Thursday, February 24, 2011

Intrebare si raspuns

PARTEA  A 7-A

In casa se simtea un  miros foarte placut ce venea din bucatarie unde mama facea mancarea preferata a Flaviei.
Cum isi vazu fata  intrand pe usa ii spuse:
-Buna scumpo! Masa va fi gata in cateva minute.
Poftim?! Asta sa fie mama ei ? Nu ii mai spusese scumpo de..... un secol.Oare ce o apucase acum si de ce facea mancarea ei preferata? Aceste lucruri nu reusea sa le inteleaga. De ce parea mama ei schimbata acum?Flavia isi aminti ca aceasta buna dispozitie a inceput cu o saptamana in urma in seara cand intarziase acasa iar mama nu ii spuse nimic.In celelalte zile se comporta incredibil de frumos. Nu o mai intreba daca si-a facut temele, nu ii punea o suta de intrebari cand pleca undeva.La inceput  nu a considerat aceste lucruri importante dar acum devenise prea ciudat.
-Cum a fost plimbarea?
-Mmm...Poftim? se balbai Flavia.
-Te-ai distrat in oras cu Diana?
-Da. De fapt nu. M-am certat cu ea.
-De ce ? Erati foarte bune prietene.
- Da dar a spus ceva care m-a suparat.
-Trebuie sa fi fost ceva important , pentru ca eu stiam ca tu nu te superi din nimicuri.
Mama sa chiar avea dreptate. Ea nu era asa.Inainte chiar nu ii pasa de ce ii spune lumea si acum ce s-a intamplat ?De cand a vorbit cu Eduard  a devenit foarte sensibila. Aproape totul o supara. Ca sa isi dea seama de acest lucru a fost nevoie doar de cateva cuvinte din partea mamei. Dintr-o data simtii un sentiment plin de dragoste fata de mama sa.Isi dorea sa mearga sa o imbratiseze, sa ii spuna ca o iubeste ,ca e cea mai tare mama din lume ,ca ii pare rau deoarece de multe ori a suparat-o dar nu avea curaj sa faca toate acestea asa ca spuse incet dar sa o poata auzi mama.
-Multumesc.
Flavia se grabi sa ajunga in camera ei . Dorea sa o sune pe Diana si sa ii spuna ca ii pare rau, insa se gandi ca ar trebui sa astepte pana maine.In cele din urma nu avuse chiar asa o zi de rea. Abia acum realizase ca a fost singura cu Eduard iar capul ei a stat pe umaru lui. Ii venea sa tipe de bucurie dar se abtinu. Dimineata urmatoare parea sa fie una buna mai ales ca maine venea o prietena  ce avea sa stea toata ziua cu ea.
                                                                                VA URMA...

14 comments:

  1. M-a impresionat partea asta, sinceră să fiu nu mi-a adus altceva decât un dor nebun de mama mea :-) , aici greşim atât de mult, nu avem curajul să ne asumăm anumite responsabilităţi, nu avem curajul de a spune persoanelor dragi cat le iubim şi cât sunt de importante pentru noi... dar nu o judec pe Flavia, este încă o copilă, acelaşi comportament îl aveam şi eu... acum am crescut şi vad mai clar totul. Mi-a plăcut mult Denisa, mai mult decât toate celelalte. :-)

    ReplyDelete
  2. Intr-adevar,foarte frumoasa partea asta.Asa cum a zis si Kateryna,uneori nu ne dam seama de anumite lucruri sau nu vrem sa le recunoastem,dar vine momentul in care acele clipe le privim cu alti ochi si ne zicem ca ar fi fost mai bine asa decat ce am facut atunci.Dar asta e viata,din greseli invatam.
    Abia astep sa vad ce mai urmeaza

    ReplyDelete
  3. Kateryna ma bucur enorm de mult ca ti-a placut>:d<

    Amandoua aveti perfecta dreptate:x

    ReplyDelete
  4. Atat de frumos! Mi-a placut mult >:D< Imi aduci aminte de copilarie. Continua sa scrii

    ReplyDelete
  5. Mallynna multumesc de sfat>:d<

    ReplyDelete
  6. Frumoasa si partea aceasta. Mie mi se pare ca se infiripa ceva aici, o poveste de dragoste. Am dreptate?:))

    ReplyDelete
  7. Pentru tine am un ghiocel sa vestec primavara cu el.La mine pe blog l-am asezat,am vrut o bucurie sa iti fac >:D<

    ReplyDelete
  8. Iti doresc o primavara frumoasa!

    ReplyDelete
  9. Bună, am un mărțișor pentru tine, sper să-ți placă. :)

    ReplyDelete

Linkwithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...