De ce sa te iert?

                           - 6 -

Ei doi merg incet pe drum.Pentru ca el nu spunea nimic Anny intreba:

-Deci ce vroiai sa imi spui?

-De ce te comporti asa cu Austin?

-Poftim? Dar cum ma comport?

-Il eviti si nu inteleg de ce. L-am cautat 2 ani peste tot pentru tine Am umblat peste tot si am lasat-o pe Deizi singura pentru tine.De ce esti asa acum?!

-Ai dreptate eu te-am rugat sa il cauti dar acum nu mai tin la el.

-Si nu mai ti la el fix cand s-a intors nu?!Stiai ca eu si Austin ne intrecem mereu chiar daca suntem prieteni si totusi m-ai rugat sa il aduc inapoi. Ei bine l-am adus! Nu te mai comporta asa cu el!! Spuse Dan dupa care pleca lasand-o pe Anny singura.

Aceasta era foarte uimita. Ceva se intamplase cu Dan si nu stia ce. Avea impresia ca o ura.Ceasul cel mare anunta ora 21:00 asa ca fata pleca inapoi acasa.A doua zi cei 3 aveau ore afara. Ei isi asteptau profesorul. Anny era suparata ,Dan era nervos iar Austin nu intelegea ce au cei doi.

-Bine! Imi spuneti ce aveti?

-Eu nu am nimic, spuse Dan.

-De parca iti…? Nu continua fraza deoarece isi aduse aminte de discutia de aseara.

-Ce ai vrut sa spui Anny? Intreba Austin.

-Aaa..  am vrut sa spun ca nu am nimic doar ca sunt putin obosita.

-E normal dupa ce ai avut febra.

-Ai avut febra??!!intreba Dan ingrijorat dar tanara nu i-a putut raspunde pentru ca Austin i-a luat-o inainte:

-A stat in ploaie si de asta ,dar a luat o pastila si acum e bine. Nu spui nimic?

-Eu?

-Da tu Anny. In mod normal ai fi spus ceva de genul ca tu sti mai bine cum te simti.

-Pai ai spus déjà cum ma simt de ce sa mai zic eu o data?

-Am crezut ca o sa te enervezi.

-Atunci ai crezut gresit, spuse aceasta foarte calma si cu un zambet dulce pe buze.

Austin nu intelegea de ce se poarta asa. Ceva aveau cei doi si era hotarat sa afle ce.

                                                                      Va urma

Read More

De ce sa te iert?

                            -5-

-Poftim!

-Multumesc , spuse ea dupa care bau toata apa din cana. Trecura 3 minute si  tanara intreba un pic ametita:

-Ce ai pus in apa Austin?

-Nimic! Doar un medicament care face febra sa dispara. Problema e ca te adoarme, deci ne vedem dimineata. Anny adormi iar el sorbi ultima gura de ceai.Se uita la ea cu o privire foarte trista. Merse si facu patul din camera sa apoi o lua incet in brate si o aseza usor pe pat . Ii puse mana pe frunte si observa ca inca e fierbinte asa ca trase un scaun si se aseza langa pat.

Dimineata urmatoare soarele stralucea sus. Anny deschise ochi dar nu era acasa la ea . Apoi isi aminti de seara trecuta. In camera intra Austin si o intreba:

-Ai dormit bine?

-Nu inteleg ce faci!? Spuse ea si se da jos din pat.

-Pai e simplu. Te intreb daca ai dormit bine.

-Nu la asta ma refeream! La apa aia de aseara!

-Aveai febra si daca iti dadeam o pastila simpla ai fi plecat acasa.

-Si care era problema?

-Nu te puteam lasa sa pleci pe vremea aia.

-Ar trebui sa iti vezi de prietena ta si pe mine sa ma lasi in pace! Pot sa imi port si singura de grija! Foarte nervoasa tanara iesi din casa lasandu-l pe Austin uimit de atitudinea sa. Inainte nu se enerva asa de repede.

Intra in casa inca nervoasa si isi facu ceva de mancare apoi adormi din nou. Se trezi abia pe la ora 20:00. Incerca sa compuna o poveste pentru ora de maine dar nu reusi asa ca renunta.Nu avea chef de nimic. Se aud batai in usa si tanara merge sa vada cine e.

-Buna Dan!

-Buna Anny. Vreau sa vorbesc ceva cu tine daca ai timp.

-Sigur! Intra!

-Mai bine mergem sa ne plimbam putin, spuse el serios.

-Bine… ,.

Ea era uimita de aceasta atitudine. Dan nu era niciodata serios cand vorbea cu ea. 

                                                           Va urma

Read More

Leapsa!

Am primit o leapsa cu poze de la Nymphetamine :d

1-Orasul in care ai vrea sa traiesti
Singapore :x













2-Ceva bun zmeura :)

3-Flori preferate: Trandafiri















4-Rochia de mireasa pe care ai vrea sa o porti
In mare asa mi-ar placea sa fie dar sa aiba si un bolerou:d

Read More

De ce sa te iert?

                                  -4-

-Buna si tie Austin, spuse Anny neridicandu-si privirea.

-Nu am timp de joaca.

-Grozav pentru ca nici eu.

-Sune-mi ce ai vorbit aseara cu Miriam. Vazand ca ea deseneaza in continuare merse in fata ei.

-Te superi? Nu mai vad fantana.

-Nu ma dau de aici pana nu esti serioasa si imi raspunzi la intrebare.

-Nu ti-a spus prietena ta ce am vorbit?

-Nu am intrebat-o, spuse el mai incet.

-Deci ma spionai?! Intreba aceasta aproape tipand.

-Nu! Mergeam pe drum si am vazut-o pe Miriam ca a intrat in casa ta.

-Nu am vorbit nimic important, spuse Anny intorcadu-se din nou la desenul ei.

-Sigur?

-Daca nu ma crezi intreab-o! Acum da-te ca nu vad fantana.

El pleca dar fata nu mai avea nici un chef sa deseneze. Se ridica de pe banca deoarece vantul incepuse sa bata puternic fapt care anunta o furtuna ce era surprinzator pentru perioada asta a anului. Stropii mari si reci au inceput sa cada foarte repede incat Anny fu nevoita sa bata la prima casa de langa parc.

-Ce faci aici Anny?

-Nu stiam ca asta e casa ta Austin.

-Da…, cealalta era cam prafuita si mi-au dat-o pe asta. Esti uda leoarca! Intra!

-Nu multumesc! Cred ca o sa merg la urmatoarea casa.

-Crezi ca o sa te las sa pleci?Intra! Nu cred ca ploaia o sa tina mult timp.

-Bine, multumesc, spuse ea zambind si intra in casa.

-Gasesti prosoape in dulapul de pe hol. Eu ma duc sa iti fac un ceai ca sa te mai incalzesti.

De cand a devenit Austin asa de deschis fata de cineva? Uimita de acest lucru merse in bucatarie uitand de ce ii spuse baiatul. Acesta o vazu si intreba:

-Anny tu chiar vrei sa recesti? Bine! Stai aici , ma duc eu.Se intoarse cu prosopul si o patura foarte moale.

-Ceaiul e gata. Ar trebui sa il bei inainte sa se raceasca. Of! Desenul tau e distrus si chiar era frumos. Te simti bine Anny? Nu ai mai scos o vorba de ceva timp.

-Daaa…, spuse ea foarte incet.Obrajii ii ardeau si o durea ingrozitor capul. Imi dai te rog o cana cu apa?

-Bineinteles!

Lua o cana o umplu cu apa si cand Anny se uita la ceasul din spatele ei acesta turna un praf in apa apoi il amesteca cu o lingurita.

                                                    Va urma

Read More

De ce sa te iert?

                              -3-

-Aici erai dragule! Te-am cautat peste tot. Oo buna! Eu sunt Miriam, o saluta  pe Anny.

-Buna!Anny, raspunse aceasta zambind. Se pricepea de minune sa se prefaca. Eu mi-ai amintit ca am ceva de facut asa ca trebuie sa plec.Pe drumul spre casa era foarte nervoasa. Cum a putut sa se gandeasca sa il ierte. Intra in casa trantind usa in urma ei. Intinsa pe pat isi amintea de vremea cand erau mici. ``Doar nu credeai ca te place? A fost plecat 3 ani. Era de asteptat sa aiba o prietena frumoasa`` ii spunea constiinta. ``Cu siguranta a uitat de mult de tine``

-Gata taci!! Striga ea ridicandu-se de pe pat. Of , grozav Anny ai inceput sa iti pierzi mintile, isi spunea tanara.Soarele apunea incet. Ea deschise usile balconului si in fata ii veni o briza racoritoare. Cerul era rosiatic din cauza soarelui. Intra inapoi in camera sa. “Ce bine ca maine nu avem ore “isi spuse in minte. Cobori jos si scoase dintr-un dulap o carte mare si groasa. Inauntru erau multe poze cu oameni care semanau cu Anny. Unii erau batrani, alti foarte tineri, copii de toate varstele. Un ciocanit in usa o facu sa tresara. Inchide repede cartea si o pune la loc apoi merge repede la usa.

-Buna Miriam! Te pot ajuta cu ceva?

-Buna! Scuze ca te deranjez la ora asta dar as vrea sa vorbesc ceva cu tine. Pot sa intru?

-Bineinteles! Intra.

-Multumesc! Am vrut sa te intreb daca e ceva intre tine si Austin, spuse aceasta mai incet.

-Nu! Suntem doar prieteni. Vazand ca Miriam nu parea convinsa spuse: Am fost prieteni cand eram mici dar acum sa fiu sincera nu stiu daca mai suntem.

-De ce nu? Intreba aceasta uimita.

-Ei bine e o poveste mai lunga si nu vreau sa mi-o aduc aminte.

-Asa de rau e?

-Nu, nu! Sti cum sunt chestile de genul asta. Se intampla ceva neinsemnat si tot farmecul dispare, zise Anny aproape razand.

-Da inteleg. Multumesc ca ai vorbit cu mine, spuse aceasta dupa care se ridica si pleca.

A doua zi la ora7:00 Anny se trezi si deschise geamul. Soarele era pe cerul albastru deschis fara nici un nor. Tanara stia dupa acest lucru ca va fi o zi calda.Pe la ora 10:00 iesi afara cu un caiet si un creion in mina si se indreapta spre parc. Avea in gand sa petreaca 2 ore desenand. Ajunsa in parc se aseaza pe o banca si incepe sa schiteze fantana din fata ei. Cam dupa 10 minute din spate se auzii o voce:

-Ce ai vorbit cu Miriam?

                                                          Va urma

Read More

De ce sa te iert?

                     2

Mai facem o abatere pentru a va prezenta mai multe detalii.Ne aflam  intr-un oras mare. In acest oras erau 2 prieteni foarte buni Anny si Austin. Aceasta il placea foarte mult pe Austin, insa el i-a frant inima parasind-o. In ciuda acestui fapt ea inca se mai gandea uneori la el.A doua zi soarele stralucea puternic pe cer. Poc! Poc! Poc! Deschide usa si in fata ei este Deizi.

-Vom intarzia daca nu ne grabim Anny. Hai fa un dus si imbraca-te repede, zise aceasta.

-Sincer chiar nu am nici un chef de scoala.

-Dar trebuie sa mergem , zise Deizi.

La ore toti erau agitati din cauza intoarcerii lui Austin. In special fetele. Toate erau aranjate frumos inafara de Anny .

-Neata Anny! O saluta Dan.

-Neata Dan! Zise aceasta cu un zambet mare pe fata. Dupa ce Austin plecase ea se intelegea foarte bine cu Dan. Profesorul intra in clasa si ii roaga pe elevi sa se aseze.

-Bun! Cred ca stiti cu toti ca Austin v-a fi din nou colegul vostru.

Pe usa intra chiar el. Era mai inalt dar avea aceeasi ochi. Anny isi intoarse privirea inspre geam. Bine ca Dan statea la mijloc . Nu dorea ca Austin sa se aseze langa ea. Nu putea trece cu vederea ca a parasit-o.

-O sa aveti o scurta vacanta  pentru ca 2 zile nu se fac ore. Puteti pleca, spuse profesorul care iesi din clasa grabit.

-Anny vrei sa mergem toti 3 la un suc? Intreaba Dan.

-Nu am timp acum raspunse ea plecand fara sa se uite la acesta deoarece era sigura ca Austin o privea si astfel ar fi dat de ochii lui. Tanara practic alerga tot drumul pana acasa , insa inauntru parca se sufoca asa ca fu nevoita sa iasa afara. Se indreapta psre locul ei preferat. Acesta era format din 2  busteni asezati asemenea unor scaune, cateva tufe de trandafiri iar imprejur multi copaci.

-Te ascunzi cumva de mine?

-Austin! Nu ! Normal ca nu! De ce as face asta?

-Cred ca ai destule motive.

-Mie nu mi se pare , zise Anny nervoasa deoarece o urmarise. Dar tu ce cauti aici?

-Am vrut sa vad ce s-a schimbat la locul asta cat am fost plecat, raspunse el.

-Sigur doar de asta?

-As avea alt motiv?

Nu dorea sa recunoasca dar s-ar fi bucurat daca ii spunea ca vrea sa vorbeasca cu ea. Acum Anny era sigura ca lui nu ii pasa deloc de ea.. Dar de ce era asa? De ce era trista. Se presupune ca ea l-a uitat. Asa credeau toti dar de fapt in fiecare seara tanara isi aducea aminte de clipele petrecute cu Austin. El nu se uita la fete dar se simtea bine alaturi de Anny.Pe atunci o considera o prietena dar acum avea impresia ca e cea mai frumoasa fata pe care a vazut-o vreodata. Acei ochi albastri si parul blond drept putin mai lung de umeri, parca straluceau in lumina soarelui.

-De ce te uiti asa la mine? Intreba Anny observand ca o priveste si are un zambet pe fata.

-Ai crescut mult, raspunse el.

-Ei bine nici tu nu ai ramas mic.

-Asa e dar tu te-ai facut foarte frumoasa.

-Deci atunci eram urata nu?

-Ha, ha , ha ma bucur ca nu ti-ai pierdut simtul umorului, spuse el.

-Atunci eu ma bucur ca inca pot sa te fac sa razi, zise Anny zambind. Oare de ce zambea? A hotarat ca nu o sa il ierte niciodata pentru ce a facut si totusi acum zambea. Nu era suparata se simtea bine, dar acest sentiment a disparut cand dintre copaci o fata roscata spuse:

-Aici erai dragule! Te-am cautat peste tot.   
                                                 Va urma

Read More

De ce sa te iert?

                             -1-

-Chiar daca s-ar intoarce nu mi-ar pasa.

-Sigur!As vrea sa spui asta si cand o sa se intoarca.

-Ai dreptate, CAND?

-Hei!Am o veste mare!Austin s-a intors!

-Ce spui acolo Dan? Intreba Anny care mai avea putin si lesina.

Ca sa intelegeti ar trebui sa mergem in urma cu 1 an la miezul noptii intr-o zi de vara.

-Te rog nu pleca, nu vreau sa raman singura spuse Anny printre numeroasele lacrimi care ii curgeau pe fata.

-Imi pare rau.

-Austin stai! Daca pleci acum promit ca o sa te urasc toata viata mea.

-In cazul asta cred ca de acum suntem dusmani, zise el dupa care iesi pe poarta orasului.

-Austin!!! Striga ea .

Acum sa revenim in prezent.

-Ce spui acolo Dan?

-Ce ai auzit Anny! Austin s-a intors! Exclama acesta foarte bucuros.

-Eu trebuie sa plec , spuse ea.

-Anny stai! Deizi alerga dupa ea. Unde pleci?

-Nu stiu dar nu vreau sa il vad.

-Dan l-a cautat peste tot si tu asa te porti? Nu uita ca pentru tine a facut asta.

-Anny esti bine? Intreba prietenul ei care venii dupa ele.

-Da sunt bine, doar ca trebuie sa fac ceva , incearca sa zambeasca dar nu prea ii reusii asa ca fugii repede spre casa. Totul era linistit deoarece seara deja venise.Intinsa pe pat se uita la tavanul alb. Acest lucru o linistea. Era suparata sau nervoasa?

                                                    Va urma 

P.S. se pare ca iar va plictisesc cu o poveste dar imi place mult sa le compun :)

Read More