17
Ma uitam la Mark si prin mintea mea treceau niste intrebari.Oare se putea ca el sa fie de vina?Nu, mai mult ca sigur Eas era cel cu biletele.Mark nu avea nici un motiv si in plus mi se parea ca e genul care spune lucrurile in fata nu are de ce sa se ascunda in spatele unor bilete.Incercam sa imi fac ordine in ganduri dar lucrurile erau complicate.Mai ales cu dragostea.Deci lui Eas ii place de Stela, Stelei de Teo, lui Ellen de Teo si lui Megan de Mark.Atunci inseamna ca pe mine.....
-Nu ma place nimeni, gandesc eu cu voce tare si pe fata mea apare o urma de tristete.
-Ba da.Inca esti cu Teo si eu te plac foarte mult, zice el si vine spre mine.
-Dar Eas nu.
-Lasa-l pe Eas.E mai important ca mine, pentru tine ?
Eu nu mai stiam ce sa zic.Mark avea dreptate dar eu il vroiam pe Eas.Nu stiu de ce dar a intrat in capul meu din clipa cand l-am vazut si oricat de mult as incerca sa il scot de acolo, nu reusesc.Mark zambeste strengareste si spune:
-Te ajut eu sa iti dai seama cine e mai important.
Mi-am dat seama ca vrea sa ma sarute si am incercat sa ma feresc dandu-ma in spate dar m-am izbit intr-o usa si am cazut in ea.Ajung pe un pamant tare si observ ca in jurul meu era intuneric dar nu era noapte.Oamenii de pe strada aveau fetele triste si erau imbracati toti in aceleasi haine de culoarea gri si negru.Cladirile erau si ele gri inchis. Nu existau copaci sau iarba.Peste tot era doar gri.Nu intelegeam ce usa am deschis.Ma uit mai bine la cladiri care toate erau la fel si observ ca pe cea mai mare cladire scria M&M.De la cine venea?Megan ,Mark sau ...eu? Ma hotarasc sa intreb pe cineva.Vad o persoana ce era imbracata cu o pereche de blugi negri si un tricou alb iar pe deasupra un fel de haina lunga neagra ca o vesta.Merg dupa ea si vad ca se opreste langa o masina din care coboara un tanar ce semana foarte mult cu Mark.Chiar era el.El o saruta pe acea fata si apoi urca inapoi in masina si pleaca.Tanara intra in acea cladire mare si eu dupa ea.Inauntru culoarea alb era dominanta.Mai vedeai pe alocuri mobiliere gri dar nici urma de negru.Vad multi oameni imbracati in alb ce se miscau de colo colo cu foi.Mi-am dat seama ca asta era ca o firma si proprietarii erau M&M.O fata care semana leit cu Ellen vine la mine zambind:
-Domnisoara Mira ce e cu aceste haine?Daca v-ar vedea stapanul Mark?Trebuie sa va schimbati inainte sa se intoarca.Haideti cu mine.
Inainte sa mai pot zice ceva Ellen ma trage dupa ea pana intr-o camera cu alb si gri.Peste tot erau doar culorile astea.Incepea sa devina obositor pentru ochii mei.Alte 3 fete m-au luat si in cateva minute eram imbracata intr-o rochie alba pana la genunchi iar pe deasupra un bolerou gri.Cele 3 au plecat si eu am ramas singura.Ma uit in oglinda la cum aratam si vad ca in spatele meu apare Mark.
-Nu stiam ca iti plac rochiile.
-Mereu mi-au placut.
-Parca ai spus ca iti plac pantalonii.
-Ba nu!
-Bine nu te enerva draga mea.Era doar un subiect banal de vorba.Sti tu.
-Ce sa stiu?
-Acel subiect pe care tu il deschizi mereu si eu vreau sa il evit.Stiu ca nu e ca in lumea cealalta aici dar asta e viitorul tau.
Despre ce tot vorbea Mark? Si cumde era Ellen asa de draguta cu mine?De ce totul era negru afara?De ce oamenii nu zambeau?Cum adica viitorul meu?
Autorul: Usile gri apar din nou la fel si peretii albi.Mira se uita uimita prin prejur si spune:
-Hei!E cineva aici?!
-Sti ca nu e frumos sa faci asta? intreaba Mark care apare din nou acolo in timp ce usile dispar.
-Ce sa fac?
-Sa mergi in viata celorlalti prin usile astea.Apropo frumoase haine.Cand te-ai schimbat asa de repede?
-Sa ma schimb?Intreaba ea mirata.
-Nu conteaza asta.Hai sa mergem de aici.
Cei doi ajung in casa Mirei si Mark observa ca ea se uita peste tot de parca ar fi pentru prima data aici.
Va urma
2decembrie 2024luni
11 hours ago
Cat de tare.
ReplyDeleteTadotakii mersi
ReplyDeleteSuperb!:)
ReplyDeleteMiha multumesc
ReplyDeleteMinunata poveste :X
ReplyDeleteDenisaaa multumesc.
ReplyDeleteImi place foarte tare si aceasta parte. Sa stii ca te urmaresc si te citesc mereu. Pupici.
ReplyDeleteDreams Link multumesc
ReplyDeleteNu lasa intristarile vietii sa-ti alunge bucuria din sufletul tau.Lupta pentru ceea ce iubesti si ignora pe cei care iti provoaca tristete.Nimeni nu merita lacrimile tale...Da zambetul tau doar celor care il merita...Trezestete in fiecare dimineata cu acelasi gand in mine: sa fi fericita...!!!AI GRIJA DE TINE DENISA!esti minunata!
ReplyDeleteMultumesc....
ReplyDelete:* superba poveste:X
ReplyDeleteLivia multumesc.
ReplyDelete