O viata complicata

                                                                       29
-Pot sa o vad ,domnisoara asistenta?
-Sigur ca da, spune ea si zambeste lasand capul in jos.
Intru incet in camera si o vad pe Ellen care doarme.Nu mai avea obrajii rosii si mi se parea ca doarme linistita.M-am asezat pe un scaun care nu se compara cu fotoliu din camera dar nu vroiam sa adorm asa ca mai bine stateam aici.Duapa cateva secunde mi-a venit o idee.Puteam sa intru in visul lui Ellen.Ma uit atent la fata ei si... am intrat in vis.Era noapte si afara ploua.Masinile treceau pe strada si oamenii isi vedeau de drumul lor.Lucrul straniu e ca nimeni nu avea umbrela.O vad pe Ellen care mergea tinundu-se de mana cu un tanar.Eram eu.Interesant e faptul ca ea zambea si ca avea obrajii putin rosii.Nu sunt eu cupidon dar acum ca am aflat asta vroiam sa imi fac o prietena.Am plecat din visul ei revenind inapoi in camera de spital tocmai la fix pentru ca Ellen incepea sa isi miste pleoapele.Doi ochi frumosi ma privesc mirati.Eu zambesc si o intreb:
-Te simti mai bine?
-De ce nu ai mers sa o cauti pe Mira?
-De ce nu imi raspunzi?
-O s-o tii tot asa?
Bun!Am facut-o sa zambeasca.
-Nu daca imi spui cum te simti.
-Bine, zice ea zambind.
-Ma duc sa il intreb pe domnul doctor cand poti sa pleci.
Am iesit din camera si inainte sa ajung la doctor am sunat acasa ca sa imi trimita masina.Dupa ce domnul doctor s-a uitat putin pe fisa lui Ellen a spus ca poate pleca.Am iesit amandoi din spital si am condus-o la masina mea deschizandu-i portiera.M-am urcat la volan si am pornit motorul.
-Casa mea e in cealalta directie Mark.
-Stiu.
-Atunci de ce mergi in directia opusa?
-O sa vezi, zic eu zambind si calc putin acceleratia.
Ajung la destinatie si opresc motorul.Ii deschid portiera iar ea se uita uimita la apa din fata ei.Am luat-o in brate si cand am ajuns in apa m-am prefacut ca alunec.Ea era pe spate in apa mica si eu deasupra ei.Cand ai in fata o fata frumoasa si amandoi sunteti uzi iti mai ramane un lucru de facut.O sarut iar ea imi raspunde in acelasi fel.Nici nu ma asteptam sa ma refuze dar daca ar fi facut asta, tot eu as fi castigat.M-am gandit ca nu ii face prea bine apa rece mai ales ca aproape era seara.Ma ridic si ii intind mana ca sa o ajut sa se ridice.
-Hai sa continuam asta in alta parte.
Am calcat acceleratia tot drumul pana la apartamentul meu pe care il folosesc mai tot timpul ca sa nu imi aud parintii.
-Credeam ca stai la casa, spune ea cand descui usa.
-Stateam dar e mai bine aici, singur.
-Singur?
-Acum nu, ii zic eu si incep sa o sarut.
-Cum ramane cu Mira?, intreaba ea printre saruturi.
-O sa vedem maine, ii zic eu si o ghidez spre usa de la dormitorul meu.
-Dar?
-Nici un dar...
                                                               Va urma

Categories: Dragoste, Poveste