De ce sa te iert?

              -8-

Clopotelul anunta terminarea orelor iar Anny se grabii inapoi acasa.Era abia15:00.Il vazu pe Austin care merge pe drum, asa ca alearga repede afara fara sa isi dea seama ca purta o rochie foarte scurta roz deschis cu bretele.

-Austin stai!

-Nu am timp.

-Te rog! Vreau sa iti spun ceva.

-Spune repede.

-Imi pare rau daca te-am suparat.

-De ce crezi ca sunt suparat?

-Pai ai plecat de la scoala si m-am gandit ca din cauza mea.

-Am plecat pentru ca trebuia sa fac ceva.

-Stai!Unde pleci? Intreaba ea.

-Chiar nu am timp acum. Vorbim mai tarziu.

-Mai tarziu peste 10 ani?! Striga ea.

-Maine dimineata! Spune el indepartandu-se.

A doua zi ea il astepta toata dimineata dar el nu venii.

“Grozav o dimineata frumoasa de sambata pierduta”

Se aud batai in usa.

-Isabela!! Exclama tanara fericita.

-Sa-nteleg ca te bucura vizita mea.

-Normal ca da !Haide intra.

-Vad ca nu s-a schimbat prea mult locul asta. Sper ca nici persoanele din el.

 -Eu sigur nu m-am schimbat.

 -Las ca vedem noi.Apropo sti de cine mi-a mai fost tare dor? De Austin. Nu sti unde e?

-Sincer chiar nu.Trebuia sa ne vedem azi dimineata dar cred ca e prea ocupat cu fetele, zise Anny sarcastrica.

-Asta-i buna! Austin ocupat cu fetele? Daa sigur.

-Ei bine cred ca ar trebui sa sti ca are o prietena.

-Da ! Tu! Stiam asta.

-Nu sunt eu.O cheama Miriam.

-Mi-ar placea sa o cunosc .

-Bine cand o s-o vad o sa va fac cunostinta.Stai la mine nu?

-Daca nu te deranjez.

-Cum sa ma deranjezi? Abia astept sa mai povestim ca pe vremuri.

-Dar mai sti ce faceam noi pe vremuri si ne placea mult?

-Desenatul noaptea?

-Exact! Dar trebuie sa asteptam pana maine deoarece va fi luna plina.

-Bine! Asa am timp sa iti arat ce s-a schimbat pe aici.

-Si sa il vedem pe Austin.

-Da, daca vrei tu, zise Anny ne dand prea multa importanta acestui lucru iar Isabela observa dar prefera sa nu isi intrebe nimic prietena.
                                                                                        Va urma