Poezie-Poveste ~ D.

Povestea continua cu o inima franta,

Lacrimi peste lacrimi cand in nestire,

Flacara aprinsa e flamanda.

Ea inca asteapta a lui revenire.

Trec zile si nopti

Singuratatea e tot mai mare,

Ea se ascunde in intuneric de toti,

Iar ranile dor, dor tare.

Doar nori de ploaie pe cerul intunecat.

Stropii reci cad si iar cad

Soarele intre nouri s-a incurcat.

In gradini si trandafirii ard.

Tristete amestecata cu furie,

Lacrimi impreuna cu urlete,

O furtuna si mai mare are sa vie

Peste tot se aud vuiete.

Potopul porneste si ajunge langa ea.

Gandul tot la el inca mai zboara,

Suferinta , tristete , nu le mai vrea.

Il vrea pe el ca sa nu mai doara.

Dar el nu vine iar potopul incepe,

Flacara se stinge sub atingerea stropilor reci.

Sufletul doare iar inima nu poate pricepe,

Cum peste o dragoste poti sa treci...

Se pare ca furtuna se potoleste,

Vantul pleaca dar norii stau impreuna,

Inauntrul ei totul se goleste,

Culori gri si negre se aduna…

Va urma

Pages