Friday, November 18, 2011

Leapsa

Am primit o leapsa de la Tadotakii.Multumesc mult. :x Deci sa hai sa aruncam o privire.

1.Imi poti spune:Denisa sau Deni :d
2.Mi-ar placea sa ma numesc: hmm, sincer imi place numele meu ;))
3.Daca as fi un  personaj de carte, as fi: eu insami.
4.Melodia mea preferata este:nu am una preferata.
5.Ziua preferata a saptamanii pentru mine:nu exista:))
6.Imi dor de: vara
7.Dintre actorii din intreaga lume azi il plac pe: azi imi place o singura persoana si nu e actor :))
8.Urasc scoala pentru ca: e scoala:))
9.Imi place scoala pentru ca: mai iau note de 10
10.Culoarea mea preferata e: alb,albastru deschis
11.Partea preferata a zilei pentru mine e:.......
12.Vampiri, varcolaci,fantome sau extraterestri? nici unul din astea
13.Mi-ar placea sa locuiesc:pe nori
14.Azi sunt fericita pentru ca: va venii vacanta
15.A fost un cosmar sa vad:Nu a fost nici un cosmar
16.As vrea sa: fie vara
17.Mi-ar placea sa existe: masini facute din nori:))
18.As vrea sa lucrez in domeniul: medicina
19.Daca as avea o putere ar fi: sa citesc ganduri
20.Imi place numele:Denisa:))
21.Cred ca prietenii adevarati sunt cei care: nu sunt oameni
22.Citatul meu preferat este:"Nimeni nu are dreptul sa te judece daca nu te cunoaste.Asa ca nu asculta ce spun altii"-asta mi-a venit in cap acum.
23.Cred ca cel mai frumos sentiment e: dragostea
24.As vrea sa pot: schimba multe lucruri
25.Viate e frumoasa pentru ca: inca mai exista putina iubire
26.Planul meu secret e sa: nu vi-l spun pentru ca e secret:))
27.Imi place serialul: nu imi place nici un serial in mod deosebit :-??
28.As vrea sa scriu despre: viata perfecta
29.Vreau sa iti spun ca: indiferent daca ai o zi rea macar un singur zambet tot trebuie sa arati :)
30.Cum ti s-a parut acest chestionar?Ce ai vrea sa ii mai pui? : Putin cam  lung:)) Nimic.
31.Cele 7 persoane care vor primi leapsa sunt:
C.L.M.
Lavi H.
Florin
Maddie
Flyerboy
Alee Mee
Dreams Link
Asta a fost tot :d Multumesc inca o data Tadotakii.

Thursday, November 17, 2011

O viata complicata

                                                                   7
A doua zi dimineata deschid ochii dar in loc sa fiu in patul meu cu pernele mele pufoase, sunt in apartamentul lui Eas, cred in patul lui.Nu stiu cat e ora dar dupa lumina de afara presupun ca e vreo 9.Bun am timp pana la 11 sa ma pregatesc pentru facultate.Ma dau jos din pat si arunc o privire prin camera.Era in stil modern si suprinzator foarte curata.Cel putin mai curata ca si casa mea.Ies din camera incet si il vad pe Eas ce statea in salon cu niste foi in mina.Imi aranjez putin parul cu mainile dar sunt sigura ca eram foarte ciufulita, iar hainele de pe mine maleta alba si fusta putin mai sus de genunchi nearga erau oarecum botite dar am reusit sa le mai indrept.Zambesc si ii spun:
-Buna dimineata!
-Gata de antrenamet?, spune el fara sa se intoarca.
-Sti, cand cineva iti spune buna dimineata e politicos sa ii spui si tu la fel.
El se intoarce si imi arunca o privire pe care profesoara de matematica o folosea adesea cand spuneam bazaconii.Se uita pe deasupra ochelariilor si asta ma facea sa zambesc dar Eas nu avea ochelari asa ca farmecul a disparut.Eu ii zambesc dulce cu o fata de copil nevinovat.El pune foile pe masuta din fata lui si se ridica spunand:
-Bun!Sa mergem.
-Unde?
-La antrenament.
-Bine am inteles ce se intampla.E o gluma.Multumesc ca ai avut grija de mine e foarte dragut din partea ta dar acum trebuie sa merg acasa, spune eu si ocolesc camera ca sa ajung la usa.In tot acest timp Eas se uita mirat la mine de parca as face un dans ridicol al ploii.Incerc clanta si vad ca usa e inchisa.Ma intorc incet si spun pe un ton foarte dragut:
-De ce e usa inchisa?
-Nu stiu.Hai sa o intrebam.
-Vorbesc serios.
-Pai deschide-o.
-Cum vrei sa fac asta daca e inchisa? intreb eu si incep sa devin nervoasa.
-Deschide-o cu puterile tale.
Eu ma intorc cu spatele la el si ma uit la usa, apoi imi vine in minte visul in care acea persoana a pocnit din degete si a aparut o rochie pe mine asa ca ma gandesc sa pocnesc si eu din degete dar usa e tot inchisa.
-Nu merge, zic eu cu o fata trista spre Eas.Acesta incepe sa rada si zice:
-Credeai ca spui abracadabra si totul se rezolva?
-Pai atunci spune-mi tu cum sa fac.
-Nu stiu sunt puterile tale.
-Dar nu stiu ce puteri am!
-O sa afli acum.Pentru asta e antrenamentul.
-Si nu ai putea sa imi dai macar un indiciu?
-Nu.
-Si ce ai vrea?!Sa cada din cer o foaie cu indicatii cum sa deschid usa?!
El sta si se uita la mine cu un zambet ironic pe fata si acest lucru m-a enervat foarte tare.
-Eu m-am saturat! O sa plec acum!
-Cum o sa faci asta?
Dau cu piciorul drept in usa si aceasta se deschide.Ma uit la Eas cu un zambet malefic pe fata iar el aproape avea gura deschisa de uimire.Urc scarile pana in apartamentul meu si rasuflu usurata cand inchid usa in urma mea.Merg prin camera pana la balcon si vad lipid pe geam un bilet.Il iau si citesc" Esti foarte puternica dar  nu ma mira pentru ca asta se asteapta de la viitoarea mea partenera...
                                                        Va urma

Tuesday, November 15, 2011

O viata complicata

                                                                       6
-Cum faci asta?, intreb eu aproape in soapta.
-Ce fac?
-Ma convingi sa fac ce vrei.Spui ceva si corpul meu face fie ca vrea fie ca nu.
El se uita in alta parte evitandu-mi ochii.Avea o fata trista ce imi facea inima sa planga si ma gandeam sa schimb subiectul dar sentimetul de curiozitate din mintea mea era mai puternic.
-Poti sa ai incredere in mine.De ce nu imi spui adevarul?
-Vrei adevarul ?! Bine!, spune el putin nervos si se ridica de pe pat apoi continua:
-Ai super-puteri!Faci parte din grupul numit "Magnificii" de cand ai avut primul vis ciudat la 7 ani.Ai puteri mari si eu trebuie sa am grija de tine.Eu trebuie sa am grija de toti pentru ca am fost ales de cei mai mari ca sa conduc grupul.Toti trebuie sa asculte de mine!Inclusiv tu!
-Si daca nu vreau sa ascult?
-Una din puterile mele e hipnoza, asadar, cum ai zis si tu.Faci ce spun fie ca vrei fie ca nu.
-Deci daca imi spui sa iti aduc un pahar cu apa eu o sa fac asta?
-Doar daca te uiti in ochii mei.
-Si cei mai mari cine sunt?
-Cei care controleaza aproape tot, sunt enervanti si o s-o incurc de la ei daca tu patesti ceva rau.
-Bine, vreau un pahar cu apa.
-Poftim?
-Imi e sete, vreau un pahar cu apa!Si adu si niste prajituri ca sa am ce face in timp ce tu imi spui toata povestea asta ciudata.
-Vorbesti serios?
-Da, as putea murii de sete si ai spus ca trebuie sa ai grija de mine.Asa ca mai bine te-ai grabii.
El iese din camera iar cand inchide usa eu ma ridic repede din pat.Incerc sa merg dar ma doare glezna si aproape cad jos.Usa se deschide si Eas intra in camera.Pune pe masa paharul cu apa si farfuria cu prajituri apoi se apropie de mine se aseaza jos si spune:
-Ce vroiai sa faci?
-Sa plec!, ii zic nervoasa.
-De ce?intreaba el incredibil de calm.
-Pentru ca nu pot sta aici.Du-ma acasa.
-Nu.
 Ma uit mirata la el care zambea si era foarte linistit.Aveam impresia ca se joaca dar asa era corect pentru ca si eu am facut asta mainainte.Ma durea glezna destul de tare asa ca nu mai imi pasa.Incerc sa ma ridic si inainte sa imi dau seama cum Eas m-a luat in brate.Ma pune incet pe pat si merge sa aduca paharul si tava apoi spune zambind:
-Poftim.
-Multumesc, zic eu si iau un fursec de pe tava.
-Nu bei apa?
-Mai indata.
-Eu spun ca o sa bei acum.
-De ce.... , dar inainte sa pot continua fraza mana mea a adus deja paharul la gura iar aceasta s-a deschis fara ca eu sa fiu deacord.Dupa ce am baut jumatate de pahar timp in care Eas s-a uitat zambind in ochii mei, mana mea a dus paharul jos.
-Gata, nu ma mai uit la tine, ii zic eu suparata.
-Nici nu e nevoie pentru ca o sa adormi.
-Cum? intreb eu si deja mi se facea somn.
-Am pus un somnifer in apa pentru ca nu pot sa iti spun acum toata povestea. Plus ca trebuie sa te odihnesti ca maine sa nu fii obosita la antrenament.
-Antrenamet? atat am putut sa mai spun pentru ca deja ochii mei s-au inchis de tot.
                                                                    Va urma

Monday, November 14, 2011

O viata complicata

                                                                   5
Dupa fata lui foarte mirata mi-am dat seama ca Megan nu spunea adevarul.Am vrut sa le spun ca nu au cum sa ma pacaleasca dar mi-a venit o idee.Daca ii castigam increderea lui Eas as fi aflat ce vroiam.Zambesc si spun uitandu-ma la el:
-Megan are dreptate.Puteai sa imi spui.
-Usor de zis greu de facut, zice el repede parca vrand ca discutia asta sa se termine cat mai repede.
-Ar trebui sa mergem la ora, zice Megan si pleaca zambitoare.Eas trece repede pe langa mine fara sa zica nimic.Eu intru in clasa si ma asez in spatele lui Megan care se uita intr-o carte.De data asta stateam singura in banca.Vroiam sa ma apropii de Eas dar nu trebuia sa ma grabesc pentru ca as fi stricat tot.Dupa ora mergeam pe drumul spre casa cand l-am vazut pe Eas care statea pe o banca.Merg la el si spun zambitoare:
-Hei!
Isi ridica privirea uitandu-se la mine cu doi ochi albastri adanci ce te faceau sa te topesti.Vazand ca nu zice nimic am continuat:
-Pot sa stau si eu?
-Da dar eu vroiam sa ma duc spre casa.
-Perfect! Chiar nu imi place sa merg singura.Dar daca nu vrei sa mergi cu mine nu e nimic, zic eu cu o privire trista.
-Si mie imi place cand mai e cineva cu mine.
Amandoi mergeam pe drum  discutand  despre Megan, facultate, familie.Asa am aflat ca el nu mai avea familie la fel ca mine.Amandoi eram singuri.Fiind captivata de discutie am calcat pe o piatra mai mare si mi-am sclantit glezna.
-Auuu!
-Esti bine?
-Cred ca mi-am sclantit glezna.
-Bine, stiu cum sa rezolv asta.
Ma intrebam ce vrea sa spuna si ma uitam la el mirata tinand mainile pe glezna cand vad ca se apropie de mine si ma ia in brate.M-am inrosit putin apoi am spus tinand capul in jos ca sa nu ii vad ochii aia superbi:
-Asta e idee ta?
-Ai alta mai buna?Daca da eu te ascult.
-Nu am.
Am mers aproximativ 10 minute foarte tacuti.Apoi mi s-a facut somn la fel ca atuncea in clasa dar de data asta adormeam de tot.Inainte ca ochii mei sa se inchida am reusit sa spun:
-Eas...
-Da?
-De ce nu imi spui adevarul?
-Nu pot.
Eram intr-o cladire mare plina cu usi. Fugeam pe un coridor si incercam sa deschid una cate una usile dar toate erau incuiate.O umbra venea in spatele meu repede.Ma impiedicam cazand jos si apoi continuam sa alerg.Eram toata transpirata si obosita dar umbra ce semana acum cu un  om era tot mai aproape de mine si trebuia sa alerg mai tare.Mai incerc sa deschid usi dar in zadar.Coridorul se termina cu o usa neagra.Incerc sa o deschid dar si ea era incuiata.Simt ca umbra e aproape de mine.Am inceput sa tremur.
-Miraaaa.... se aude vocea soptita a unui tanar.Eu tremuram si mai tare.El isi pune o mana pe umarul meu si atunci strig:
-Nuu!!!
Deschid ochii si il vad pe Eas care intra ca o tornada in camera.
-Ce s-a intamplat?!intreaba el ingrijorat.
-Amm va..zzut.Veenea ddupa mine... incercam eu sa ii zic dar ma balbaiam intr-una.
-Ce-ai vazut?Cine venea?, intreaba el si se aseaza langa mine  pe pat la o distanta potrivita.
-Nnu se deschideau, am f fugit dar venea ddupa si si mi-a spus nnumele.
-Calmeaza-te.A fost doar un vis, acum esti in siguranta.
In mod nromal mi-ar fi luat o ora sa ma linistesc dar suprinzator cand ma uitam in  ochii lui ma opream din tremurat si faceam ce imi spune de parca as fi hipnotizata.
                                                                     Va urma

Sunday, November 13, 2011

O viata complicata

                                                                        4
De data asta nu am mai visat nimic.A doua zi dimineata cand m-am trezit totul parea normal.Am mers sa fac un dus si peste 10 minute m-am intors zambind dar zambetul mi-a pierit cand am vazut un buchet de trandafiri rosii.Cand m-am trezit eu nu erau pe masa.Cum au ajuns acolo daca nimeni nu a intrat in casa.Ma apropii de trandafiri si vad un bilet alb.Il iau dar unul din spinii florilor imi face degetul sa sangereze.Deschid biletul si citesc:Ai grija, sangele tau e foarte pretios si multi ar vrea sa il aiba"Nu intelegeam nimic.Ce erau toate astea?Deja eram satula de tot.Mi-am dat seama ca lucrurile se invarteau in jurul lui Eas,Megan si Mark.Nu stiam cine e Mark iar cand stateam langa Eas nu puteam sa fac nimic dar de la Megan as fi aflat usor ce se intampla aici.Ma imbrac repede, mananc ceva imi iau cartile si plec spre facultate.Cum mergeam eu asa vad in fata mea o fata imbracata cu o bluza albastra lunga.Sigur era Megan.Aceeasi bluza avea si aseara.Surprinzator azi parul ei lung, blond spre saten era desfacut.
-Hei, Megan!
-Buna Mira!
-Ce iti mai face rana?
-E bine, se vindecat repede.Nu era ceva serios, doar o zgarietura mica.
-Nu mi-ai spus cine e Mark.
-Un prieten, spune ea cu jumatate de gura si isi muta privirea in alta parte.
-Doar un prieten?
-Aaa dda.
Megan se inroseste putin si mi-am dat seama ca nu e doar un simplu prieten.Poate erau impreuna dar nu puteam sa o intreb asta, ar fi fost nepoliticos asa ca m-am gandit sa schimb subiectul:
-Am vazut ca te intelegi bine cu Eas.
-Il stiu de la gradinita.El are grija de noi.
-Noi?Cine sunt noi?
-Cei care fac parte din mag.... , spune ea si dintr-o data se opreste brusc.
-Mag ce?
-Magni....
Isi pune repede ambele maini la gura si incepe sa fuga spre facultate.Nu intelegeam ce e cu ea.Daca nu vroia sa imi spuna nu era nimic dar parca nu se putea controla.Am continuat sa merg la pas gandindu-ma intruna la ce se petrecea.Ajung la facultate si ii vad pe Megan si Eas vorbind.M-am ascuns dupa o usa prefacandu-ma ca ma uit pe panoul cu anunturi din fata mea in cazul in care m-ar fi vazut.Puteam sa aud ce spuneau:
-As vrea sa imi descopar odata puterile.Asa nu ar mai afla nimic de la mine.
-Pana atunci ar trebui sa stai departe de ea.
-Nu prea am cum din moment ce locuim in acelasi bloc.Si ar fi mult mai simplu sa ii spui cine e defapt.
-Spui asta ca sa ii iei apararea lui Mark?Iti place de el nu?
-Cum? Nu!Stai, iar mi-ai citit gandurile?
-Nu ar fi nevoie daca mi-ai spune mai multe.
-Trebuie sa ii spui Mirei adevarul.
Acum eram si mai curioasa.Asta era sansa mea sa aflu ce se intampla.
-Ce adevar?
Timp de cateva secunde amandoi se uitau uimiti la mine apoi Eas spune:
-Aaa... ca esti frumoasa?
-Poate tu ai chef de glume dar eu vorbesc serios.Deja m-am saturat!.Bilete, rochii, flori care apar de nicaieri, vise ciudate, voi vorbiti ciudat!Ce se intampla?!
-Te simti bine Mira?ma intreaba Eas cu o fata de parca as spune cele mai mari aberatii de pe pamant.
-Vorbesc serios!De la 7 ani am vise ciudate si acum am primit bilete fara autor in care scrie lucruri stranii si o rochie a aparut pe mine din senin si azi dimineata in casa aveam un buchet de trandafiri dar nu stiu de unde pentru ca a aparut din senin.
-Te-ai gandit sa mergi la un psiholog?
-Nu sunt nebuna Eas!
-Bine dar ai vreo dovada?
-Am aruncat rochia si biletele dar inca mai am florile.
-Faptul ca ai niste flori in casa nu dovedeste nimic.
-Dar voi vorbiti ciudat si Megan ti-a spus sa imi zici adevarul, spun eu si ma uit la ea care parea foarte linistita.
-Ai dreptate Mira asa am spus.Ma refeream la faptul ca Eas nu ar trebui sa ascunda ca te place.
Nu stiu cine era mai surprins cand am auzit asta.Eu sau el?

                                                                     Va urma

Saturday, November 12, 2011

O viata complicata

                                     3
-Mark asta nu e gluma!
-Cine e Mark?am intrebat-o eu intrand in camera cu trusa medicala.
-Cum?! intreaba ea uimita.
-Nu vorbeai cu un Mark la telefon?
-A ba da.Ai dreptate, spune ea usurata.
-Deci cine e ?O sa vina sa te ia?
-Nuuu!!striga ea fapt care m-a facut sa tresar putin.
-Scuze nu am vrut sa strig.Nu vine dupa mine.Eu o sa ma duc la Eas acum.
-Stai , trebuie sa iti bandajez rana sau o sa se infecteze si nu poti sa mergi singura noaptea pe strazi.
-Nu merg pe strada.Eas sta in apartamentul de sub tine.
I-am bandajat rana si am mers sa duc trusa inapoi in baie dar cand m-am intors Megan nu mai era in casa.Am vazut ca si-a uitat telefonul si mi-am zis sa arunc o privire scurta la apeluri.Lucrul ciudat era ca  ultimul numar format era al lui Eas nu al lui Mark.Mi-am zis ca asta nu e treaba mea si am coborat jos cu telefonul in mana.Am batut la usa iar apoi doi ochi albastri adanci si un zambet fermecator mi-au aparut in fata.
-Cu ce te pot ajuta?intreaba Eas.
-Am venit sa ii dau telefonul lui Megan .L-a uitat la mine.
-O sa il dau eu si multumesc din partea ei, zice el luand telefonul din mana mea.
-Aaa pot sa o vad?Vreau sa stiu de ce avea rana aia.
-Imi pare rau dar acum e la dus.Sunt sigur ca s-a zgariat in ceva.Sti si tu, noaptea e intuneric iar in intuneric nu poti sa vezi prea bine.
-Dar rana era prea mare ca sa fie de la o zgarietura.
-Hai sa nu exageram.Ce conteaza acum e ca se simte bine.Multumesc ca ai avut grija de ea dar de aici ma ocup eu.Ar trebui sa te culci, e cam tarziu.
Mintea imi spunea ca trebuie sa aflu adevarul dar corpul parca era vrajit de acei ochi albastri si pentru un minut am uitat de Megan.Abia cand am intrat in casa mi-am adus aminte de ea dar eram obosita asa ca m-am bagat in pat.
Autorul:
Eas inchide usa si merge in sufragerie unde Megan isi stergea parul ud.El se razama de tocul usii si spune trist:
-Ce faceai la ora aia afara?
-Aaa ,am vrut sa imi cumpar ceva de la magazin, zice ea avand privirea in jos.
-De ce ma minti?
-Daca nu te-ai uitat in ochii mei de unde sti ca mint?!
El zambeste pentru ca a facut-o pe Megan sa se enerveze si se aseaza pe fotoliu:
-Nu am nevoie de cititul mintii ca sa stiu cand minti sau nu.Te cunosc de la gradinita, nu o sa reusesti niciodata sa ma minti.
-Doar pentru ca poti sa citesti mintile nu inseamna ca esti cel mai bun.
-Nu am spus asta.Nici macar nu am vrut sa fiu seful "Magnificilor" dar pentru ca cei mai mari m-au ales pe mine trebuie sa am grija de supusii mei.
-Supusi?Deci te crezi rege?
-Poti sa razi cat vrei Megan dar trebuie sa faci ce spun eu asa ca de acum inainte o sa fi colega mea de apartament.
-Cum?! De ce?! striga ea si se ridica in picioare.
-Pentru ca azi daca nu era Mira acum nu ai mai fi aici.Nu imi pot permite ca cei Negri sa mai rapeasca pe cineva plus ca ai pus-o in pericol si pe Mira.Daca ea pateste ceva cei mai mari o sa ma omoare.
-Exagerezi.
-Nu conteaza!Maine iti aduci lucrurile aici!
Eas pleaca intr-o camera si tranteste usa dupa el.
"Oare ar trebui sa ii spun de Mark? Mai bine nu,oricum e deja nervos si sunt sigura ca Mira se descurca, doar e cea aleasa de cei mai mari" isi spune Megan in gandul ei si merge la culcare.
                                                         Va urma

Sambata-Bancuri

1.Bulă ajunge la scoala ,Alinuta ii arunca o hartie mototolita in cap strigand:
-Head Shot!
El ia cartea si ii plesneste una peste fata apoi striga:
-Face book!

2.Un soarece speriat striga catre altul:
-Atentie!Vine o pisica neagra!
Celalalt calm raspunde:
-Nu-ti fa griji, nu sunt superstitios.

3.Intr-o noapte vin hotii in casa lui Bulă.Cauta ei ce cauta si nu gasesc nimic.La un moment dat se trezeste nevasta lui Bulă:
-Bulă!Bulă!!Bulă!!!trezeste-te au venit hotii.
-Taci femeie!Eu ma ascund de rusine ca nu avem nimic in casa si tu urli in gura mare?

4.Fiul unui seic studia in Bucuresti.Intrebandu-l parintii cum se simte, le-a raspuns ca in general bine,dar se  jeneaza un pic cand el vine cu Mercedesul 500 iar profesorul lui coboara din tramvai.Peste cateva zile primeste un cec de 1 milion de dolari si o telegrama:
-Nu ne face numle de rusine!Cumpara-ti si tu un tramvai.

M-am gandit ca sambata sa fie o zi cu bancuri dar daca doriti diseara voi posta si umatorul capitol din poveste.

Thursday, November 10, 2011

O viata complicata

                                              2
Era clar ca asta e o farsa dar atunci de ce tremuram?Trebuia sa ma calmez.Am decis sa scap de rochie si de bilet asa ca le-am aruncat la gunoi.Cea mai buna metoda de a scapa de frica era sa ma duc intr-un loc cu multi oameni.Acolo ma simteam in singuranta.Nu imi placea sa fiu singura.Am cutreierat strazile uitandu-ma la oamenii din jurul meu.Pareau asa de fericiti de parca totul era roz si frumos.Find cu capul in nori am pierdut notiunea timpului si cand mi-am dat seama ca e 16:40 am mers repede spre facultate.Cand am ajuns acolo colegul meu de banca radea cu Megan insa cand am mers in banca discutia si rasetele au incetat.Nu stiu de ce dar imi era teribil de somn si am vazut ca nu eram eu singura.Ceilalti au adormit punand capul pe banca,chiar si profesorul dormea.Apoi nu am mai rezistat si am inchis si eu ochii dar eram constienta de ce se intampla in jurul meu.Am simtit ca cineva se ridica de pe locul de langa mine si face cativa pasi,apoi altcineva a inceput sa vorbeasca:
-Deci ti-au venit insfarsit mintitle la cap.Dar de ce ai adormit-o si pe Megan?Ar fi incantata sa isi cunoasca noua colega.
-Nu o sa cunoasca pe nimeni.Cel putin nu azi.
-Credeam ca ne-am inteles Eas.De ce vrei sa lungesti asta?
-Nu e inca gata.
-Si cam peste cati ani o sa fie gata?Acum e momentul potrivit.Trezeste-o pe Mira si spune-i cum stau lucrurile.
Inima a inceput sa imi bata mai tare cand mi-am auzit numele.La ce se refereau si de ce nu puteam sa ma misc?
-Nu o trezesc!
-Nu te mai inteleg.Ce e cu tine?Avem nevoie de ea acum.
-Ellen se descurca foarte bine.Mira nu o sa afle nimic acum si iti interzic sa te apropii de ea.
-Cum vrei dar eu controlez visele si acolo nu ma poate oprii nimeni.
Nu am mai auzit voci dar am simtit ca pot sa ma misc din nou.Dar Eas si Megan nu mai erau in clasa.In cele din urma puteam pleca acasa dar eu vroiam sa stau afara pana apare luna.De cand eram mica imi placea sa ma uit la luna plina.Imi dadea un sentiment de liniste si ma facea sa simt ca sunt speciala si diferita fata de ceilalti.
Stateam pe o banca si ma uitam la luna cand am auzit un tipat in spatele meu.M-am uitat repede si am vazut-o pe Megan intinsa pe jos tinand o mana la umarul stang.Am alergat la ea si am intrebat-o:
-Ce ai patit?
Se uita la mine cu niste ochi mari si foarte uimiti de parca as fi fost o fantoma .Apoi am vazut ca avea o rana mare la umar.
-Ar trebui sa te duc la un doctor.
-Nu..., sunt bine, spune ea incet si se ridica greu in picioare.
-Vino la mine acasa si o sa iti pansez rana.
-Multumesc dar chiar nu trebuie.
-Nu accept nici un refuz.E noapte, e frig si nu poti  merge singura pe strazi.
Am convins-o sa mearga cu mine dar nu a scos o vorba tot drumul.Avea fata trista si parea ca se gandeste la ceva important.Cand am ajuns in fata blocului a facut din nou o fata uimita dar de data asta parea ingrijorata.
Am intrat in casa si i-am spus sa se aseze pe canapea cat aduc eu trusa medicala din baie.Auzeam ca vorbeste cu cineva si am presupus ca a sunat vreo ruda sau cunostinta dar surprinzator era faptul ca auzeam ce spunea si cealalta persoana:
-Ce cauti aici?Eas a spus sa nu te apropii de ea!
-Nu l-am ascultat pe Eas niciodata, de ce as face asta acum?

                                                              Va urma

Wednesday, November 9, 2011

O viata complicata

Am hotarat ca nu o sa mai postez nici o poveste dar imi este imposibil sa stau departe de ele :)).Fara sa mai lungesc vorba, fie ca va place fie ca nu, uite o noua poveste.

                                                 1
Se spune ca exista oameni buni si oameni rai.Cei rai fac dezastre iar cei buni incearca sa ii opreasca.Acestia sunt oameni cu dubla identitate:seara super-eroi iar ziua simpli adolescenti...

Primul curs incepe in 10 minute si eu abia ies pe usa.Cobor repede scarile,deschis usa de la intrarea blocului si ma izbesc in cineva.Cartile mele au cazut pe jos.Incep sa le strang repede si persoana de care m-am izbit ma ajuta spunand:
-Imi pare rau nu eram atent..
-Nu am timp acum!spune eu si alerg iute pe langa el.Am fugit tot drumul si din fericire am reusit sa ajung la timp.Am intrat in clasa si spre marea mea uimire persoana de care m-am izbit era acolo.Cum a ajuns asa de repede? Cu masina in traficul de pe strada nu avea cum sa mearga.Daca ar fi alergat pe o scurtatura ar  trebui sa fie transpirat dar el era asa de linistit de parca s-ar fi teleportat pana la facultate.Partea si mai frumoasa era ca nu aveam alt loc liber decat langa el.Am mers incet si m-am asezat in banca fara zgomot.Nu cred ca m-a observat pentru ca se uita concentrat pe niste foi.Deschid cartea de biologie si ma uit putin in ea.In banca din fata mea se aseaza o fata draguta cu parul lung prins intr-o coada data intr-o parte.Isi scoate niste foi din geanta apoi se intoarce si i le da colegului meu.Acesta zambeste si spune:
-Mersi Megan mi-ai salvat viata.
-De ar fi asta prima oara, spune ea zambind si se intoarce la banca.
In clasa intra o doamna invarsta care ne spune ca ora de azi s-a anulat.Deci dupa ce am zburat toata noaptea ca sa fiu la cea mai  buna facultate, am alergat tot drumul ca sa ajung la timp si m-am facut cu un cucui ora nu se face.Mai bine de atat nici ca se putea.Am plecat plina de nervi spre apartamentul meu.Cand am ajuns m-am pus direct in pat cu hainele de pe mine.Eram prea obosita ca sa ma mai schimb.Aveam un vis ciudat.Usa de la balcon era deschisa si cineva a intrat in casa.Eu dormeam cu hainele care acum erau botite dar in secunda urmatoare acea persoana pocneste din degete si pe mine apare o rochie de noapte alba.Se apropie de pat si imi mangaie usor parul apoi ma inveleste cu o patura si pleaca inchizand usa balconului ca frigul sa nu intre in casa.
A doua zi dimineata soarele era pe cer cand m-am trezit eu.Din fericire azi trebuia sa merg la facultate la ora 17:00.Ma dau jos din pat si merg cu ochii inchisi la baie. Ma uit la ceasul de pe perete si vad ca e ora 10:00 dimineata.Imi iau peria de pe raft si incep sa ma pieptan dar scap peria pe jos.Asta e imposibil! Nu se poate.Observ ca nu am hainele de ieri pe mine.In schimb sunt imbracata cu o rochie de noapte alba.Am incremenit.De mica aveam astfel de visuri dar cand ma trezeam totul era normal.Am inceput sa tremur si am tresarit cand am auzit o bataie in usa.Plec repede din baie si deschid usa dar nu e nimeni.Ma uit in stanga, in dreapta ,in jos si vad un bilet negru.Il iau si intru in casa.Citesc ce scrie si incep sa tremur mai tare ca l-a inceput.In el scria asa"Ne-am intalnit prima oara cand aveai 7 ani.Erai prea mica sa ma cunosti dar acum vin dupa tine..."
                                                               Va urma

Monday, November 7, 2011

Visul meu

O stea pe cerul magic,fermecat
In lumea ei ea m-a luat.
Incetisor, la ureche mi-a spus,
Ca visul meu inca nu e dus.

Poate ăsta nu a fost sa fie
Dar altul are sa vie.
Vedeam la altii si vroiam si eu,
Dar nu stiam cat e de greu.

Insa astazi am aflat,
Dupa tot ce s-a intamplat,
Ca nimic nu e ce pare a fi
Si persoana potrivita va venii intr-o zi.

Sunday, November 6, 2011

Poză! 2

Desen făcut de mine şi Dya.:x

Saturday, November 5, 2011

Ai pierdut!

P.s.: Niciodata sa nu suferi pentru un nimeni care nu te merita.

FOARTE MARE DREPTATE !

 Noi stam si suferim si ei se distreaza.Nici macar nu le pasa catusi de putin!Intotdeauna nu am inteles cum pot fi unii baieti asa de indiferenti si cruzi.Dar azi nu mai imi pasa.
Nu mai vreau sa ma gandesc la tine ca la un baiat perfect ,de azi cand o sa te vad o sa imi vina in minte imaginea unui baiat rece,indiferent,nesimtit si plin de sine.Ai impresia ca esti cel mai tare si pentru asta eu sunt de vina.Daca nu iti spuneam atatea lucruri bune despre tine in speranta ca poate o sa ma placi si tu , nu cred ca deveneai asa de sigur pe tine.Daca o sa citesti asta probabil ca iar vei spune ca incep sa presupun lucruri care nu sunt adevarate.Dar chiar nu mai imi pasa ce crezi tu.Nu ai decat sa te enervezi singur pentru ca eu nu mai vreau sa imi bat capul.Am spus intr-o postare ca iti multumesc pentru ca esti tu.Sincer cred ca a fost o greseala sa scriu acea postare pentru ca si ea ti s-a urcat la cap.Nu ma intelege gresit, cred ca esti o persoana buna doar ca te-ai schimbat.Daca o sa citesti asta ,desi ma indoiesc stiu ca o sa te enervezi.Si sincer poate nu e bine dar chiar mi-ar placea sa te enervezi.Oricum tot ce as vrea sa sti acum e ca NU SUNT FRAIERA  care te iubeste sau te place!

Friday, November 4, 2011

Ce faci atunci cand...?

1-Ce faci atunci cand te simti parasit?
2-Ce faci atunci cand vrei sa stai cu cineva si nu ai cu cine?
3-Ce faci atunci cand ai nevoie de ajutor si prietenii se poarta de parca asta ar fi cel mai greu lucru de facut?
4-Ce faci atunci cand ai impresia ca viata ta e cea mai rea?
5-Ce faci atunci cand simti ca toti iti spun lucruri frumoase doar din politete?
6-Ce faci atunci cand ceri un lucru bun dar primesti unul rau?
7-Ce faci atunci cand nimanui nu-i mai pasa de tine?
8-Ce faci atunci cand nu mai vezi de la atatea lacrimi?
9-Ce faci atunci cand inima ta e franta?
10-Ce faci atunci cand nimeni nu te asculta?
11-Ce faci atunci cand un zambet incearca sa se strecoare pe fata ta dar apare tristetea?
12-Ce faci atunci cand soare nu mai e?
13-Ce faci atunci cand totul se distruge?

Wednesday, November 2, 2011

Confuz!

Nu mai stiu nimic, nu mai inteleg nimic.
Nu mai stiu ce simt, nu mai stiu ce vreau, nu mai stiu ce e cu mine.
Nu mai stiu ce e cu viata mea.Toate sunt amestecate la un loc si nimic nu e clar.Sunt aproape sigura ca nu mai am nici o treaba cu el, ba chiar acum a aparut altcineva dar ... daca e asa de ce zambesc cand ma saluta el primu?De ce si atunci cand ne certam sunt vesela?Ce e cu mine?Am impresia ca sunt legata de el cu lanturi foarte groase si nu pot sa le rup.Unii mi-ati spus ca nu exista nu pot ,ci exista nu vreau dar sa stiti ca exista nu pot!Daca nu ar exista nu pot inseamna ca lumea ar fi perfecta dar nu e.Nimeni nu e perfect dar totusi de ce se spune ca nu exista nu pot?

Tuesday, November 1, 2011

Aparentele inseala

Aparentele inseala!
De cate ori am auzit asta si totusi inca nu imi vine sa cred ca o persoana poate sa aiba asa multe fete.Macar de ar fi bune dar nu sunt.Ai impresia ca sti pe cineva foarte bine dar in cele din urma te trezesti cu surprize, chiar neplacute.Asta e viata.Uneori iti arata unele lucruri parca vrand sa spuna " fi atent(a) ca nu e ceea ce pare".Si chiar si atunci parca nu ai vrea sa crezi ca e asa.Se spune ca cineva poate sa se schimbe usor in rau dar nu se mai schimba in bine.Voi ce credeti? Poate cineva sa redevina ce a fost candva?Poate si atuncea era asa, dar nu arata.

Saturday, October 29, 2011

Nu se poate!

Cine a spus ca poti sa uiti pe cineva la care ai tinut?
Nu cred ca a spus nimeni asta pentru ca nu poti.Nu poti sa treci asa prin viata fara sa iti pese de nimic pentru ca asta nu se numeste viata.Nu poti sa uiti de cineva peste noapte daca inainte cu o zi i-ai spus ca il iubesti.Insa daca acea persoana se poarta urat atunci de ce nu poti sa il uiti.Bine poate voi puteti dar eu una nu.De ce? Se spune ca dragostea iarta tot,sufera tot etc.Atunci daca e asa sa ierti tot unde mai ajungi?Mereu la aceleasi greseli dar le ierti.Poate veti crede ca in cazul asta e mai bne sa nu ierti dar chiar si asa credeti ca poti sa uiti usor pe cineva drag?
"Timpul vindeca ranile" deacord dar asta nu se intampla in o zi, doua.Dureaza mai mult dar ... eu as vrea sa uit acum.De ce nu se poate?

Friday, October 28, 2011

Secretul tau II

                                                            -XIV-
-Eu nu plec nicaieri pana nu imi spui cine esti, spune Francesca hotarata.
-Atunci uitati cum facem.Voi mergeti cu masina lui Jon la politie pentru ca o sa intarziati iar eu raman cu Francesca aici pana o conving cine sunt si o sa va ajungem din urma.
Cand ceilalti au plecat Andres spune pe un ton nervos:
-Nu inteleg, ce-i cu tine?E deja prea mult! Cei care ma cunosc de o viata nu au zis nimic si tu care nu iti amintesti de mine spui ca nu sunt Andres.Dar cine sunt atunci?!
Ea se uita la el ganditoare.Intradevar era adevarat ce spunea el  dar ceva dinauntrul ei ii zicea ca acesta nu e Andres.Dar atunci cine era?De ce simtea asta?Andres ii intrerupe gandurile spunand:
-Nu mai am timp sa stau cu tine.Urca in masina sau ramai aici.
-Raman aici, spune ea vrand sa vada ce o sa faca.
-Daca tu ai chef de joaca te anunt ca eu nu ma joc in timpul serviciului.
-Bine atunci hai sa mergem.
-De ce te-ai razgandit asa de repede?
-Ai dreptate.Toti te-au vazut si te-au recunoscut ca si Andres ,deci nu am de unde sa stiu cine esti.
-Presupun ca asa e.
-Inainte sa plecam pot sa iti spun ceva? intreaba ea zambind dulce.
-Orice, raspunde el vrajit de farmecul ei.
-E ceva secret, spune Francesca si se apropie de el dar in loc sa ii spuna ceva in soapta ea il saruta.Amintiri uitate ii apar in minte ca un film derulat foarte repede.Multe imagini cu ea alaturi de o persoana dar acea persoana nu e Andres, acea persoana e.... Francesca il impinge si spune:
-Alex!
-Trebuia sa ma gandesc ca ai tu ceva in minte.Dar nu am ce face,Andres e detectivul nu eu.Acum banuiesc ca ti-ai amintit de fratele meu nu?
-Nu.Mi-ai amintit de vremea cand lucram cu tine la acel jaf care a fost in urma cu cativa ani.Cand am reusit sa il rezolvam erai atat de fericit incat m-ai sarutat fara sa realizezi ce faci.
-Si aia a fost o greseala mare pentru ca te-ai distantat de mine.Dar sa sti ca Andres putea sa aleaga.
-Ce vrei sa spui?
-Sefa i-a spus ca poate sa rezolve cazul ala cu tine sau sa meraga cu Layla. Si el a ales-o pe ea in locul tau.Tu chiar nu vezi ca Andres nu te iubeste?
Alex isi scoate pistolul si il indreapta spre ea dar o pasare ii distrage atentia iar Francesca incepe sa fuga printre copaci.In spatele ei se aud bubuituri ale armei.Simte respiratia cuiva in spatele ei .Se opreste si se intoarce dar in loc sa il vada pe Alex cu o arma il vede pe Andres.
-Andres, spune ea zambind .
-Daca Alex e identic cu mine de unde sti ca nu sunt el?
-Eu am incredere in inima mea si ea imi spune ca esti Andres.
O alta bubuitura se aude mai aproape de ei asa ca amandoi incep sa alerge. Din pacate in fata lor apare o prapastie.
-Se pare ca aici se termina totul.Nu mai aveti unde merge asa ca putem incepe negocierile, spune Alex tinand pistolul indreptat spre ei si tragandu-si sufletul.
-Ce negocieri? intreaba Andres.
-Sincer chiar nu vreau sa ii omor pe fratele meu si prietena mea veche.Deci ce trebuie sa faceti acum este sa va aliati cu mine si sa distrugem centrul de detectivi care imi strica mereu toate planurile.
-Si daca nu vrem ce ne faci? intreaba Francesca.
-Ei bine in spatele vostru e o prastie frumoasa.Voi alegeti.
Francesca se uita la Andres zambind iar acesta la ea si spune:
-As fi vrut sa petrec mai mult timp cu tine.
-Chiar daca nu imi aimtesc de tine simt ca te iubesc.
-Macar asa o sa fim impreuna mereu.
Cei doi se imbratiseaza apoi se iau de mana si....
-Ce vreti sa faceti?Ati inebunit? intreaba Alex incepand sa fie speriat.Nu!!!!
Dar e prea tarziu.Cei doi au cazut in prapastie.Peste o luna in sectia de politie.
-Deci sa mai recapitulam o data.Francesca si Andres cei mai buni detectivi au mers la New York pentru a rezolva un caz si tu imi spui acum ca acel caz e rezolvat dar ei sunt morti si nici macar nu le-ati gasit cadavrele?
-Apa le-a luat doamna.Nu are rost sa mai cautam pentru ca nu le vom gasi.
-Dar cum au murit?
-Au sarit de pe stanca.Intradevar e trist dar acum nu se mai poate face nimic.
-Puteti pleca, spune sefa celor doi detectivi foarte buni care nu mai exista acum.
"Macar asa o sa fiti impreuna mereu" adauga ea...
                                                                     Sfarsit

Wednesday, October 26, 2011

Secretul tau II

                 -XIII-
-Esti frumoasa.
-Serios? De asta iti arde tie acum?
-Imi pare rau, nu m-am putut abtine, spune el ridicandu-se si o ajuta si pe ea sa se ridice intinzandu-i mana.
-Cum ai intrat aici?
-E un geam fara gratii in pod.Haide sa mergem de aici.
-Dar ceilalti?
-Nu mai e nimeni in casa asta.
-Dar Layla,Lya si Marian?
-Sunt toti cu Jon la masina.Ne asteapta, haide sa mergem.De ce ai privirea asta?
-Nu te cred, spune ea serioasa.Ceva se intampla dar ce?Oare Andres spunea adevarul?Dar cum au ajuns ceilalti la masina asa de repede.Ceva era putred aici. In casa domnea o liniste de mormant.Prin casa a trecut o briza usoara de vant. Dar de unde daca usile si gemurile sunt inchise?Poate de la geamul din pod dar usa catre pod era inchisa. Francesca nu isi aducea aminte de Andres dar ceilalti spuneau ca face parte din politie insa fetei i se parea ca are ceva ciudat in privire. Ceva malefic.
-Haide Francesca sa mergem , spune el brusc si o trage de mana jos pe scari foarte repede.
-Nuu!!, striga ea si isi smulge mana din stransoarea lui. El se opreste si se intoarce cu fata spre ea.Avea aceeasi privire ca atunci cand i-a spus ca e frumoasa. O privire pe care o arata un baiat unei fete frumoase cand o vede pentru prima oara.Apoi zambind intreaba:
-Nu vrei sa pleci din casa asta?
-Cine esti?
El nu ii raspunde. Doar o privea fara sa scoata un sunet sau sa se miste.Parea ca analizeaza situatia si ceva nu intelege.
-Andres. Cine crezi ca sunt?Chiar nu ma mai ti minte? Sunt iubitul tau.Hai sa mergem ca s-ar putea sa se intoarca Ken si atunci o sa scapati mai greu de aici.Plus ca ai fi foarte suparata daca as patii ceva rau nu?
-Sincer chiar nu imi pasa daca patesti ceva sau nu.Inca nu imi amintesc de tine si nu cred ca o sa imi amintesc vreodata.Tot ce vreau eu e sa rezolv acest caz si sa merg acasa, spune Francesca coborand restul scarilor.
Andres se uita la ea de parca nu intelegea despre ce vorbeste.
-La ce te referi?
-La ce ma refer in legatura cu ce?
-Cum adica nu iti amintesti de mine?
-Ce intrebare prosteasca.Ai si tu amnezie ca mine?Bine nu amnezie totala pentru ca singurele lucruri pe care nu mi le amintesc sunt cele legate de tine.
-Corect.Ai dreptate.Uneori uit de asta. Hai sa mergem la ceilalti.
Cei doi au mers prin padure, Andres fiind in fata. Tot drumul niciunul nu a scos un cuvant.El nici macar nu se uita in spate sa vada daca Francesca mai e sau nu.Ajung la masina unde erau ceilalti.Layla foarte bucuroasa il imbratiseaza iar el acepta zambind larg.Jon se rezema de masina iar Francesca merge langa el.Acesta zambeste si spune:
-Cat ma bucur ca esti bine Francesca.
-Da o sa avem timp pentru povesti mai incolo. Cine esti? Intreaba ea uitandu-se la Andres serioasa. Acesta o priveste fara sa spuna nimic.Layla se uita la cei doi cum se privesc drept in ochi apoi zice pe un ton nervos:
-Nu vezi ca e Andres? Ce te apuca Francesca?
-Asta nu e Andres.
El lasa capul in jos avand o privire trista.Linistea dintre ei a fost intrerupta de sunetul unei pasari care a zburat dintr-un copac.
-Inteleg daca nu iti aduci aminte de mine,spune el  privind-o trist apoi adauga. Cred ca ar trebui sa mergem pentru ca suntem asteptati la politie. Urcati in masina.
                                                                Va urma

Tuesday, October 25, 2011

A doua poveste?

Cand o poveste se termina incepe alta.Asa e dar acum nu stiu ce sa cred. Poate fi asta a doua poveste insa nu vreau sa am bucur degeaba si apoi sa mi se naruiasca toata visele.Insa  nu am de gand sa nu ii ofer macar o sansa.Voi lasa lucrurile sa mearga in voia lor.Si poate va ajunge inima mea sa uite ce a fost in trecut si sa priveasca in prezent.Totusi trecutul se uita greu si stiu ca mereu imi voi aminti de ce a fost si am simtit.
Oricat de mult am vrea sa fugim de ceva ,acel ceva vine dupa noi.Si atunci cum putem scapa de asta? Cum putem fi impacati cu ce a fost si sa ne bucuram de prezent?

Sunday, October 23, 2011

Poze! 1

Nu mai stiu ce sa scriu dar in schimb am facut niste poze.

Friday, October 21, 2011

The End

Am incercat. Chiar am incercat.Nu poate spune nimeni ca nu am facut asta.Am vazut ca nu merge asa ca am zis sa renunt. M-am mai gandit o data si am ales intre:
Ce vreau eu si ce imi spunea inima ca e mai bine.
Am ales ce am vrut eu.Am vazut ca nimeni nu ma sustine si am vrut un semn ca sa stiu ce sa fac. Si l-am primit.Chiar daca nu a fost ce am vrut eu am hotarat sa fac ce imi spune inima.Nu stiu ce va fi de acum in colo dar stiu ca tot timpul trrebuie sa ne ascultam inima. Ea stie cum e mai bine.Poate uneori o sa greseasca pentru ca nimic nu e perfect dar, de cele mai multe ori are dreptate...
Jocul s-a terminat si eu am pierdut...

Thursday, October 20, 2011

Secretul tau II

                                                                  -XII-
E despre doua fete care sunt prietene foarte bune de la gradinita.Una e frumoasa,desteapta, descurcareata, placuta de toata lumea mai ales de baieti.O cheama Layla.Cealalta e timida nu vorbeste cu nimeni, la scoala se descurca foarte ,e ultima din clasa si nu stie cum sa se aranjeze ca sa semene mai mult cu o fata.Pe ea o cheama Francesca.Toata lumea o evita infara de Layla.Datorita Laylei cele doua au devenit prietene foarte bune.La varsta de 17 ani datorita unui baiat ce a venit la liceul lor lucrurile s-au schimbat.Baiatul pe nume Andres arata extraordinar de bine. Toate fetele roiau in jurul lui inafara de tine care parca nici nu il vedeai.Mie mi-a placut imediat de el si am incercat sa il cuceresc ceea ce nu a fost deloc greu pana cand te-a vazut pe tine.Nu stiu ce a vazut la tine cand ma avea pe mine cea mai frumoasa fata din liceu dar am observat ca nu isi mai lua ochii de la tine.Am incercat de toate doar ca el sa se uite la mine.Dar nu! Zici ca erai un magnet.Atunci am inceput sa nu te mai suport. Vorbeam mai urat si  deschideam subiecte de cearta des. Aproape mereu se sfarsea cu lacrimile tale.Trebuie sa iti spun ca imi pare teribil de rau pentru asta.Andres a observat ce faceam si a inceput sa se distanteze de mine si sa stea mai mult cu tine incercand sa te faca sa razi. Si a reusit. Cand eu fierbeam de nervi tu te indragosteai de el si el de tine.Apoi voi v-ati angajat la politie uitand cu totul de mine.Va mergea foarte bine pana am aparut eu si am schimbat totul. Am convins-o pe directoare sa ma lase sa lucrez cu Andres si tu sa lucrezi de una singura pentru ca erai un detectiv asa de bun.Pentru cateva zile Andres a fost al meu dar a trebuit sa vin aici la rugamintea mamei mele iar el a trebuit sa se infiltreze intr-o banda de mafioti ca se ii poate prinda.Misiunea ta de anul trecut.Am inteles ca a iesit bine pana la urma.Deci acum ce spui? De ce zambesti asa?
-E o poveste draguta dar chiar te astepti sa cred asta?
-Vrei sa spui ca nu mai ti minte asta?
-Ti-am spus deja.Nu stiu nimic in legatura cu Andres.
-Deci... nu il mai iubesti? intreaba Layla cu o ezitare in glas.
-Nu.E doar al tau.Dar acum sa revenim la lucruri cu adevarat importante. Cum iesim de aici?
-Pai, se poate daca....
POC!!
-Ce-a fost asta? intreaba Layla.
-S-a auzit din bucatarie, spune Francesca.
Cele doua pleaca repede in bucatarie si acolo gasesc un vas cu apa spart in mii de bucatele pe jos.O usa se aude scartind din pod, apoi  un tipat ascutit de fata. Francesca si Layla urc repede scarile pana la etaj unde nu era prea multa lumina. Un sunet de usa trantita o face pe Francesca sa tresara.Se intoarce dar Layla nu mai e in spatele ei, a disparut.In casa domnea o liniste de mormant.Ea face cativa pasi spre usa din capatul coridorului.Vede cum clanta se lasa in jos si se ascunde repede dupa perdea cand usa se deschide incet.Din nou un scartait prelung apoi un om imbracat in negru cu fata acoperita isi face aparitia de dupa usa si merge pe coridor spre scari. Trece incet fara zgomot prin dreptul Francescai. Ea incearca sa nu respire de teama ca omul sa nu isi dea seama unde e dar din pacate el se opreste si asculta atent.Isi da masca de pe fata jos dar fiind in spatele perdelei Francesca nu poata sa vada cine e.El smulge perdeaua cu o miscare brusca si o tranteste pe Francesca jos imobilizandu-i mainile cu mainile sale.Cei doi se privesc in ochi.
-Francesca!
-Andres?!
                                                         Va urma

Wednesday, October 19, 2011

...

Cad stropii de ploaie peste tot
Soarele a plecat si acum e mort.
Nimic nu mai e ce-a fost.

Totul s-a daramat,
Lumea s-a stricat,
Fericirea a plecat,
Norii s-au adunat,
Ploaia nu a incetat.

Tot ce e bun  a disparut,
N-o mai iau de la inceput,
Nu vad ce rost ar avea,
Oricum nimic nu s-ar schimba.

Poate ma insel si nu stiu eu,
Dar vad ca e tot mai greu.
Soarele nu vrea sa se arate.
Fericirea e departe.
Bunatatea a plecat,
Norii din nou s-au adunat,
Dragostea s-a intristat.
Tot ce am avut am stricat.

Oricum nu mai conteaza acum
Am aruncat tot in drum.
Nu cred ca mai pot lua
Ce am avut candva...

Sunday, October 16, 2011

Multumesc pentru ca esti tu!

Poate am stiut ca va fi asa sau poate nu.
Intr-o poveste trebuie sa fie si momente rele inainte de finalul fericit dar poate nu e si in cazul meu.Poate povestea mea e una din acelea care nu au Happy End.Poate asa e mai bine, poate o sa sufar acum dar cine stie?Cred ca voi merge inainte prin ploaie si furtuna care vor incerca sa imi puna piedici dar voi merge inainte gandindu-ma la tine si cat de fericita m-ai facut in unele momente insa in altele a fost chiar opusul.
Poate o sa ma mai uit inapoi si poate o sa mai am o urma de tristete pe fata dar poate o sa zambesc.Da, cred ca o sa zambesc deoarece in ciuda faptului ca nu a fost asa cum am vrut eu, nu regret nici o secunda ca te-am intalnit.
Stiu ca probabil nu vei citi asta niciodata dar totusi eu vreau sa iti multumesc.Multumesc pentru ca esti tu.

Saturday, October 15, 2011

Secretul tau II

                                                              -XI-
A doua zi dimineata soarele stralucea pe cerul albastru iar razele sale incercau sa se strecoare printre copacii inalti in casa iar cateva au reusit sa intre in dormitorul Francescai.Aceasta deschide ochi incet si se uita in jur nestiind unde se afla.Abia cand Layla a deschis usa intrand cu o tava cu mancare in maini toata scena de aseara i-a venit in  minte.Layla lasa tava pe pat,merge si inchide usa apoi rezamandu-se de ea spune:
-Deci cum ai dormit?
-Bine ,chiar surprinzator de bine.Ce e asta?intreaba ea si ia biletul alb de langa vaza cu un trandafir rosu de pe tava cu mancare.Francesca citeste biletul apoi il rupe in bucatele.
-Ia asta de aici ca nu vreau nimic de la el!
-Deci daca nu iti place de fratele meu,cine e norocosul?
-Daca nu imi place de cineva nu inseamna ca trebuie sa existe un "norocos".
-Hm, interesant.
-Ce e asa de interesant?
-Eu stiu ca voi detectivi nu amestecati viata personala cu munca.Trebuie sa fiti indiferenti orice s-ar intampla.Ce iti spune seful trebuie respectat.Nu conteaza cine e la mijloc, ruda sau prieten.Nu am dreptate?
-In mod normal da dar... (Francesca se da jos din pat si face cativa pasi pana in fata Laylei la o distanta de 2 metri.) vrei sa sti de ce se spune ca sunt cel mai bun detectiv din orasul meu?
-Sa auzim.
-Pentru ca nu am respectat aceste lucruri.
-Stiam eu ca esti o persoana diferita,spune Layla zambind.
-Diferita? Te inseli. Multi detectivi nu respecta ordinele.Daca ai face parte din politie ai sti.
-Te asigur ca stiu si eu cum sunt unii detectivi.Am cunoscut multi detectivi dar tu ai ceva diferit.
-Cred ca doar ti se pare.Totusi de unde sti cum sunt detectivi?
Layla zambeste si se uita in jos apoi ridica privirea si spune inca zambind.
-Sincer credeam ca o sa iti amintesti de mine.De fapt e un lucru incredibil ca ne intelegem asa de bine dar cred ca asta e din cauza ca Andres nu e aici nu?
-Nu inteleg Layla. Ce legatura are Andres cu asta?
-Stiu ca te pricepi sa fi o prefacuta dar acum nu e cazul.Eu te cunosc bine, poti sa recunosti.
-Ce sa recunosc?Habar nu am despre ce vorbesti.
-Bine aproape m-a convins actoria ta de doi bani.Aproape.E imposibil sa nu iti amintesti de mine.Am petrecut mult timp impreuna.
-Bine vad ca nu merge asa.In timpul unei misiuni de anul trecut am ajuns inconstienta la spital Atunci mi-am pierdut memoria.Acum imi amintesc tot inafara de ce are legatura cu Andres.Inclusiv  el.
-Deci nu sti cine e Andres?! intreaba Layla foarte uimita.
-Toti spun ca e prietenul meu si ca am fost impreuna dar eu nu imi amintesc nimic si cred ca ar fi imposibil sa nu imi amintesc de cineva pe care l-am iubit.
-L-ai iubit.Vorbesti la trecut. Sa fiu sincera chiar imi place asta?
-Poftim?
-Cred ca trebuie sa iti spun o poveste care se cheama: "Eu rivala ta!"
                                                                 Va urma

Friday, October 14, 2011

Leapsa

1. Iti zic in vre` un fel?
Denisa ( simplu si la obiect :)) )
2.Cum ne-am cunoscut?
Prin blog.:d
3.Vorbim des?
Sincer?? Nu.
4.Suntem prieteni?
Momentan nu, dar se poate rezolva ;;)
5.Numele tau din telefonul meu.
Inexistent.
6.Petreci timpul cu mine?
In ultima vreme am un program prea incarcat.
7.Vrei sa vorbim mai des?
Suna tentant :))
8.Vrei sa te imbratisez?
Sigur ca da :d
9.Ce suntem noi?
Orce vrem :d
10.Am incredere in tine?
Nici macar eu nu mai am in mine :))
11.Esti important pentru mine?
Banuiesc din moment ce te-ai gandit si la mine;;)
12.Te iubesc?
Nu .
"Iubesc" e un cuvant foarte, foarte mare dupa parerea mea. 
13.Te gandesti la mine?
In secunda asta da.
14.Adevarul este ca....
E foarte frumos din partea ta sa imi dai si mie leapsa. Chiar mi-ai facut o surpriza.Multumesc mult:d
15.Cea mai buna trasatura?
Dumnezeu stie care e. :)
16.Crezi ca trebuie sa dai asta si celorlati?
Da.Cine vrea, poate sa o ia.

Thursday, October 13, 2011

O picatura

O picatura a cazut din cer.Norii sunt negri de furie, tristete,razbunare, dorinta arzatoare de uitare dar nu se intampla nimic. Vantul s-a saturat de atata ura si a inceput sa bata cu putere.Parca ar vrea sa strice tot in calea lui dar ceva il opreste.Apele curg nervoase la vale cu gandul de a lua tot cu ele indiferent daca e obiect,mic,mare,animal sau om.Vor sa inece tot dar parca exista un zid invizibil ce le opreste.

Toata lumea fuge in stanga si in dreapta, in deal si in vale dar degeaba.Norii devin tot mai negri acoperind fiecare particica din cer, vantul duce in aer,frunze,hartii, valurile apelor sunt tot mai mari si mai inspaimantatoare.Lumea parca a innebunit.Totul se destrama, tot ce au adunat in atatia ani grei s-a dus pe apa sambetei intr-o secunda.Totusi pe un deal o tanara sta si se uita la cerul gri.Un tanar vine langa ea si spune:
-Ce faci aici?Incurand o sa inceapa ploaia si natura se va linisti.E pe sfarsite.
-Nu.... asta e inceputul pentru ce va urma.
Apoi in clipa urmatoare stropii au inceput sa cada.Vantul s-a oprit iar apa si-a vazut de drumul ei lasand micul oras de la poalele muntilor in pace.
Poate o batalie s-a incheiat dar marele razboi vine curand...

Tuesday, October 11, 2011

Cuvinte nerostite

Cuvinte nerostite, eternitate
Cuvinte nerostite pentru eternitate.Poate ai incercat sa le spui dar nu ai reusit...Poate ca iti pare rau dar ce mai poti face?Nu va sti niciodata acele cuvinte nerostite...Dar de ce? De ce nu le-ai spus? Ce rau se putea intampla?
Nu mai ai ce face acum.Asta e... Timpul nu sta pe loc si in nici un caz nu ne asteapta iar daca te gandesti sa ii ceri macar o secunda in plus... te asigur ca nu iti va da.Timpul e neiertator dar poate asa ne trebuie... Macar asa poate ne invatam minte.Poate asa vom sti sa pretuim fiecare clipa nu sa spunem " E lasa ca o sa ii zic mai indata, ce conteaza cateva minute in plus?" Ei bine uneori cateva minute se transforma in cateva luni sau cativa ani.

Cuvinte nerostite pentru eternitate
Ti-ai pierdut sansa frate...

P.S. spune acum cat inca mai poti pentru ca mai tarziu nu o sa auda toti

Sunday, October 9, 2011

Haideti!

Haideti sa visam cu ochii deschisi,
Sa facem o lume de nedescris.
Sa ne imaginam ca mereu va fi asa,
Si ca rele nu vor exsista.

Haideti sa mergem pe drumul ingust
Mereu catre apus.
Haideti sa cautam flacara vietii,
Sa stam in racoarea diminetii.

Haideti sa visam inca o data
Ca povestea noastra nu e moarta.
Haideti sa aducem din nou personaje,
Sa ne jucam cu ambalaje.

Haideti sa dam de veste,
Ca lumea e cum este.
Asculta in continuare
Si mergi mereu spre zare.

P.S. Nu ai de unde sa sti pana nu incerci ,corect?

Friday, October 7, 2011

Ea.Totul pentru el

Un baiat si o fata stateau sub un copac uitandu-se la marea minge galbena de pe cerul albastru fara nici un nor.Ea mai intorcea din cand in cand capul si il privea pe baiatul de langa ea ce o tinea de mana.El parea absent.Era intr-o lume diferita, speciala, o lume a amintirilor. In fata ochilor ii apareau imagini  vechi uitate si pastrate in unul din sertarele inimii. In acele imagini noaptea domnea peste tot.El era alaturi de persoana iubita si se uitau visand la praful stelelor de pe marele abis intunecat.Cantecul gratioaselor randunele l-a readus in lumea cea reala unde el este sub un copac alaturi de persoana iubita pentru care si-ar da foarte bucuros viata in orice moment.Ea. Fata care pentru el inseamna totul, cea care ii insenineaza ziua, cea care mereu zambeste cand el e trist, cea care tace pe moment cand el face o prostie dar ii va spune mai tarziu ce a gresit...

Linkwithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...