O viata complicata

                                                                30
Autorul:
Cerul s-a intunecat anuntand ca noaptea a venit.Stela merge pe drumul luminat de cateva becuri.In spatele ei merge o persoana mai repede apropiindu-se tot mai mult de ea.De dupa un copac un tanar se pune in fata ei.Stela se opreste si spune:
-Ce surpriza neplacuta Dan.
-Dupa mine e chiar dimpotriva urat-o, spune el si afiseaza un zambet strengaresc.Ea se incrunta putin iar el zambeste mai tare si continua:
-Mi-a fost dor de tine, iubita.
-Nu mai sunt cu tine!Sa iti intre asta in cap!
-Stai, printesa mea, nu te enerva fara motiv...
-Nu am motiv?!Ba am foarte multe motive pentru ca esti un afurisit!il intrerupe ea nervoasa.
-Recunosc , nu m-am purtat prea frumos cu tine dar tu esti de vina.
-Eu?
-Da!Nu mi-ai dat nici o sansa chiar daca ti-am spus ca te iubesc.
-Ce vrei acum de la mine?
-Surprinzator,nimic.Am descoperit ca nu tu esti jumatatea mea.Dar Alex vrea ceva de la tine.
-Ce?
-De ce nu il intrebi chiar tu? zice Dan si se uita intr-un loc in spatele ei.Stela se intoarce si il vede pe Alex zambind.
-Ce mai face printesa Stela?
-De ce mi-ai spus asa?
-Pentru ca iti stiu secretul si trebuie sa faci ceva daca nu vrei ca Teo sa afle cine e fata celor care i-au omorat parintii.Sper ca nu ai uitat promisiunea lui de a se razbuna pe mostenitori daca ucigasii nu mai sunt.
-Ce vrei sa fac?
-Cat imi place cand esti de treaba si cooperezi.Trebuie sa vii cu noi, fara sa pui intrebari.
Cei doi se urca in masina in fata iar Stela in spate.
-Nu stiam ca esti o printesa adevarata, spune Dan intorcandu-si capul spre ea zambind.
-Taci si tu macar 10 minute!, ii spune Stela putin nervoasa.Masina isi continua drumul prin noapte.
In urma cu 2-3 ore Mira asteapta de la Alex raspunsul la intrebarea de ce e Megan in acea casa.
-De ce e Megan aici Alex?
-Face parte din planul meu ca Eas sa fie de acord cu pacea mai repede.Dar acum gata cu asta.Nu vrei sa o vezi pe Emilia?
-De ce as vrea asta?
-Stiu ca mama te te-a abandonat dar ea nu are nici o legatura cu asta.Nici macar nu era nascuta atunci.
-Ca tot a venit vorba de familie.Aaaa,... tata ce mai face?
-De ce nu o intrebi pe Emilia?
-Bine, ma duc sa o vad.
-Aa, si mai e ceva.
-Sa ghicesc.E si acea femeie.
-Nu. E mama ta.
-Cum spui tu, zice Mira si coboara scarile.Cele 2 stateau una pe un fotoliu iar cealalta pe canapea.Cand o vad pe tanara, ele se ridica in picioare.Mira merge la Emilia si o imbratiseaza fara sa se uite la mama ei.
-Ma bucur sa te cunosc.
-Si eu la fel, spune Emilia cu o voce dulce.
-Pe mine nu ma vezi draga mea?
-Ba da,mama,te-am vazut.
-Si nu merit o imbratisare?intreaba mama zambind sperand sa ajunga la inima sensbila a ficei ei.Mira se uita din nou la sora ei si intreaba:
-Dar tata unde e?
-E mort, ii raspunde mama repede inainte ca Emilia sa poata deschide gura.
Mira se uita din nou la ea si fata i se incrunta putin.
-Cred  ca trebuia sa moara altcineva, zice tanara mai mult ca pentru ea dar mama si sora au auzit.Intr-o fractiune de secunda o palma puternica din partea mamei se aseaza pe obrazul Mirei.
-Mama! striga Emilia iar femeia dandu-si seama ce a facut pune mana la gura si lacrimile i se aduna in ochi dar Mira urca deja scarile nervoasa si tranteste usa camerei in urma ei.
                                                                        Va urma

Categories: Dragoste, Poveste