In noaptea in care gerul e tot mai mare, gandul zboara pe peretii udati de la atatea lacrimi amare varsate pentru cineva.Un strain ce parea ca un inger superb de o frumusete magnifica.
Dar s-a intamplat nenorocirea ca inima lui sa apartina alteia.Atunci tanara floare a varsat lacrimi amare si grele crezand ca pe cerul ei ce alta data era soare vor sta norii cenusii si intunecati.
Slabita de puteri si fara chef de viata, mica floare a incercat totusi sa-si tina petalele mov in sus dar a reusit sa le ridice doar pana la jumatate.
Nici razele de soare nu o mai inveseleau, nici ploaia sau adierea blanda de vant dintr-o zi frumoasa de vara.Ingerul a incercat sa o aline cu vorbe dulci dar ce isi dorea ea, el nu ii putea da.
Timpul a trecut, un an doi sau chiar mult mai putin dar floarea a ramas cu acele petale frumoase de culoare mov. Numai una din ele s-a ofilit si a murit plina de tristete lasand in urma sa doar o mare nesiguranta si melancolie.
2decembrie 2024luni
9 hours ago
Nu trebuie sa iti incepi anul gandindu-te la lucruri melancolice.
ReplyDeleteNu conteaza daca il incep cu zambete sau lacrimi, e tot una.
Deleteeu zic ca nu..
DeleteEu zic ca da
DeleteAi scris frumos!:)
ReplyDeleteMersi :)
DeleteAtat de melancolica postarea, totusi superba comparatie.
ReplyDeleteMi-a placut tare.
Din pacate e melancolica... :(
DeleteDeci, vreau ca floarea să aibă îngerul ei, doar al ei!
ReplyDelete:(
Nu cred ca are :(
DeleteCat de frumos:x desi sfarsitul e trist ai scris minunat,pentru ca acea floare va reinvia ...altcineva o va face sa straluceasca!>:d<
ReplyDeleteMa cam indoiesc dar mersi pentru complimente >:D<
DeleteCata nostalgie...:)
ReplyDeleteP.S:Te pup dulceee!:*
ReplyDelete