-Ce s-a intamplat?
-Pacienta s-a trezit dar e destul de agitata.-Bine va rog sa ma asteptati aici, ii spuse lui Andres.
Duap 10 minute aparu iar insa de data asta si mai suparat.
-E bine?
-A intrat in stare de inconstienta. Nu stim cand se va trezi sau daca se va trezi vreo data.
Andres se aseaza pe scaun si isi tine capul in maini.
-Nu. Nu se poate asa ceva! Trebuie sa o salvati!
-Imi pare nespus de rau dar nu mai depinde de mine.
-Pot macar sa o vad?
-Bineinteles.
Intra incet in camera si o vede cum doarme linistita pe pat. La frunte avea un bandaj iar mana dreapta era in ghips.El se apropie de pat, se aseaza pe un scaun si ii ia mana delicata si rece in a sa.
-Chiar daca ai un bandaj urat la frunte tot esti superba…… , E vina mea. Daca nu iti spuneam sa mergi in acea padure poate, …. , poate nu se intampla asta. Din nou e vina mea. Data trecuta am ajuns prea tarziu ca sa opresc moartea surorii tale, nu am prins-o eu pe Alice si acum ………..Se pare ca patesti doar rele cand sunt aici, poate ar trebui sa plec definitiv din viata ta.
El o saruta pe frunte apoi pleaca trist. Ea isi misca degetele de la mana stanga si doua lacrimi ii curg pe obraji dar el a inchis déjà usa.
A doua zi un tanar intr-o masina paraseste orasul pentru totdeauna. La spital medicii spun ca sunt 95% sanse ca Francesca sa isi revina. Se pare ca vizita lui Andres a avut urmari placute dar e trist ca el nu stie asta.
Sfarsit
cat de emotionant:X
ReplyDeletesuperb:)
de ce sfarsit?:(
ReplyDeleteLavinia orice poveste are un final:)
ReplyDeleteda, dar asta a fost prea brusc..
ReplyDeleteHmmm...iar ai facut un final la care nu se astepta nimeni.Vezi ca astept o mica continuare in care sa descrii intoarcerea lui Andres si vindecarea Francescai;)) >:D<
ReplyDeleteDream imi pare rau dar nu intotdeauna finalurile sunt fericite
ReplyDelete