Bineinteles! Intra.
-Multumesc! Am vrut sa te intreb daca e ceva intre tine si Austin, spuse aceasta mai incet.
-Nu! Suntem doar prieteni. Vazand ca Miriam nu parea convinsa spuse: Am fost prieteni cand eram mici dar acum sa fiu sincera nu stiu daca mai suntem.
-De ce nu? Intreba aceasta uimita.
-Ei bine e o poveste mai lunga si nu vreau sa mi-o aduc aminte.
-Asa de rau e?
-Nu, nu! Sti cum sunt chestile de genul asta. Se intampla ceva neinsemnat si tot farmecul dispare, zise Anny aproape razand.
-Da inteleg. Multumesc ca ai vorbit cu mine, spuse aceasta dupa care se ridica si pleca.
A doua zi la ora7:00 Anny se trezi si deschise geamul. Soarele era pe cerul albastru deschis fara nici un nor. Tanara stia dupa acest lucru ca va fi o zi calda.Pe la ora 10:00 iesi afara cu un caiet si un creion in mina si se indreapta spre parc. Avea in gand sa petreaca 2 ore desenand. Ajunsa in parc se aseaza pe o banca si incepe sa schiteze fantana din fata ei. Cam dupa 10 minute din spate se auzii o voce:
-Ce ai vorbit cu Miriam?
Va urma
Pur si simplu...o ador! :X :X :X
ReplyDeleteDeci stii cat ador aceasta poveste 8->
ReplyDeletesuspans:X:x:))
ReplyDeleteador povestea asta:X
ReplyDeletedoar stii!
intra te rog la mine pe blog, am ceva pentru tine!
ReplyDeletema bucur enorm de mult ca va place:x
ReplyDelete